DECIZIE Nr. 38
din 7 mai 2007
cu privire la chestiunea
daca trebuie investite cu formula executorie hotararile date in prima instanta
privind procesele si cererile in materie comerciala care sunt executorii
potrivit art. 720 8 din Codul de procedura civila.
ACT EMIS DE: INALTA
CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 764 din 12 noiembrie 2007
Dosar nr. 7/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae
Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
chestiunea daca trebuie investite cu formula executorie
hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie
comerciala care sunt executorii potrivit art. 720 8 din Codul de
procedura civila.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 90 de
judecători din totalul de 116 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, cerând să fie admis în sensul de a se decide că hotărârile date în primă
instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială, fiind executorii
de drept, nu trebuie învestite cu formulă executorie pentru a fi puse în
executare.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că
nu există un punct de vedere unitar în aplicarea dispoziţiilor art. 7208 din Codul de procedură civilă, cu
privire la chestiunea dacă trebuie învestite cu formulă executorie hotărârile
executorii date în primă instanţă în procesele şi cererile în materie
comercială.
Astfel, unele instanţe au considerat că, pentru a putea
fi puse în executare, hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi
cererile în materie comercială, chiar dacă sunt executorii potrivit art. 7208 din Codul de procedură civilă,
trebuie să fie învestite totuşi cu formulă executorie.
In argumentarea acestui punct de vedere au fost
invocate dispoziţiile art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit
cărora nicio hotărâre nu se poate executa dacă nu este învestită cu formulă
executorie, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii
provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută
fără formulă executorie.
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au
pronunţat în sensul că nu este necesară învestirea cu formulă executorie a
hotărârilor date în primă instanţă în materie comercială, deoarece dispoziţiile
art. 7208 din Codul
de procedură civilă atribuie caracter executoriu acestor hotărâri.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
In adevăr, prin art. 374 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 459/2006, se prevede că „hotărârea
judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula
executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de încheierile executorii, de
hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute
de lege, care se execută fără formulă executorie".
Corelativ, în art. 376 alin. 1 din acelaşi cod s-a
reglementat că „se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin.
1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi
orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în
cazurile anume prevăzute de lege".
Din coroborarea dispoziţiilor cuprinse în aceste texte
de lege rezultă deci că o hotărâre judecătorească poate fi pusă în executare, de regulă, numai dacă a rămas
definitivă ori a devenit irevocabilă şi a fost respectată procedura învestirii
cu formula executorie.
Aşa cum s-a prevăzut prin înseşi dispoziţiile art. 374
alin. 1 din Codul de procedură civilă, au fost stabilite anumite excepţii de la
această regulă, care se referă la încheierile executorii, hotărârile executorii
provizoriu, precum şi la alte hotărâri sau titluri determinate de lege.
Ca urmare a caracterului lor executoriu stabilit de
lege, încheierile şi hotărârile respective se pun în executare fără a fi
definitive sau irevocabile şi fără învestirea lor cu formulă executorie.
In acest sens este de observat că, în cadrul
reglementării privind execuţia vremelnică, prin art. 278 din Codul de
procedură civilă se precizează că hotărârile primei instanţe sunt executorii de
drept când au ca obiect vreuna dintre situaţiile menţionate la pct. 1-6 din
cuprinsul acelui articol, în cazul hotărârilor parţiale reglementare de art.
270 (pct. 7), precum şi „în orice alte cazuri în care legea prevede că
hotărârea este executorie" (pct. 8).
Or, un astfel de caz este şi cel stabilit prin art. 7208, introdus în Codul de procedură
civilă prin art. I pct. 224
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, astfel cum a fost modificat
prin Legea de aprobare nr. 219/2005, potrivit căruia „hotărârile date în primă
instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt
executorii", iar „exercitarea apelului nu suspendă de drept
executarea".
Cum, în raport cu această reglementare, hotărârile date
în primă instanţă în procesele şi cererile în materie comercială, fiind
executorii, fac parte din categoria celor executorii
provizoriu, exceptate prin art. 374 alin. 1 din
Codul de procedură civilă de la obligativitatea de a fi învestite cu formulă executorie,
se impune să se considere că prin prevederea cuprinsă în art. 7208 din acelaşi cod legiuitorul a voit
ca hotărârile respective să se execute fără formulă executorie.
De altfel, în acelaşi sens s-a prevăzut, prin art. 7209 din Codul
de procedură civilă, că şi în cazul hotărârii judecătoreşti date în materie
comercială, dacă este dusă la îndeplinire prin executare silită „hotărârea,
purtând menţiunea că este irevocabilă, constituie titlu executoriu, fără
efectuarea altor formalităţi".
In consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 329 din
Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a
se decide că dispoziţiile art. 7208 din Codul de procedură civilă se
interpretează în sensul că hotărârile date în primă instanţă privind procesele
şi cererile în materie comercială, fiind executorii de drept, nu trebuie
învestite cu formulă executorie pentru a fi puse în executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie. Dispoziţiile art. 7208 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că:
Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi
cererile în materie comercială, fiind executorii de drept, nu trebuie învestite
cu formulă executorie pentru a fi puse în executare.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de
procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică,
astăzi, 7 mai 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei