DECIZIE Nr. 37
din 7 mai 2007
cu privire la competenta de
solutionare a cererii formulate de partea interesata pentru numirea unui
curator special.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 752 din 6 noiembrie 2007
Dosar nr. 6/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae
Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
competenta de solutionare a cererii formulate de partea
interesata pentru numirea unui curator special.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 90 de
judecători din totalul de 116 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a
susţinut recursul în interesul legii, solicitând să fie admis în sensul de a se
decide că, în raport cu interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 44 din Codul
de procedură civilă, competenţa de soluţionare a cererii formulate de partea
interesată pentru numirea unui curator special revine instanţei pe rolul căreia
se află cauza.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că
nu există un punct de vedere unitar cu privire la competenţa de soluţionarea a
cererii formulate de partea interesată pentru numirea unui curator special.
Astfel, unele instanţe, constatând incidenţa în anumite
cauze a dispoziţiilor art. 44 din Codul de procedură civilă, au solicitat
autorităţii tutelare să instituie curatela în temeiul art. 152 din Codul
familiei şi să dispună numirea unui curator.
Alte instanţe, dimpotrivă, făcând aplicarea art. 44 din
Codul de procedură civilă, au dispus într-o astfel de situaţie, prin încheiere,
numirea unui curator special.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Este adevărat că în cuprinsul art. 152 din Codul
familiei este reglementată posibilitatea instituirii curatelei, de către
autoritatea tutelară, în situaţiile când:
- o persoană, deşi capabilă, din cauza bătrâneţii, a
bolii sau a unei infirmităţi fizice nu poate să îşi administreze bunurile sau
să îşi apere interesele în condiţii mulţumitoare iar,
din motive temeinice, nu-si poate numi un reprezentant;
- din cauza bolii sau din alte motive, o persoană,
deşi capabilă, nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, să ia măsurile
necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare;
- din cauza bolii sau din alte
motive, părintele sau tutorele este împiedicat să îndeplinească un anumit act
în numele persoanei pe care o reprezintă sau ale cărei acte le încuviinţează;
- o persoană, fiind obligată să lipsească vreme
îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar general;
- o persoană a dispărut şi nu sunt ştiri despre ea şi
nici nu a lăsat un mandatar general.
Este de observat însă că prin textul de lege este
limitată instituirea curatelei de către autoritatea tutelară numai la situaţiile strict determinate mai sus,
„în afară de alte cazuri prevăzute de lege".
Or, prin art. 44 din Codul de procedură civilă este
reglementată posibilitatea numirii de către instanţă, în caz de urgenţă, a unui
curator special.
Aşadar, o atare reglementare a numirii curatorului
special de către instanţă, în caz de urgenţă, nu poate fi considerată că ar
intra în coliziune cu prevederile referitoare la instituirea curatelei de către
autoritatea tutelară, în condiţiile arătate în art. 152 din Codul familiei, câtă
vreme chiar în cuprinsul acestui text de lege se subliniază că situaţiile la
care se referă sunt „în afară de alte cazuri prevăzute de lege".
Ca urmare, prevederile din cuprinsul art. 44 din Codul
de procedură civilă, referitoare la numirea curatorului special, reprezentând o
reglementare distinctă de aceea pe care o conţine art. 152 din Codul familiei,
privind instituirea curatelei de către autoritatea tutelară, au aplicabilitate
proprie.
In acest sens, este de reţinut că prin art. 44 alin. 1
din Codul de procedură civilă se prevede că „în caz de urgenţă, dacă persoana
fizică lipsită de capacitate de exerciţiu a drepturilor civile nu are
reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va putea numi un curator special, care
să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii",
subliniindu-se, de asemenea, că „instanţa va putea numi un curator special în caz de conflict de
interese între reprezentant şi cel reprezentat sau când o persoană juridică,
chemată să stea în judecată, nu are reprezentant legal".
In fine, prin alin. 3 al acestui articol se prevede că „numirea
acestor curatori se va face de instanţa competentă să hotărască asupra cererii
de chemare în judecată".
Aşa fiind, în raport cu această ultimă dispoziţie
imperativă din textul de lege menţionat, competenţa de soluţionare a cererii
formulate de partea interesată, pentru numirea unui curator special, revine
întotdeauna instanţei pe rolul căreia se află cauza.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi
ale art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în
interesul legii şi a se stabili că, în raport cu interpretarea corectă a
prevederilor art. 44 din Codul de procedură civilă, competenţa de soluţionare a
cererii formulate de partea interesată pentru numirea unui curator special
revine instanţei pe rolul căreia se află cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dispoziţiile art. 44 din Codul de procedură civilă se
interpretează în sensul că:
Revine instanţei pe rolul căreia se află cauza
competenţa de soluţionare a cererii formulate de partea interesată pentru
numirea unui curator special.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de
procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei