DECIZIE Nr.
361 din 2 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 720 1 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 461 din 29 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7201 din Codul de procedură civilă. Excepţia a
fost ridicată în faţa Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti de către Ana Betlendi
în Dosarul nr. 20.748/301/2005, de Doina Magdalena Duca şi Ruxandra Cătălina
Baltag în Dosarul nr. 11.746/301/2005, de Constanţa Cornelia Eliza Popovici şi
Dan Constantin Sorin Popovici în Dosarul nr. 11.859/301/2005, de Nicolai
Pomârleanu în Dosarul nr. 11.850/301/2005, de Silvia Chindrus în Dosarul nr.
21.088/301/2005, de Dumitru Paraschiv în Dosarul nr. 18.940/301/2005, de Lenuţa
Iuga în Dosarul nr. 25/301/2006,
de Alexandru Dinu în Dosarul nr. 14/301/2006 şi de Traian Goia în Dosarul nr.
20.872/301/2005. Aceeaşi excepţie a fost ridicată în faţa Tribunalului
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă de către Alexandra Pişcărac şi Gheorghe
Pişcărac în Dosarul nr. 242/3/2006, de Ioana Roşca în Dosarul nr. 181/3/2006,
de Mihail Iliescu în Dosarul nr. 276/3/2006 şi de Marieana Antim în Dosarul nr.
246/3/2006. De asemenea, critica a fost formulată şi în faţa Tribunalului
Bucureşti - Secţia comercială de către Natalia Cerba în
Dosarul nr. 17.501/301/2005, de Adrian Mateescu în Dosarul nr. 12.080/301/2005,
de Filoftia Mitrea în Dosarul nr. 11.876/301/2005, de Elena Nicolae în Dosarul
nr. 11.734/301/2005 si de Origen Tranca în Dosarul nr. 4.744/3/2006.
La apelul nominal se prezintă
personal şi sunt asistate de avocat G.G. Florescu părţile Nicolai Pomârleanu,
Dumitru Paraschiv, Alexandru Dinu Gheorghe Pişcărac, Ioana Roşca şi Adrian
Mateescu. Ceilalţi autori ai excepţiei de neconstituţionalitate sunt
reprezentaţi de procuratorul Mihai Cucu Dogaru, asistat de acelaşi avocat. Casa
de Economii si Consemnatiuni" - S.A. si Ministerul Finanţelor Publice lipsesc, procedura de citare în
ceea ce le priveşte fiind legal îndeplinită.
Avocatul autorilor excepţiei solicită conexarea
dosarelor nr. 270D/2006, 271 D/2006, 272D/2006, 273D/2006, 274D/2006,
275D/2006, 276D/2006, 277D/2006, 364D/2006, 365D/2006, 366D/2006, 367D/2006,
410D/2006, 411 D/2006, 412D/2006, 413D/2006 şi 415D/2006 la Dosarul nr.
269D/2006, dată fiind identitatea de obiect al celor
optsprezece dosare.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind
întrunite condiţiile conexării.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53
alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea dosarelor anterior
menţionate.
Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorilor
excepţiei solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate, întrucât, prin
aplicarea dispoziţiilor art. 7201 din Codul de procedură civilă, atât în cauzele comerciale, cât şi
în cele civile, se aduce atingere în mod nejustificat drepturilor şi garanţiilor
procesuale ale părţilor.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că
motivele invocate în susţinerea criticii nu relevă o problemă de
constituţionalitate şi pune concluzii de respingere a excepţiei ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 16 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 20.748/301/2005, prin încheierile din 17 februarie 2006, pronunţate
în dosarele nr. 11.746/301/2005 şi nr. 11.859/301/2005, prin încheierile din 20
februarie 2006, pronunţate în dosarele nr. 14/301/2006 şi nr. 20.872/301/2005,
prin încheierile din 24 februarie 2006, pronunţate în dosarele nr.
11.850/301/2005 şi nr. 21.088/301/2005, prin încheierile din 27 februarie 2006,
pronunţate în dosarele nr. 18.940/301/2005 şi nr. 25/301/2006, Judecătoria
Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7201 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată
de Ana Betlendi, Doina Magdalena Duca, Ruxandra Cătălina Baltag, Constanţa
Cornelia Eliza Popovici, Dan Constantin Sorin Popovici, Nicolai Pomârleanu,
Silvia Chindruş, Dumitru Paraschiv, Lenuţa Iuga, Alexandru Dinu şi Traian Goia.
Prin încheierile din 3
februarie 2006, pronunţate în dosarele nr. 242/3/2006, nr. 181/3/2006, nr.
276/3/2006 şi nr. 246/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7201 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandra Pişcărac, Gheorghe Pişcărac, Ioana
Roşca, Mihail Iliescu şi Marieana Antim.
Prin încheierile din 13 martie 2006, pronunţate în
dosarele nr. 17.501/301/2005, nr. 12.080/301/2005, nr. 11.876/301/2005, nr.
11.734/301/2005 şi nr. 4.744/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia
comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7201 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Natalia Cerba, Adrian
Mateescu, Filoftia Mitrea, Elena Nicolae şi Origen Tranca.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că textul de lege criticat încalcă
dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi la un proces echitabil,
întrucât imprecizia textului de lege criticat dă posibilitatea instanţei de a-l
aplica şi în litigiile dintre persoane fizice, necomercianţi, şi persoane
juridice, comercianţi. Prin aplicarea procedurii prealabile a concilierii,
specifică soluţionării litigiilor în materie comercială, raportului juridic
civil comerciant-necomerciant, se încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în
faţa legii şi se îngrădeşte dreptul persoanei de a beneficia de judecarea
procesului într-un termen rezonabil, suficient pentru pregătirea apărării.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi Tribunalul Bucureşti - Secţia
comercială apreciază
excepţia de neconstituţionalitate
ca fiind neîntemeiată, aplicarea legii comerciale în litigiile dintre un
comerciant şi un necomerciant fiind expres reglementată de art. 56 din Codul
comercial. Se mai arată că, pe de o parte, principiul celerităţii soluţionării
litigiilor comerciale nu vine în conflict cu normele de procedură civilă care
au caracterul unor garanţii procesuale, iar, pe de altă parte, judecătorul are
obligaţia de a pune în vedere părţilor drepturile şi obligaţiile ce le revin şi
de a stărui, în toate fazele procesuale, pentru soluţionarea amiabilă a cauzei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
critica formulată ca fiind lipsită de temei legal şi invocă, în acest sens,
jurisprudenţa constantă prin care Curtea Constituţională a respins excepţiile
cu un atare obiect.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 7201 din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul
conţinut: „In procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în
bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va
încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
In scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca
partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal,
precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se
va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex,
fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului
actului şi confirmarea
primirii acestuia. Convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub
semnătură de primire.
Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai
devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.
Rezultatul concilierii se va consemna într-un
înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului
şi a punctului de vedere al fiecărei părţi.
Inscrisul despre rezultatul concilierii ori, în
cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că
de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la
cererea de chemare în judecată."
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 referitoare la
universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, ale
art. 16 care consacră egalitatea în faţa legii, ale art. 21 alin. (1), (2) şi
(3) privitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la
apărare şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, legiuitorul a
urmărit să transpună în practică principiul celerităţii soluţionării litigiilor
dintre părţi - mai pregnant în materie comercială - şi să degreveze activitatea
instanţelor de judecată. Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela
de a reglementa o procedură extrajudiciară care să ofere părţilor posibilitatea
de a se înţelege asupra eventualelor pretenţii ale reclamantului, fără
implicarea autorităţii judecătoreşti competente. Faţă de aceste raţiuni majore,
condiţionarea sesizării instanţei de parcurgerea procedurii de conciliere cu
partea potrivnică nu poate fi calificată ca o îngrădire a accesului liber la
justiţie, în accepţiunea prohibită de prevederile constituţionale de referinţă,
atâta vreme cât partea interesată poate sesiza instanţa judecătorească cu
cererea de chemare în judecată.
Pe de altă parte, autorii excepţiei deduc
neconstituţionalitatea reglementării legale criticate, constând în îngrădirea
accesului liber la justiţie, şi din interpretarea şi aplicarea textului de lege
supus controlului, în situaţia în care reclamantul, considerând că litigiul are
natură juridică civilă, sesizează direct instanţa, care, analizând situaţia de
fapt, califică acţiunea drept litigiu comercial şi o respinge ca fiind prematur
introdusă, întrucât nu s-a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile de
conciliere.
Cu privire la această critică de neconstituţionalitate,
Curtea reţine că sfera litigiilor comerciale este reglementată potrivit criteriilor stabilite prin art. 3-6 din Codul comercial,
referitoare la faptele de comerţ. Acestea sunt fie
obiective, datorită naturii lor juridice sau pentru motive de ordine publică,
fiind calificate ca atare prin lege, fie subiective, în considerarea calităţii
de comerciant a persoanei care le săvârşeşte.
Curtea apreciază că stabilirea
naturii juridice a cererii de chemare în judecată are la bază criteriile
stabilite prin dispoziţiile legale menţionate mai sus, acestea furnizând
premisa intrinsecă la care face trimitere art. 7201 din Codul de procedură civilă, o eventuală imprecizie sau lipsă de
rigoare a lor, de natură să antreneze erori de calificare a naturii juridice a
cauzei, neoferind temei criticii de neconstituţionalitate a reglementării
legale deduse controlului. Or, este evident că actele juridice încheiate între
persoane fizice şi Casa de Economii şi Consemnaţiuni, respectiv contractele de
depozit, reprezintă, potrivit art. 3 pct. 11 din Codul comercial, atât fapte de
comerţ obiective, dată fiind natura juridică a operaţiunilor bancare, cât şi
subiective, potrivit art. 4 din acelaşi cod, datorită calităţii de comerciant a
persoanei juridice ce desfăşoară astfel de operaţiuni.
Aşa fiind, împrejurarea că persoana interesată, deşi cunoştea
sau ar fi trebuit să cunoască dispoziţiile legale referitoare la soluţionarea
litigiilor în materie comercială, ca şi consecinţele juridice ale nerespectării
lor, nu s-a conformat exigenţei legale, invocând, de fapt, propria sa culpă,
lipseşte de îndreptăţire critica reglementării în cauză, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că dispoziţiile
art. 7201 din Codul
de procedură civilă sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale privind
egalitatea cetăţenilor în faţa legii, accesul liber la justiţie, dreptul la
apărare sau cele referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi, precum şi cu reglementările internaţionale cuprinse în art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces
echitabil, judecat într-un termen rezonabil.
De altfel, asupra constituţionalităţii textelor de lege
criticate Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 335 din 16
septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 955 din 19 octombrie 2004,
raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare păstrându-şi
valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum
şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7201 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată în faţa Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti
de către Ana Betlendi în Dosarul nr. 20.748/301/2005, de Doina Magdalena Duca
şi Ruxandra Cătălina Baltag în Dosarul nr. 11.746/301/2005, de Constanţa
Cornelia Eliza Popovici şi Dan Constantin Sorin Popovici în Dosarul nr.
11.859/301/2005, de Nicolai Pomârleanu în Dosarul nr. 11.850/301/2005, de Silvia
Chindruş în Dosarul nr. 21.088/301/2005, de Dumitru Paraschiv în Dosarul nr.
18.940/301/2005, de Lenuţa Iuga în Dosarul nr. 25/301/2006, de Alexandru Dinu
în Dosarul nr. 14/301/2006 şi de Traian Goia în Dosarul nr. 20.872/301/2005, în
faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă de către Alexandra Pişcărac
şi Gheorghe Pişcărac în Dosarul nr. 242/3/2006, de
Ioana Rosca în Dosarul nr. 181/3/2006, de Mihail Iliescu în Dosarul nr.
276/3/2006 si de Marieana Antim în Dosarul nr.
246/3/2006, şi în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială de către
Natalia Cerba în Dosarul nr. 17.501/301/2005, de Adrian Mateescu în Dosarul nr.
12.080/301/2005, de Filoftia Mitrea în Dosarul nr. 11.876/301/2005, de Elena
Nicolae în Dosarul nr. 11.734/301/2005 şi de Origen Tranca în Dosarul nr.
4.744/3/2006.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din
data de 2 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu