|
Augustin Zegrean |
- preşedinte |
|
Aspazia Cojocaru |
- judecător |
|
Acsinte Gaspar |
- judecător |
|
Petre Lăzăroiu |
- judecător |
|
Mircea Ştefan Minea |
- judecător |
|
Ion Predescu |
- judecător |
|
Puskás Valentin Zoltán |
- judecător |
|
Tudorel Toader |
- judecător |
|
Ioniţa Cochinţu |
- magistrat-asistent |
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5802 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristian Petre Stăvărache în Dosarul nr. 22.500/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 22.500/299/2010, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5802 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristian Petre Stăvărache într-o cauză având ca obiect autorizarea executării obligaţiei de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care obligaţia „de a face“ se referă şi la desfiinţarea de construcţii, încălcându-se astfel dreptul de proprietate. În acest sens se arată că desfiinţarea construcţiilor prin hotărâre judecătorească nu este prevăzută de Constituţie, ca modalitate de încetare a dreptului de proprietate al persoanei asupra construcţiilor şi materialelor de construcţie, astfel încât, oricât de justificată din punct de vedere legal şi moral ar apărea măsura desfiinţării unor construcţii edificate nelegal, aceasta nu poate fi luată câtă vreme textul constituţional nu o permite.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5802 din Codul de procedură civilă, cu următoarea redactare: „Dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.“În opinia autorului criticii de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1), (3), (8) şi (9) referitoare la dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate prevăd posibilitatea autorizării creditorului de către instanţa de executare de a îndeplini - pe cheltuiala debitorului - o obligaţie de a face, în cazul în care debitorul refuză îndeplinirea acestei obligaţii cuprinse într-un titlu executoriu.Având în vedere că ipoteza acestor dispoziţii procedurale este cea a neîndeplinirii de bunăvoie a unei obligaţii de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, fie chiar şi a desfiinţării unei construcţii, nu se poate susţine că refuzul îndeplinirii obligaţiei de a face, cuprinsă într-un titlu executoriu, are două regimuri juridice diferite, după cum este vorba de desfiinţarea unui gard, de exemplu, sau desfiinţarea unei construcţii.Indiferent care este obiectul obligaţiei de a face, debitorul este ţinut să îndeplinească obligaţia şi să se conformeze dispoziţiilor cuprinse în titlul executoriu, iar împrejurarea că nu este prevăzută modalitatea de desfiinţare a unei construcţii nu are relevanţă câtă vreme conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5802 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristian Petre Stăvărache în Dosarul nr. 22.500/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu