Decizia Nr.382 din 26.06.2014

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 650 alin. (1) şi ale art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Breazu în Dosarul nr. 1.956/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 194D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă. De asemenea, se mai arată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 713 alin. (1) este neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 11 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.956/301/2014, Judecătoria Sectorului 3 - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 650 alin. (1) şi ale art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Gheorghe Breazu într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei arată, în esenţă, că este încălcată egalitatea în drepturi prin lăsarea la latitudinea creditorului a dreptului de a-şi alege instanţa (orice judecătorie de pe raza curţii de apel), prin alegerea executorului judecătoresc din circumscripţia unei anumite judecătorii. De asemenea, se stabileşte o discriminare nu numai în raport cu debitorul, ci şi cu un terţ ale cărui drepturi sunt încălcate. Aşadar, neconstituţionalitatea acestor texte de lege are în vedere faptul că se stabileşte un criteriu subiectiv atunci când se decide cu privire la competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti să soluţioneze contestaţiile la executare în materie civilă.6. Dacă, de regulă, art. 107 din Codul de procedură civilă stabileşte competenţa de judecată în favoarea instanţei domiciliului pârâtului (de necontestat, criteriul ales de legiuitor), în materie de executare silită, legiuitorul a înţeles să instituie o excepţie de la regulă, excepţie nejustificată în niciun mod. Această modalitate este contrară Codului de procedură civilă anterior (Codul de procedură civilă din 1865), cod care stabilea că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea (art. 373 alin. 2), criteriul fiind unul obiectiv, şi nu subiectiv, ca în noua reglementare.7. Judecătoria Sectorului 3 - Secţia civilă şi-a exprimat opinia potrivit căreia excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Instanţa arată că executarea silită este o fază a procesului civil, garanţiile procesuale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi accesul la justiţie impunându-se a fi respectate atât pentru creditor, cât şi pentru debitor, până la momentul finalizării procesului civil. Câtă vreme art. 713 alin. (1) şi art. 650 alin. (1) din Codul procedură civilă impun aplicarea unui criteriu subiectiv în alegerea instanţei de executare de către creditor, debitorul nu mai beneficiază de aceste garanţii procesuale instituite prin art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, arătând că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţia României, „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“, şi că normele juridice nu există izolat, ele trebuind raportate la întreg ansamblul normativ din care fac parte. În acest context, dispoziţiile art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă trebuie corelate cu prevederile art. 651 din acelaşi act normativ, care reglementează competenţa executorului judecătoresc stabilită concret în funcţie de obiectul executării silite. Ca atare, nu pot fi reţinute argumentele potrivit cărora textele de lege criticate ar impune un criteriu subiectiv în alegerea biroului executorului judecătoresc competent să realizeze executarea.10. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 650 alin. (1) şi art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, faţă de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, Avocatul Poporului apreciază că textele criticate nu contravin prevederilor constituţionale care consacră dreptul la un proces echitabil, întrucât împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, debitorul beneficiind astfel de toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, putând supune cenzurii instanţei actul de executare, în cadrul unei proceduri contradictorii.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 650 alin. (1) şi ale art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, prevederi care au următorul conţinut:

– Art. 650 alin. (1): „Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.“

– Art. 713 alin. (1): „Contestaţia se introduce la instanţa de executare.“ 14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că acest text de lege aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind principiul egalităţii în faţa legii şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, constatând neconstituţionalitatea acestora prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii. Curtea observă că în această împrejurare devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Având în vedere şi faptul că actele de sesizare ale Curţii Constituţionale sunt anterioare deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, prezenta excepţie urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 348 din 17 iunie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014. 16. Prin decizia menţionată, Curtea a constatat că prevederile art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie. Aşa fiind, Curtea nu a putut decât să concluzioneze în sensul că textul de lege supus controlului de constituţionalitate permite un criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre părţile în litigiu, ceea ce echivalează cu lipsa stabilirii cu precizie a instanţei de executare competente, respectiv cu imposibilitatea cunoaşterii de către debitor, în cauza dată, a acestei instanţe. 17. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin aceeaşi decizie, constatând că sunt constituţionale. 18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 19. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Breazu în Dosarul nr. 1.956/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 - Secţia civilă. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe şi constată că prevederile art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 iunie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae