DECIZIE Nr.
374 din 25 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea fondului
funciar nr. 18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 411 din 2 iunie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea fondului
funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Magdalena Cristescu în Dosarul nr.
14.937/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.370D/2007, care are acelaşi obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în
discuţie conexarea dosarelor, având în vedere că sunt îndeplinite cerinţele
prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Autorul excepţiei nu se opune conexării celor două
dosare.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca aceste dosare să fie conexate.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor, în
temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea
Dosarului nr. 1.370D/2007 la Dosarul nr. 1.129D/2007, care este primul
înregistrat.
Cauza se află în stare de
judecată.
Autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei pentru
aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 iunie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 14.937/3/2007, şi Incheierea din 20 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.904/306/2007, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi Tribunalul Sibiu - Secţia civilă au sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Magdalena Cristescu şi Constantin Ranf.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate contravin
art. 21 şi art. 53 alin. (1) din Constituţie, deoarece, potrivit acestui text,
„instanţa de judecată şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei
Ploieşti". De asemenea, mai susţin că aceste prevederi sunt
neconstituţionale, întrucât hotărârea comisiei judeţene pentru stabilirea
dreptului de proprietate privată asupra terenurilor poate fi atacată în
instanţă numai de către persoanele care au obţinut o hotărâre a acestei comisii,
neputând beneficia de această
dispoziţie legală şi persoanele care nu au primit un răspuns din partea
comisiei mai sus amintite.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor
constituţionale invocate, fiind o aplicare a dispoziţiilor art. 126 din
Constituţie, potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura
de judecată sunt prevăzute numai prin lege.
Tribunalul Sibiu - Secţia civilă consideră excepţia neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia ca neîntemeiată, arătând că legiuitorul are dreptul exclusiv de a
reglementa procedura de judecată, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr.
18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările
şi completările ulterioare, prevederi care au următorul conţinut: „(2)
Impotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în
a cărei rază teritorială este situat terenul, în
termen de 30 de zile de la comunicare."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt
cele ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul
liber la justiţie, art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de
proprietate privată şi art. 51 privind dreptul de petiţionare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Asupra constituţionalităţii prevederilor art. 53 alin.
(2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, prin raportare la art. 21 din
Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 542 din 18 octombrie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.123 din 13 decembrie 2005, statuând că nu contravin acestor
dispoziţii constituţionale.
In considerentele acestei decizii, Curtea a reţinut că,
potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, „Competenţa instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Din
acest text constituţional rezultă că prin lege se pot institui anumite excepţii
de la regulile dreptului comun în materia
contenciosului administrativ, potrivit principiului specialia generalibus
derogant. O astfel de excepţie este cuprinsă şi în
textul de lege criticat, care stabileşte judecătoriei competenţa de soluţionare
a plângerilor împotriva hotărârii comisiei judeţene de aplicare a Legii nr.
18/1991 în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Considerentele şi soluţia acestei decizii sunt valabile
şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură a determina o
reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Referitor la critica de neconstituţionalitate vizând
încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea observă că textul de
lege criticat nu contravine principiului constituţional al egalităţii în
drepturi, el aplicându-se deopotrivă tuturor celor aflaţi in ipoteza
reglementată de norma juridică criticată, fiind, totodată, în acord şi cu dispoziţiile art. 44 alin.
(2) teza a doua din Legea fundamentală, potrivit căruia conţinutul şi limitele
dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
In ceea ce priveşte invocarea încălcării prevederilor
art. 51 din Constituţie, referitoare la dreptul de petiţionare, Curtea constată
că autorul excepţiei face o confuzie în privinţa materiei reglementate. Dreptul
de petiţionare al cetăţenilor şi soluţionarea petiţiilor de către autorităţile
publice constituie un domeniu diferit şi o procedură de urmat deosebită de
cererile adresate justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a
intereselor legitime ale persoanei, cu procedura specifică de soluţionare a
litigiilor de către instanţele de judecată corespunzătoare diferitelor grade şi
faze ale judecăţii. Aşadar, acest text constituţional invocat a fi încălcat nu
este incident în cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie
ridicată de Magdalena Cristescu în Dosarul nr. 14.937/3/2007 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, şi de Constantin Ranf în Dosarul nr.
3.904/306/2007 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu