Decizia Nr.377 din 26.06.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 693 din 22 septembrie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Fabian Niculae	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Beiuş în Dosarul nr. 2.137/187/2013 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 86D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 266D/2014 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Enel Energie Muntenia“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 34.495/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă. De asemenea, preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 358D/2014 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Enel Energie Muntenia“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 20.283/302/2013 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Magistratul-asistent mai referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 266D/2014, partea Societatea Comercială „Enel Energie Muntenia“ - S.A. din Bucureşti a depus o cerere prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.6. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 266D/2014 şi nr. 358D/2014 la Dosarul nr. 86D/2014. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 266D/2014 şi nr. 358D/2014 la Dosarul nr. 86D/20143, care este primul înregistrat.7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care, invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 15 noiembrie 2001, pronunţată în Cauza Correia de Matos împotriva Portugaliei, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:8. Prin încheierile din 20 ianuarie 2014, 19 februarie 2014 şi 20 martie 2014, pronunţate în dosarele nr. 2.137/187/2013, nr. 34.495/301/2013 şi nr. 20.283/302/2013, Judecătoria Beiuş, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţiile au fost ridicate din oficiu de către Judecătoria Beiuş într-un dosar privind constatarea unei uzucapiuni, precum şi de Societatea Comercială Enel Energie Muntenia - S.A. din Bucureşti în dosare privind pretenţii financiare, precum şi emiterea unei ordonanţe de plată.9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Judecătoria Beiuş arată, în esenţă, că textul de lege criticat înfrânge principiile stabilite prin dispoziţiile art. 6 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, având în vedere că nu instituie o regulă necesară care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă. Deşi este vorba despre o „nouă orientare“ în privinţa pârâţilor cu domiciliul necunoscut, aceasta nu a făcut obiectul vreunei teze prealabile, potrivit art. 27 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, instanţa indicând, în acest sens, Hotărârea Guvernului nr. 1.527/2007 pentru aprobarea tezelor prealabile ale proiectului Codului de procedură civilă.10. Se susţine că, în materia uzucapiunii, având în vedere sistemul de carte funciară (aplicabil în anumite zone ale ţării), se ajunge la situaţia în care caracterul contencios sau necontencios al procedurii este determinat de identificarea sau nu a domiciliului tuturor persoanelor înscrise în cartea funciară, reprezentarea intereselor pârâtului presupunând, cu necesitate, formularea opoziţiei de către curatorul special. Având în vedere că în practica instanţei, în aproape toate situaţiile, curatorii speciali au arătat că nu se opun la admiterea cererii, rămâne neidentificată justificarea reglementărilor în discuţie, cel puţin din perspectiva instituţiei (procedurii) uzucapiunii. Această poziţie procesuală (de neopunere la admiterea unei cereri) a fost adoptată de către curatori (la nivelul Judecătoriei Beiuş) şi în privinţa altor cereri - în materie succesorală, partaje sau chiar în cererile strict personale (desfacerea căsătoriei prin divorţ, în acest caz domiciliul pârâtului, plecat în străinătate, neputând fi identificat). În cazul în care curatorul special (în reprezentarea intereselor pârâtului cu domiciliul necunoscut - titularul dreptului înscris în cartea funciară) nu formulează opoziţie, se constată că obligaţia instanţei în desemnarea acestuia este lipsită de finalitate (de orice efecte juridice). Astfel, prezenţa curatorului special nu conduce la concluzia că interesele pârâtului sunt, în realitate, reprezentate.11. În cazul în care curatorul formulează opoziţie, se determină o inegalitate în faţa legii între reclamantul care indică un titular al dreptului înscris în cartea funciară cu domiciliul necunoscut (această împrejurare nefiindu-i, totuşi, imputabilă), pe de-o parte, şi reclamantul care indică un titular al dreptului înscris în cartea funciară cu domiciliul cunoscut, pe de altă parte. În prima situaţie, procedura uzucapiunii devine contencioasă (ca urmare a opoziţiei formulate de către curator), în timp ce, în a doua situaţie, este posibil ca cererea să fie soluţionată într-o procedură necontencioasă. Această diferenţă de tratament nu este justificată în mod obiectiv şi raţional.12. Se mai arată că prin art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă statul nu numai că nu îşi respectă obligaţia corelativă dreptului reclamantului la un proces echitabil, ci chiar îngreunează exercitarea acestui drept, stabilind anumite obligaţii atât pentru instanţă, cât şi pentru titularul cererii, care însă nu au nicio legătură cu accesul liber la justiţie. De asemenea, sunt încălcate şi prevederile art. 44 din Constituţie, referitoare la dreptul de proprietate privată.13. Pe de altă parte, Societatea Comercială „Enel Energie Muntenia“ - S.A. din Bucureşti arată, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă drepturile şi libertăţile ambelor părţi din proces. Pe de o parte, reclamantul care promovează acţiunea pentru recuperarea creanţei nu are certitudinea recuperării acesteia şi a cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru şi onorariul curatorului. Pe de altă parte, pârâtul debitor este obligat, în situaţia în care cade în pretenţii, să plătească apărări pentru care nu şi-a dat consimţământul şi care pot fi contrare intereselor acestuia.14. Numirea unui apărător pentru debitorul legal citat prin publicitate este nelegală şi abuzivă prin punerea în sarcina creditorului a plăţii curatorului, de vreme ce creditorul a învederat şi a dovedit că a făcut toate demersurile necesare aflării noului sediu/domiciliu al debitorului, respectiv a înaintat adresa în acest sens către autorităţile statului cu atribuţii de furnizare de date ale persoanelor fizice/persoane juridice, dar nu a putut afla adresa actuală a debitorului. Pentru îndeplinirea procedurii de citare cu debitorul, se apreciază ca fiind suficientă punerea în sarcina creditorului a cheltuielilor pentru citarea prin publicitate în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire.15. Autoarea consideră că, în realitate, curatorii speciali numiţi de instanţă sunt aceia cărora le profită dispoziţiile textelor atacate. Aceştia sunt cei care îşi încasează onorariul pentru activitatea desfăşurată fie din fondurile părţilor în litigiu, care au fost ţinute de dispoziţii neconstituţionale să plătească uneori mult prea mult, fie din fondul bugetului statului. Se apreciază astfel că numirea curatorului special în speţele prezentate şi similare favorizează o anumită categorie profesională, aceea a avocaţilor baroului.16. În ceea ce priveşte dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, autoarea excepţiei apreciază că şi acesta este încălcat prin tergiversarea procesului de către curatorul special al cărui interes este în primul rând justificarea unui onorariu mai mare.17. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi-a exprimat opinia, considerând că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Instanţa arată că, în lipsa unor criterii clar definite, cuantumul remuneraţiei curatorului este stabilit de către instanţe în mod aleatoriu. Este de necontestat faptul că, în situaţia prevăzută de art. 167 din Codul de procedură civilă, sunt foarte mari eforturile financiare depuse de reclamant pentru achitarea taxelor de timbru, pentru aflarea domiciliului/sediului actual al pârâtului şi pentru publicarea citaţiilor în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire. Cu toate acestea, noua reglementare impune reclamantului încă o obligaţie care este prevăzută de lege în mod expres în sarcina sa şi care este disproporţionată - aceea de a achita onorariul unui avocat numit din oficiu pentru a reprezenta interesele pârâtului, care nu a binevoit să anunţe autorităţile despre schimbarea domiciliului/sediului său, deşi avea această obligaţie legală. În acest mod, în opinia instanţei, reclamantului i se impun sarcini împovărătoare de natură să îi afecteze dreptul de acces la justiţie, cu atât mai mult cu cât şansele de a recupera cheltuielile de judecată de la un pârât citat prin publicitate sunt minime.18. Un alt aspect de menţionat este faptul că, în anumite cauze, deşi culpa pârâtului este evidentă, chiar autorităţile statului sunt obligate să achite remuneraţia curatorului special. Un exemplu în acest sens îl reprezintă cauzele care au ca obiect înlocuirea amenzii contravenţionale cu muncă în folosul comunităţii.19. Dreptul pârâtului la apărare este cu prisosinţă respectat atât prin aplicarea dispoziţiilor care reglementează citarea prin afişarea citaţiei la uşa instanţei, pe portalul instanţei de judecată competente, la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat şi, după caz, prin publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire [art. 167 alin. (2) din Codul de procedură civilă], cât şi prin aplicarea dispoziţiilor art. 167 alin. (5) din Codul de procedură civilă.20. În opinia instanţei, reglementarea unor noi modalităţi de protejare a dreptului la apărare al pârâtului citat prin publicitate nu poate decât să conducă la un dezechilibru între drepturile reclamantului şi cele ale părţii adverse, la tergiversarea şi prelungirea procesului în mod excesiv şi la încărcarea rolului instanţelor de judecată.21. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi-a exprimat opinia, considerând că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prin desemnarea unui curator pentru pârâtul care nu s-a prezentat la judecarea cauzei şi al cărui domiciliu nu se poate identifica se asigură premisele unei apărări reale şi efective, principiu fundamental al procesului civil, garantat şi ocrotit de dispoziţiile art. 13 din Codul de procedură rimat op civilă.22. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.23. Avocatul Poporului, în punctul său de vedere exprimat în Dosarul nr. 86D/2014, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Acesta arată că textul consacră o situaţie de excepţie, determinată de urgenţa luării măsurii de numire a unui curator, în scopul reprezentării intereselor pârâtului. Din textul legal menţionat, reiese că, în mod excepţional, instanţa „poate“ încuviinţa citarea prin publicitate, cu respectarea câtorva condiţii. De reţinut că, raportat la art. 58 din noul Cod de procedură civilă, legiuitorul a avut în vedere cazul urgent. Abia dacă toate aceste demersuri s-au dovedit nefolositoare pentru atingerea scopului urmărit, acela de a informa pârâtul de acţiunea formulată, instanţa de judecată numeşte un curator dintre avocaţii baroului. Raportat strict la susţinerile instanţei, se precizează că este cert faptul că apărarea curatorului poate fi influenţată de diligenţa profesională manifestată de acesta şi de ivirea unor obstacole, dar aceste lipsuri pot fi suplinite de judecător în virtutea rolului activ pe care trebuie să îl manifeste în tot cursul procesului civil, potrivit art. 22 alin. (2) din noul Cod de procedură civilă.24. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate invocată de instanţa de judecată potrivit căreia textul legal criticat este neconstituţional în măsura în care art. 167 alin. (3) din noul Cod de procedură civilă obligă instanţa să desemneze un curator special, nelăsând la latitudinea acesteia oportunitatea luării acestei măsuri, Avocatul Poporului constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pronunţându-se asupra unor dispoziţii asemănătoare din Codul de procedură civilă din 1865, prin Decizia nr. XXXVII din 7 mai 2007 privind recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la competenţa de soluţionare a cererii formulate de partea interesată pentru numirea unui curator special, a decis în sensul că „Revine instanţei pe rolul căreia se află cauza competenţa de soluţionare a cererii formulate de partea interesată pentru numirea unui curator special“. Dat fiind caracterul obligatoriu al dezlegării problemei de drept de către instanţa supremă, în speţă, susţinerea instanţei de judecată nu poate fi reţinută, şi aceasta cu atât mai mult cu cât, din coroborarea art. 58 (curatela specială) cu art. 167 alin. (3) din noul Cod de procedură civilă, reiese că numirea curatorului nu este obligatorie, instanţa apreciind asupra oportunităţii unei asemenea numiri, în situaţii de urgenţă.25. În atare condiţii, textul legal criticat are în vedere o situaţie cu caracter de excepţie determinată în mod special de urgenţă şi urmăreşte să prevină şi să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, o atare concluzie rezultând din economia întregului art. 167 din Codul de procedură civilă, care prevede suficiente garanţii de natură să asigure respectarea prevederilor constituţionale invocate.26. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:27. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.28. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, precum şi prevederile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Acestea au următorul cuprins:

– Art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.“;

– Art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanţă, prin încheiere, stabilindu-se totodată şi modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încetarea calităţii sale, ţinându-se seama de activitatea desfăşurată, remuneraţia va putea fi majorată.“;

– Art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013: „(1) Avansarea remuneraţiei curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 58 şi 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului.
(2) Instanţa poate stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remuneraţiei curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului.(3) Sumele avansate cu titlu de remuneraţie a curatorului special se includ în cheltuielile de judecată şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul.“29. În opinia autoarelor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind liberul acces la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi privind dreptul de proprietate şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se mai arată că dispoziţiile legale criticate aduc atingere dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 30. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că nu s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, dar s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile art. 48 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în sensul constituţionalităţii acestora, prin raportare la critici similare, prin Decizia nr. 364 din 25 iunie 2014*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii, ale cărei considerente şi soluţie sunt aplicabile mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte dispoziţiile Codului de procedură civilă. 31. Astfel, prin această decizie, Curtea a reţinut că instituţia curatorului special a fost reglementată în art. 44 din Codul de procedură civilă din 1865, cu rolul de a preveni şi de a înlătura anumite abuzuri ce ar fi putut apărea în exercitarea drepturilor procesuale ale persoanelor prevăzute de aceste dispoziţii. Astfel, în caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu avea reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat sau când o persoană juridică chemată să stea în judecată nu avea reprezentant legal. Aceste dispoziţii se aplicau, în mod corespunzător, şi persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, iar numirea acestor curatori se făcea de instanţa competentă să hotărască asupra cererii de chemare în judecată. 32. Prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, a fost extinsă instituţia curatelei speciale. Potrivit art. 58 alin. (1), „În caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant.“ În virtutea art. 58 alin. (3), „Numirea acestor curatori se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. Curatorul special are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal“. 33. Este evident că această instituţie, aşa cum este legiferată în Codul de procedură civilă, este menită să dea eficienţă art. 24 din Constituţie, dreptul la apărare fiind asigurat în plenitudinea sa. Astfel, această instituţie vine să protejeze interesele celor chemaţi în judecată şi care nu au capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile, intrând în această categorie nu numai minorii şi interzişii - persoane fizice, ci şi persoanele juridice ori entităţile prevăzute la art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă. *) Decizia nr. 364 din 25 iunie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 22 iulie 2014. 34. Potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în situaţia în care reclamantul învederează, motivat, că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanţa va putea încuviinţa citarea acestuia prin publicitate. Ca atare, citarea prin publicitate nu are loc de plano, ci este o acţiune subsecventă demersurilor nereuşite efectuate în sensul aflării domiciliului pârâtului sau a unui alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii. 35. Însă, în cazul în care instanţa încuviinţează citarea părţii pârâte prin publicitate, este obligată să numească un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58 din acelaşi cod, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului [art. 167 alin. (3): „Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.“]. Astfel, legiuitorul a extins protecţia prevăzută la art. 58 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi asupra celor chemaţi în judecată şi al căror domiciliu, cu toate eforturile depuse, nu a putut fi identificat. 36. În acest context, trebuie avute în vedere dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 12 octombrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 6 mai 1991, cu modificările ulterioare, precum şi alte acte normative care reglementează obligaţia legală a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice de a aduce la cunoştinţa autorităţilor însărcinate cu evidenţa persoanelor fizice/juridice schimbarea domiciliului/reşedinţei ori, după caz, a sediului. 37. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, Curtea constatând constituţionalitatea dispoziţiilor legale atacate, prin raportare la criticile formulate. 38. În ceea ce priveşte criticile referitoare la elaborarea unor teze prealabile, Curtea reţine că potrivit art. 27 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, tezele prealabile reflectă concepţia generală, principiile, noile orientări şi principalele soluţii ale reglementărilor preconizate, şi că prin Hotărârea Guvernului nr. 1.527/2007 pentru aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 27 decembrie 2007 au fost elaborate aceste teze prealabile. 39. Referitor la celelalte critici de neconstituţionalitate privind aplicarea dispoziţiilor legale în materia uzucapiunii sau speţele care au ca obiect înlocuirea amenzii contravenţionale cu muncă în folosul comunităţii, Curtea constată că aspectele reliefate ţin de interpretarea şi aplicarea legii, competenţă aparţinând instanţelor judecătoreşti care trebuie să manifeste un rol activ (potrivit art. 22 din Codul de procedură civilă). 40. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de Judecătoria Beiuş în Dosarul nr. 2.137/187/2013, precum şi de Societatea Comercială „Enel Energie Muntenia“ - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 34.495/301/2013 şi nr. 20.283/302/2013 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti -– Secţia civilă şi Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum şi dispoziţiile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Beiuş, Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 iunie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae