DECIZIE Nr. 37
din 14 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 alin. (1) lit. e) si art. 70 din
Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 150 din 8 martie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. e)
şi art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului,
excepţie ridicată de Marius Cătălin Strâmbei în Dosarul nr.
1.098/2/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
admitere a excepţiei de neconstituţionalitate privind
dispoziţiile art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002,
arătând că acestea creează o discriminare între două
categorii de persoane aflate, în realitate, în situaţii similare. Astfel,
consideră că legea nu ţine cont de faptul că auditorul de
justiţie este asimilat magistraţilor, aşa încât nu există
diferenţă între poliţiştii care dobândesc statutul de judecător
sau procuror direct prin concurs şi cei care încetează raporturile de
serviciu prin demisie pentru a urma cursurile Institutului Naţional al
Magistraturii. In ceea ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 360/2002,
arată că aceasta nu este întemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 12 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 1.098/2/2008, Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. e)
şi art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia
a fost ridicată de Marius Cătălin Strâmbei cu prilejul
soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr.
1.599 din 27 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt
contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, arată că,
potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, dobândirea calităţii de procuror sau judecător se
face fie potrivit art. 14 şi următoarele din această lege, în
urma promovării examenului de absolvire a cursurilor Institutului
Naţional al Magistraturii, fie direct, potrivit art. 33 din aceeaşi
lege, prin îndeplinirea condiţiilor legale şi promovarea unui concurs.
In prima situaţie, pentru poliţistul care dobândeşte calitatea
de judecător sau procuror, temeiul încetării raporturilor de serviciu
este art. 69 alin. (1) lit. d) sau f) din Legea nr. 360/2002, fiindu-le
imputabile cheltuielile de şcolarizare, potrivit art. 70 din această
lege. In cea de a doua situaţie, pentru poliţiştii care
dobândesc calitatea de procuror sau judecător nu mai sunt aplicabile
prevederile art. 70 din Legea nr. 360/2002. Faptul că, în una dintre
situaţii, respectiv cea a poliţiştilor care urmează
cursurile Institutului Naţional al Magistraturii, încetarea raporturilor
de serviciu se face prin demisie, iar în cealaltă situaţie, a
ocupării funcţiei de judecător sau procuror prin susţinerea
unui concurs, încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului se face
ca urmare a numirii într-o altă funcţie publică nu
reprezintă, în opinia autorului excepţiei, o justificare
temeinică a aplicării unui tratament juridic diferenţiat pentru
categorii de persoane care, în realitate, se găsesc în aceeaşi
situaţie. Astfel, pentru ambele categorii de persoane încetarea
raporturilor de serviciu se face ca urmare a admiterii în magistratură. De
asemenea, arată că prevederile art. 70 din Legea nr. 360/2002
îngrădesc dreptul persoanei de a alege liber profesia şi locul de
muncă, deoarece cuantumul mare al cheltuielilor de şcolarizare care
trebuie restituite îl împiedică pe poliţistul care doreşte
să ocupe un alt loc de muncă să mai facă demersuri în acest
sens. In sfârşit, consideră că prevederile de lege criticate
aduc o atingere şi dreptului de proprietate, întrucât legea nu este
suficient de previzibilă.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal arată că prevederile art. 69 alin. (1) lit. e) se
circumscriu dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 referitor la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al libertăţii,
întrucât apărarea ordinii publice face necesar ca o persoană să
nu deţină două funcţii publice în acelaşi timp.
Restrângerea prevăzută de textul de lege criticat este
proporţională cu scopul în care a fost dispusă, respectiv cel
mai sus arătat, şi se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor
funcţionarilor publici şi tuturor poliţiştilor. De
asemenea, această restrângere nu aduce atingere existenţei dreptului
poliţistului ca, oricând în cariera sa, să acceadă la o
altă funcţie publică şi să fie numit în aceasta, în
condiţiile legii. în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 70 din
Legea nr. 360/2003, arată că acestea se circumscriu dispoziţiilor
art. 15 şi art. 57 din Constituţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,
precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens,
arată că textele de lege criticate se aplică tuturor persoanelor
vizate de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau
discriminări pe considerente arbitrare în cadrul acestei categorii.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctul de vedere solicitat.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 69 alin. (1) lit. e) şi art. 70 din
Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, aşa
cum au fost modificate prin art. I pct. 40 din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 89/2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 715 din 14 octombrie 2003, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr. 101/2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 20 aprilie 2004.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
-Art. 69 alin. (1) lit. e): „Incetarea raporturilor
de serviciu ale poliţistului se dispune în mod corespunzător de
către persoanele care, potrivit art. 15, au competenţa de acordare a
gradelor profesionale şi are loc: [...]
e) la numirea într-o altă funcţie
publică;";
-Art. 70: „Poliţistul care a absolvit o
instituţie de învăţământ a Ministerului Administraţiei
şi Internelor şi căruia i-au încetat raporturile de serviciu în
primii 10 ani de activitate din motive imputabile lui este obligat să
restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa, proporţional cu
perioada rămasă până la 10 ani, potrivit angajamentului încheiat
în acest sens."
Autorul excepţiei consideră că aceste
texte de lege sunt contrare prevederilor din Constituţie cuprinse în art.
16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii
şi a autorităţilor publice şi art. 41 alin. (1) şi (2)
referitor la dreptul la muncă. De asemenea, consideră că sunt
încălcate şi prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că, în critica pe care o formulează, autorul
excepţiei are în vedere aplicarea dispoziţiilor art. 69 alin. (1)
lit. e) şi art. 70 din Legea nr. 360/2002 prin coroborare cu prevederile
Legii nr. 303/2004 referitoare la condiţiile în care o persoană poate
deveni procuror sau judecător. Astfel, consideră că, în
măsura în care o persoană renunţă la calitatea de
poliţist pentru a deveni procuror sau judecător, indiferent dacă
încetarea raporturilor de serviciu se face prin demisie sau prin numire în
funcţie, este vorba de aceeaşi situaţie de fapt, astfel că
nu se justifică aplicarea unui tratament juridic diferenţiat.
Faţă de aceste critici, Curtea observă
că prevederile art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 au un
conţinut clar, neechivoc, care stabileşte ca motiv de încetare a
raporturilor de serviciu situaţia în care un poliţist este numit
într-o funcţie publică, situaţie distinctă de aceea în care
o persoană demisionează, indiferent de motivele demisiei.
Această dispoziţie de lege se aplică fără nicio
deosebire tuturor persoanelor care se încadrează în ipoteza normei, astfel
încât orice poliţist care este numit într-o funcţie publică va
înceta raporturile de serviciu potrivit dispoziţiilor art. 69 alin. (1)
lit. e)din Legea nr. 360/2002, cu antrenarea consecinţelor juridice legale
subsecvente. Din contră, demisia ori celelalte motive de încetare a
raporturilor de serviciu pot atrage consecinţe juridice diferite, întrucât
situaţiile sunt obiectiv diferite.
In jurisprudenţa sa, instanţa de contencios
constituţional a arătat în numeroase rânduri că principiul
egalităţii nu presupune omogenitate, astfel că situaţii
obiectiv diferite justifică şi uneori chiar impun instituirea unui
tratament juridic diferenţiat.
In situaţia pusă în discuţie de autorul
excepţiei, Curtea, examinând prevederile Legii nr. 303/2004 privind
Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, constată
că auditorul de justiţie este numit ca judecător sau procuror
doar în urma absolvirii Institutului Naţional al Magistraturii, aflându-se
într-o situaţie deosebită de persoana care, îndeplinind
condiţiile legale, este numit direct ca judecător sau procuror în
urma susţinerii concursului pe post.
In ceea ce priveşte criticile de
neconstituţionalitate privind încălcarea dreptului la muncă, Curtea
constată că textele de lege criticate nu limitează dreptul unei
persoane de a alege liber un loc de muncă. Consecinţele pe care
trebuie să le suporte un poliţist care decide să îşi
aleagă un alt loc de muncă pot fi mai degrabă circumscrise
aspectelor patrimoniale pe care le implică o astfel de decizie. Aceste
consecinţe au fost acceptate, însă, de cel care a dorit să
devină poliţist, prin angajamentul încheiat în acest sens, aşa
cum reiese din cuprinsul art. 70 din Legea nr. 360/2002. In plus, restituirea
are în vedere acele sume investite în vederea pregătirii profesionale a
poliţistului, sume a căror acordare nu se mai justifică de vreme
ce beneficiarul lor renunţă la această calitate într-un termen
mai scurt decât cel considerat de legiuitor ca justificând efortul financiar al
statului pentru acest obiectiv.
Pentru aceste motive, Curtea consideră că nu
pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate raportate la
prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. e) şi art. 70 din Legea nr.
360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de
Marius Cătălin Strâmbei în Dosarul nr. 1.098/2/2008 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 14 ianuarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea