DECIZIE Nr. 383 din 7 iulie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 268 din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 792 din 31 august 2005

Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata
de Societatea Comerciala "Euro Inter Trade Corporation" - S.R.L. -
Sucursala "Forum Auto" in Dosarul nr. 109/M/2005 al Curtii de Apel
Constanta - Sectia pentru cauze cu minori si de familie, precum si pentru cauze
privind conflicte de munca si asigurari sociale.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
In acest sens, arata ca instituirea unor conditii de forma si de fond pentru
deciziile prin care angajatorul dispune aplicarea unor sanctiuni disciplinare
salariatilor sai nu contravine sub nici un aspect dispozitiilor constitutionale
invocate de autorul exceptiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 19 aprilie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 109/M/2005,
Curtea de Apel Constanta - Sectia pentru cauze cu minori si de familie, precum
si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale a sesizat
Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata de Societatea
Comerciala "Euro Inter Trade Corporation" - S.R.L. - Sucursala
"Forum Auto" cu ocazia solutionarii recursului formulat impotriva
Sentintei civile nr. 2.305 din 24 noiembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
2.614/2004 al Tribunalului Tulcea.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine,
in esenta, ca art. 268 din Codul Muncii se afla intr-o vadita contradictie cu
prevederile art. 45 si art. 21 alin. (3) din Constitutie. Astfel, arata ca
activitatea economica si libera initiativa presupun, in mod esential, dreptul
persoanei fizice, individual sau in formele asociative permise de legea romana,
de a-si stabili cadrul organizatoric in care sa-si desfasoare aceasta
activitate. Acest drept presupune si posibilitatea conducerii unei societati de
a stabili printr-o procedura proprie abaterile disciplinare si sanctiunile
aplicabile pentru savarsirea unor asemenea abateri de catre angajati. In aceste
conditii, regimul extrem de restrictiv al formei si cuprinsului deciziei prin
care inceteaza raporturile de munca ale angajatului vatama, in opinia sa,
libertatea economica, intrucat "determina persoanele sau grupurile de
persoane constituite intr-o societate comerciala sa aiba rezerve fie in a-si
incepe activitatea economica, fie in a o dezvolta, in masura in care
restrictiile pe care le au in relatiile cu angajatul pot conduce la serioasa
afectare sau chiar la blocarea activitatii sale economice". In ceea ce
priveste contradictia dintre prevederile art. 268 din Codul muncii si
dispozitiile constitutionale care consacra dreptul la un proces echitabil,
arata ca "prin impunerea, cu titlu de norme de ordine publica, a unui
cuprins extrem de laborios si de natura a fi interpretat in favoarea angajatului
a deciziei prin care se aplica o masura disciplinara, precum si prin
instituirea unei veritabile rasturnari a sarcinii probei, prin prevederile art.
287 din Codul muncii legiuitorul roman creeaza toate premisele pentru ca, in
litigiul avand ca obiect contestarea valabilitatii masurii disciplinare dispuse
de angajator, partile sa se afle intr-un vadit dezechilibru procesual". In
acelasi sens, aminteste si faptul ca, referindu-se la cerinta procesului
echitabil, consacrata in art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a
statuat ca aceasta presupune "obligatia statului, prin lege si prin
puterea judecatoreasca, de a nu inlatura egalitatea in plan procesual a partilor
si de a nu le pune, prin orice instrument, intr-o pozitie de inferioritate una
fata de cealalta".
Curtea de Apel Constanta - Sectia pentru cauze cu minori si de familie,
precum si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale
considera ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata. In acest
sens, arata ca textul de lege criticat nu incalca dispozitiile art. 45 din
Constitutie, instituirea unor conditii de forma in ceea ce priveste decizia de
sanctionare disciplinara reprezentand o garantie pentru exercitarea efectiva a
dreptului de munca. Astfel, textul de lege criticat asigura stabilitatea
raporturilor de munca, legalitatea si temeinicia incetarii acestora. In ceea ce
priveste dispozitiile constitutionale care consacra dreptul la un proces
echitabil, arata ca cerintele de forma impuse de textul de lege criticat nu
reprezinta ingradiri ale drepturilor procesuale civile care sunt incidente in
faza de judecata, drepturi care sunt aceleasi pentru toate partile. De altfel,
aminteste ca sanctiunea disciplinara este o masura adoptata unilateral de
angajator, in afara unui proces care, eventual, poate avea loc in fata
instantei.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula
punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 268 din Codul muncii sunt
constitutionale, intrucat au caracter procedural si dau expresie unor principii
generale ale dreptului muncii, fara sa contravina dreptului partilor la un
proces echitabil si la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil.
Prevederile referitoare la conditiile de validitate ale deciziei de sanctionare
reprezinta garantii indispensabile derularii contractului de munca atat pentru
angajat, cat si pentru cel care angajeaza. Referindu-se la dispozitiile art. 45
din Constitutie, arata ca acestea nu sunt incidente in cauza.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului,
raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia Romaniei, ale art. 1 alin. (2)
si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispozitii care au urmatorul
continut:
- Art. 268: "(1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare
printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice
de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu
mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod
obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern
sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat
in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in
conditiile prevazute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
(3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile
calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.
(4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire,
ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau
resedinta comunicata de acesta.
(5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele
judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data
comunicarii."
In opinia autorului exceptiei, textul de lege criticat contravine urmatoarelor
prevederi constitutionale:
- Art. 21 alin. (3): "Partile au dreptul la un proces echitabil si la
solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.";
- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economica,
libera initiativa si exercitarea acestora in conditiile legii sunt
garantate."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca
dispozitiile art. 41 alin. (1) teza intai din Constitutie prevad ca
"Dreptul la munca nu poate fi ingradit". In vederea exercitarii efective
a acestui drept, legislatia muncii trebuie sa prevada garantii si raspunderi
corespunzatoare, atat prin norme de drept substantial, cat si prin norme de
drept procesual.
Raporturile juridice de munca sunt reglementate de Codul muncii, alte acte
normative cu obiect de reglementare ce vizeaza relatiile sociale de munca,
precum si de contractele colective de munca. Aceste acte normative stabilesc
drepturile si indatoririle minimale ale partilor raporturilor juridice de munca
pe care trebuie sa le respecte atat angajatorul, cat si salariatul, conditiile
de fond si de forma ale incheierii, executarii si incetarii contractelor
individuale de munca, precum si regulile de solutionare a litigiilor ce s-ar
ivi in legatura cu desfasurarea raporturilor juridice de munca.
Reglementarile legale care urmaresc asigurarea stabilitatii raporturilor
juridice de munca apara interesele legitime atat ale salariatilor, cat si ale
angajatorilor. Stabilirea limitativa a cazurilor in care si a motivelor pentru
care incetarea raporturilor juridice de munca poate avea loc din initiativa si
din vointa unilaterala a angajatorului reprezinta cea mai importanta garantie
pentru exercitarea dreptului la munca. Conditiile de forma si de continut ale
actului prin care angajatorul dispune incetarea contractului individual de
munca sunt impuse de lege pentru a preveni eventualele abuzuri din partea
angajatorilor, precum si pentru a avea suficiente elemente de verificare a
legalitatii si temeiniciei masurii dispuse. Aceste exigente sunt justificate,
in mod special, in cazurile in care incetarea raportului juridic de munca se
dispune ca o masura de sanctionare disciplinara.
Obligatia angajatorului, prevazuta de art. 268 din Codul muncii, de a
inscrie, sub sanctiunea nulitatii absolute, anumite date in decizia prin care
dispune aplicarea unei sanctiuni disciplinare nu are nici o legatura cu dreptul
oricarei persoane de acces liber la o activitate economica, la libera
initiativa si de exercitare a acestora. Potrivit prevederilor art. 45 din
Constitutie, acest drept fundamental poate fi exercitat in conditiile legii.
Asadar, persoana care accede la o activitate economica pe baza liberei sale
initiative si utilizeaza forta de munca salariata are obligatia sa respecte
reglementarile legale referitoare la incheierea, executarea si incetarea
contractelor individuale de munca.
De asemenea, Curtea retine ca intocmirea si comunicarea deciziei de
sanctionare disciplinara sunt operatiuni anterioare desfasurarii procesului
pentru solutionarea litigiului. Dreptul la un proces echitabil, consacrat de
art. 21 alin. (3) din Constitutie, se realizeaza prin posibilitatea asigurata
tuturor partilor procesului de a se folosi de toate regulile si garantiile
procesuale in vederea apararii si realizarii intereselor lor legitime, ceea ce
nu are nici o legatura cu cerintele legale privind forma si continutul actelor
de dispozitie ale angajatorului.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 268 din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Euro Inter Trade Corporation" - S.R.L. - Sucursala "Forum
Auto" in Dosarul nr. 109/M/2005 al Curtii de Apel Constanta - Sectia
pentru cauze cu minori si de familie, precum si pentru cauze privind conflicte
de munca si asigurari sociale.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 7 iulie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Patricia Marilena Ionea