DECIZIE   Nr. 381 din 13 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 321 alin. 2 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 305 din 11 mai 2010

Ioan Vida                                - preşedinte

Nicolae Cochinescu                -judecător

Aspazia Cojocaru                   -judecător

Acsinte Gaspar                       -judecător

Petre Lăzăroiu                        -judecător

Ion Predescu                          -judecător

Puskas Valentin Zoltan           -judecător

Tudorel Toader                       -judecător

Augustin Zegrean                   -judecător

Marinela Mincă                      - procuror

Oana Cristina Puică               - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 321 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Gheorghe Rusu (fost Corduneanu) şi Dan-Marius Mancaş (fost Răscuţoi) în Dosarul nr. 4.870/245/2009 al Judecătoriei laşi - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă că autorul excepţiei Dan-Marius Mancaş (fost Răscuţoi) a transmis Curţii o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de acordare a unui nou termen.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecării cauzei.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 23 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.870/245/2009, Judecătoria laşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitu­ţionalitate a dispoziţiilor art. 321 alin. 2 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Rusu (fost Corduneanu) şi Dan-Marius Mancaş (fost Rascuţoi) cu ocazia soluţionării unei cauze penale privind trimiterea în judecată pentru săvârşirea, printre altele, a infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. 2 din Codul penal.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că art. 321 alin. 2 din Codul penal încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, întrucât nu prevede niciun criteriu în vederea stabilirii caracterului „grav"al faptei de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburare a ordinii şi liniştii publice săvârşite în varianta agravată, lăsând loc abuzurilor de tot felul.

Judecătoria Iaşi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu­ţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 321 alin. 2 din Codul penal sunt constituţionale, invocând, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.092/2007 şi nr. 541/2009.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 321 alin. 2 din Codul penal, modificate prin Legea nr. 169/2002 privind modificarea şi completarea Codului penal, a Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 18 aprilie 2002, având următorul cuprins: „Dacă prin fapta prevăzută la alin. 1 s-au tulburat grav liniştea şi ordinea publică, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare şi ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii excepţiei solicită, în realitate, completarea textului de lege criticat, în sensul de a reglementa criterii în vederea stabilirii caracterului „grav" al faptei de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburare a ordinii şi liniştii publice săvârşite în varianta agravată. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 321 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Gheorghe Rusu (fost Corduneanu) şi Dan-Marius Mancaş (fost Răscuţoi) în Dosarul nr. 4.870/245/2009 al Judecătoriei laşi - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 aprilie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică