DECIZIE Nr.
388 din 19 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art.282 1 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 293 din 5 mai 2009
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Lidia
Olaru si Valerian Olaru în Dosarul nr. 1.945/221/2007 al Tribunalului Hunedoara
- Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 19 iunie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.945/221/2007, Tribunalul Hunedoara - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Lidia Olaru
şi Valerian Olaru.
In motivarea
excepţiei de neconstitutionalitate autorii susţin
că textul de lege care stabileşte că sunt supuse apelului doar hotărârile
pronunţate în litigii ai căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, fără
a preciza cu exactitate ce valoare se are în vedere: valoarea impozabilă,
valoarea comercială actuală sau valoarea apreciată de părţi, este susceptibil de
a fi aplicat diferit, în mod arbitrar şi discriminator. In această manieră se
încalcă principiul legalităţii, care implică nu numai existenţa legii, ci şi
calităţile acesteia, traduse prin suficienta accesibilitate şi precizie. De
asemenea, se aduce atingere principiului securităţii actelor juridice, care
presupune „dreptul persoanelor de a nu fi surprinse de autorităţile statului
prin măsuri discreţionare şi abuzive îmbrăcate în forme juridice". In
fine, nereglementând un criteriu de stabilire a valorii obiectului litigiului,
dispoziţiile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă aduc atingere însăşi
substanţei dreptului la un proces echitabil.
Tribunalul Hunedoara
- Secţia civilă consideră excepţia de
neconstitutionalitate ca fiind neintemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, text de lege care are
următorul conţinut: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date
în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de
întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei
inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile
posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare
civilă, luarea măsurilor asigurătorii si în alte cazuri prevăzute de
lege."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate
încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si
(2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (1), (2)
şi (3) şi art. 129. De asemenea, se mai susţine nesocotirea prevederilor art. 6
paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că
asupra prevederilor legale criticate s-a pronunţat prin mai multe decizii, de
exemplu prin Decizia nr. 440 din 15 septembrie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 octombrie
2005.
Cu acel prilej Curtea a reţinut, în esenţă, că
„diferenţierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe
criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii şi, prin
urmare, textul legal criticat nu instituie discriminări pe criteriile prevăzute
de art. 4 din Constituţie, de natură să aducă atingere principiului egalităţii
cetăţenilor în faţa legii.
Regimul juridic diferit este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite
în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul
instanţelor.
Referitor la critica autorilor excepţiei privind
încălcarea prevederilor art. 21 din Constituţie, Curtea a stabilit în
jurisprudenţa sa că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate
cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.
Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în
jurisprudenţa sa, a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut şi
că, fiind vorba despre un drept pe care convenţia l-a recunoscut fără să îl
definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor
implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui
drept (Cauza «Golder împotriva Regatului Unit», 1975). Pentru aceste motive nu poate fi reţinută nici încălcarea
prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale."
De altfel, art. 126 alin. (2)
din Constituţie, republicată, potrivit căruia „Competenţa instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum
şi art. 129, care prevede că, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile
interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile
legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii
competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a
căilor de atac.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în
esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente
noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele
cuprinse în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Lidia
Olaru şi Valerian Olaru în Dosarul nr. 1.945/221/2007 al Tribunalului Hunedoara
- Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie
2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu