DECIZIE Nr. 369 din 4 mai
2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69.1 din Regulamentul de transport
pe caile ferate din Romania, aprobat prin Ordonanta Guvernului nr. 7/2005
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 506 din 12 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina
Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997 privind aprobarea Regulamentului de
transport pe căile ferate din
România şi ale art. 1 din
Ordonanţa Guvernului nr.
7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termoelectrica" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.994/COM/2004 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Societatea Comercială „Electrocentrale" - S.A. din Oradea, consilier juridic cu
delegaţie la dosar, lipsind
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosarul
cauzei partea S.N.T.F.M. „C.F.R. Marfă" - S.A. din Bucureşti a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele
constată cauza în stare de
judecată şi acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul părţii Societatea
Comercială „Electrocentrale"
- S.A. din Oradea susţine că Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie are o
jurisprudenţă neunitară cu privire la termenul în care se
prescrie dreptul la acţiune al
operatorului de transport feroviar. Aşa fiind, solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate, prin decizia pronunţată Curtea Constituţională urmând să constate că dreptul
la acţiune al căii ferate se prescrie în termen de un an.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, arătând că asupra constituţionalităţii art. 69.1 din Regulamentul de
transport pe căile ferate din
România Curtea s-a mai pronunţat
şi că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei în materie. Totodată, arată că nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale unificarea jurisprudenţei Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 22 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 4.994/COM/2004 Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997 privind
aprobarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România şi ale art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de transport
pe căile ferate
din România. Excepţia a fost ridicată
de Societatea Comercială
„Termoelectrica" - S.A. din Bucureşti într-o cauză
având ca obiect o acţiune
comercială în pretenţii, în care s-a ridicat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al S.N.T.F.M. „C.F.R. Marfă" - S.A. din Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că sunt neconstituţionale
dispoziţiile art. 1 din
Ordonanţa Guvernului nr.
41/1997 privind aprobarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România şi cele ale art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea
Regulamentului de transport pe căile ferate din România. Astfel, prevederile art. 93.1 (respectiv
art. 69.1), coroborate cu ale art. 87.1 (respectiv art. 65.1) şi art. 87.2 (respectiv art. 65.2), din
regulamentele menţionate sunt
contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art.
44 alin. (2) teza întâi din Constituţie deoarece creează
un privilegiu nepermis operatorului de transport feroviar, întrucât „termenul
de prescripţie a dreptului la
acţiune al căii ferate este de 3 ani, în timp ce
termenul de prescripţie a
dreptului la acţiune al
celorlalte părţi împotriva căii ferate este de 1 an". De asemenea, autorul excepţiei apreciază că sunt încălcate şi dispoziţiile art.
7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de
sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 din
Ordonanţa Guvernului nr.
41/1997 privind aprobarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România este inadmisibilă, întrucât acest text de lege a fost abrogat
expres prin dispoziţiile art.
3 din Ordonanţa Guvernului nr.
7/2005, iar excepţia de
neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 din
Ordonanţa Guvernului nr.
7/2005 este neîntemeiată.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate
ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii prezente,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate,
astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997 privind aprobarea
Regulamentului de transport pe căile ferate din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 29 august
1997, şi cele ale art. 1 din
Ordonanţa Guvernului nr.
7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 101 din 31 ianuarie 2005.
In realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, autorul acesteia contestă constituţionalitatea
dispoziţiilor art. 93.1 din
Regulamentul de transport pe căile ferate din România, astfel cum a fost aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997, şi a dispoziţiilor art. 69.1 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, aprobat prin
Ordonanţa Guvernului nr.
7/2005.
Anterior sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997 a fost abrogată prin dispoziţiile
art. 3 din Ordonanţa
Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România. Curtea reţine însă că soluţia legislativă iniţială, cuprinsă în art. 93.1 din regulament, a fost conservată şi preluată de
dispoziţiile art. 69.1 din
regulamentul aprobat prin această din urmă ordonanţă. In consecinţă, potrivit jurisprudenţei sale, prin prezenta decizie Curtea se va pronunţa cu privire la constituţionalitatea acestui text legal care are
următorul cuprins: „Acţiunea izvorâtă din contractul de transport se
prescrie în termen de un an."
In susţinerea
excepţiei sunt invocate
prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) -(3)
privind accesul liber la justiţie şi ale art. 44
alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a proprietăţii private, indiferent de titular.
Autorul excepţiei invocă totodată şi încălcarea
prevederilor art. 7 teza întâi din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, ale art. 26 teza întâi din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi ale art. 58 pct. 1 teza întâi din
Apendicele B la Convenţia cu
privire la transporturile internaţionale feroviare din 9 mai 1980, ratificată prin Decretul nr. 100/1983, publicat în Buletinul Oficial, Partea
I, nr. 23 din 1 aprilie 1983.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că prevederile legale criticate au mai format obiectul
controlului de constituţionalitate
în cauze cu o motivare identică şi prin raportare
la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezentul dosar. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 326 din
14 iunie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 22 august 2005, Curtea
Constituţională a respins excepţia ca neîntemeiată,
pentru considerentele acolo reţinute.
Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi
în cauza de faţă,
neintervenind elemente noi, de natură să determine
reconsiderarea soluţiei pronunţate cu acel prilej.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie, al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 69.1 din
Regulamentul de transport pe căile ferate din România, aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termoelectrica" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.994/COM/2004 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina
Turcu