Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, excepţie ridicată de Fundaţia pentru tineret, cu sediul în Reşiţa, în Dosarul nr. 832/115/2014 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.158D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale concretizată prin Decizia nr. 258 din 7 aprilie 2015.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 11 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 832/115/2014, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti. Excepţia a fost ridicată de debitoarea Fundaţia pentru tineret, cu sediul în Reşiţa, într-o cauză având ca obiect procedura insolvenţei.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că „prevederile de lege criticate sunt contrare art. 25 lit. i) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi, din acest motiv, apare o problemă în continuarea procedurii de dizolvare şi lichidare a activului şi pasivului debitoarei şi de soluţionare corectă şi în deplină legalitate a speţei". În acest sens arată că, pe de o parte, procedura falimentului, pentru Fundaţia pentru tineret, s-a deschis în temeiul Legii nr. 85/2006, iar, pe de altă parte, Legea nr. 146/2002 îngrădeşte dreptul creditorilor de a recupera creanţele, deoarece bunurile trec în domeniul public judeţean şi în administrarea consiliului judeţean pe a cărui rază teritorială se află fundaţia pentru tineret respectivă. Ca atare, apreciază că este necesar ca legislativul să stabilească o modalitate concretă de lichidare a fundaţiilor pentru tineret constituite în temeiul Decretului-lege nr. 150/1990 privind înfiinţarea fundaţiilor pentru tineret, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 mai 1990, astfel încât procedura de lichidare, în aceste situaţii, să nu lase loc la interpretări.6. Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ apreciază că dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 146/2002 sunt constituţionale. În acest sens arată că, pentru asigurarea atingerii scopului prevăzut de lege, potrivit art. 20 alin. (10) din Legea nr. 146/2002, fundaţiile judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti nu pot înstrăina patrimoniul imobiliar - construcţii şi terenuri - care a aparţinut fostei organizaţii judeţene a Uniunii Tineretului Comunist, întrucât acestea sunt bunuri proprietate publică. Aşadar, reprezintă voinţa legiuitorului ca aceste entităţi de utilitate publică să aibă un patrimoniu inalienabil, sens în care a fost cuprinsă în lege şi dispoziţia criticată.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este inadmisibilă, deoarece autoarea excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, aceasta fiind mai degrabă nemulţumită de soluţia legislativă conţinută de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 146/2002, prin raportare la dispoziţiile generale în materia insolvenţei, care conferă lichidatorului atribuţia de vânzare a bunurilor din averea debitorului. De asemenea, arată că, deşi formal sunt invocate unele prevederi constituţionale, în realitate, autoarea nu motivează pretinsa contrarietate dintre dispoziţiile criticate şi cele ale art. 15 alin. (2), art. 16, art. 21 şi art. 44 din Constituţie.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 15 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: „La dizolvarea unei fundaţii judeţene pentru tineret sau a municipiului Bucureşti, bunurile acesteia trec în domeniul public judeţean şi în administrarea consiliului judeţean pe a cărui rază teritorială se află fundaţia pentru tineret respectivă."12. Autoarea excepţiei apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), care consacră principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, deşi formal sunt invocate art. 15 alin. (2), art. 16, art. 21 şi art. 44 din Constituţie, autoarea excepţiei nu precizează în ce constă, în opinia sa, neconcordanţa dintre dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate şi prevederile din Legea fundamentală invocate.14. În aceste condiţii, faţă de lipsa unei reale motivări a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că este incident cazul de inadmisibilitate dedus din prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care impun obligativitatea motivării sesizărilor adresate Curţii Constituţionale. În situaţii similare, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, precizând că simpla enumerare a unor prevederi constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 statuează că sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia sa ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi (a se vedea în acest sens Decizia nr. 124 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 16 aprilie 2015).15. Totodată, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate are o anumită structură, fiind, în mod esenţial, constituită din trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat şi motivarea de către autorul excepţiei a pretinsei contrarietăţi existente între cele două texte. Primele două elemente pot fi determinate absolut, dar al treilea comportă un anumit grad de relativitate, determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Dacă excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea, ca element al său, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, Curtea va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ipoteză ce corespunde situaţiei din prezenta cauză.16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, excepţie ridicată de Fundaţia pentru tineret, cu sediul în Reşiţa, în Dosarul nr. 832/115/2014 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 14 iunie 2016.PREŞEDINTE, prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERUMagistrat-asistent,Bianca Drăghici