Decizia Nr.38 din 20.01.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Mărginean în Dosarul nr. 3.099/257/2008 al Tribunalului Sibiu - Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.099/257/2008, Tribunalul Sibiu - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Ioan Mărginean cu ocazia soluţionării apelului declarat într-o cauză penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la folosirea căilor de atac, întrucât pentru partea care, deşi prezentă la unele termene de judecată, a lipsit de la dezbateri şi de la pronunţare, termenul de declarare a apelului începe să curgă de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii, iar pentru partea care a fost prezentă la dezbateri, dar nu şi la pronunţarea hotărârii, termenul de apel curge de la pronunţare. Textul de lege criticat generează, astfel, o inegalitate de tratament între cetăţeni, întrucât instituie pentru cei din a doua categorie o prezumţie de cunoaştere a hotărârii pronunţate, iar termenul procedural în care poate fi exercitat dreptul de a ataca hotărârea judecătorească curge, deşi titularul dreptului nu are cunoştinţă de cele dispuse prin hotărâre.Tribunalul Sibiu - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare. Pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului de drept, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 53 alin. (2) privind condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. În acest sens este Decizia nr. 636 din 24 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.137 din 15 decembrie 2005, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că prevederile de lege criticate sunt norme de procedură, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, şi nu aduc atingere dreptului la apărare, respectiv dreptului la un proces echitabil al părţilor, care au posibilitatea să cunoască soluţia instanţei şi să acţioneze în consecinţă, exercitându-şi fără nicio îngrădire drepturile procesuale prevăzute de lege, inclusiv în cazul amânării de pronunţare. Astfel, chiar dacă instanţa dispune amânarea pronunţării, partea prezentă la dezbateri poate afla data pronunţării hotărârii şi deci soluţia instanţei, având, prin urmare, posibilitatea să exercite împotriva acesteia căile de atac în condiţiile legii. Mai mult, pentru situaţiile în care părţile sunt în imposibilitatea de a promova căile de atac în termenele prevăzute de lege, legiuitorul a reglementat repunerea în termen, art. 364 alin. 1 din Codul de procedură penală stabilind în acest sens că „apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile“. Astfel, şi în aceste cazuri este asigurată deplina exercitare a dreptului la apărare, respectiv la un proces echitabil, criticile autorului excepţiei fiind neîntemeiate.Curtea constată că nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare, prin dispoziţiile art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, a prevederilor constituţionale, care reglementează egalitatea în drepturi. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, egalitate nu înseamnă uniformitate, astfel încât la situaţii diferite regimul juridic aplicabil nu poate fi decât diferit. Situaţia diferită a părţilor prezente la dezbateri sau la pronunţare, care, în cunoştinţă de cauză, pot să promoveze căile de atac împotriva hotărârii pronunţate, justifică un tratament juridic diferit, respectiv stabilirea ca moment de la care începe să curgă termenul pentru declararea acestor căi de atac pe cel al pronunţării hotărârii.De altfel, potrivit art. 129 din Constituţie, invocat chiar de autorul excepţiei ca temei al criticilor sale, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se face „în condiţiile legii“. Eventuala lipsă de diligenţă a părţii care, deşi a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, nu promovează căile de atac împotriva acesteia în termenul prevăzut de lege nu poate constitui temei al criticii de neconstituţionalitate.În acelaşi sens este şi Decizia nr. 1.374 din 27 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 30 noiembrie 2009.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Mărginean în Dosarul nr. 3.099/257/2008 al Tribunalului Sibiu - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică