DECIZIE Nr.
358 din 25 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 330 din 19 mai 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Iosif Varga,
Iosif Acs şi Viorica Breda în Dosarul nr. 1510.3/43/2006 al Curţii de
Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstituţionalitate. In acest sens, invocă jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 8 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 1510.3/43/2006, Curtea de Apel Târgu
Mureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi
fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Iosif
Varga, Iosif Acs şi Viorica Breda.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate
contravin dispoziţiilor art. 44 şi 45 din Constituţie, deoarece
instituie răspunderea solidară a persoanelor care fac parte din
organele colegiale de conducere ale persoanei juridice aflate în stare de
insolvenţă pentru toate actele şi faptele care au cauzat
insolvenţa, inclusiv pentru cele comise anterior perioadei în care
şi-au exercitat mandatul.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia
comercială, de contencios administrativ şi fiscal consideră excepţia neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea
de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile
de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările
ulterioare, text de lege care are următorul conţinut: (1) „In
cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59
alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă
apariţia stării de insolventă a debitorului, la cererea
administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate
dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns
în stare de insolventă, să fie suportată de membrii organelor de
conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum
şi de orice altă persoană care a cauzat starea de
insolventă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei
juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerţ în interes
personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei
activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la
încetarea de plăţi;
d) au ţinut o contabilitate fictivă, au
făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut
contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul
persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a
procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de
plăţi;
g) în luna precedentă încetării
plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească
cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.
(2) Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu
înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie
infracţiuni.
(3) Comitetul creditorilor sau creditorul care
deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor
poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să
introducă acţiunea prevăzută la alin. (1), dacă
administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul
său asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de
insolventă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori
dacă acesta a omis să formuleze acţiunea prevăzută la
alin. (1) şi răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1)
ameninţă să se prescrie.
(4) In caz de pluralitate, răspunderea
persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidară, cu condiţia ca
apariţia stării de insolventă să fie contemporană sau
anterioară perioadei de timp în care şi-au exercitat mandatul ori în
care au deţinut poziţia care ar fi putut cauza insolvenţa.
Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în
organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori
faptele care au cauzat insolvenţa sau au lipsit de la luarea deciziilor
care au cauzat insolvenţa şi au făcut să se consemneze, ulterior
luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii."
Dispoziţiile constituţionale invocate sunt
cele ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art.
45 privind libertatea economică.
Examinând excepţia, Curtea constată că
prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei
au mai fost supuse controlului de constituţionalitate pentru critici de
neconstituţionalitate similare. De exemplu, prin Decizia nr. 272 din 24
februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
222 din 6 aprilie 2009, Curtea Constituţională a constatat că
aceste prevederi de lege sunt constituţionale.
In considerentele acestei decizii, s-a reţinut
că prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 „nu instituie prezumţia
de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită a fi
stabilită", ci „prevăd în concret natura faptelor
păgubitoare pentru societatea comercială debitoare, fapte care au
contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvenţă şi care
pot antrena răspunderea unor persoane din organele sale de conducere.
Stabilirea existenţei unor asemenea fapte şi a măsurii în care
ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvenţă a
societăţii comerciale debitoare se face cu respectarea tuturor
normelor procedurale aplicabile şi în dreptul comun, pe baza unui probatoriu
complet şi pertinent. In cadrul acestui proces, persoana a cărei
responsabilitate se cere a fi stabilită poate exercita fără
nicio îngrădire dreptul la apărare, precum şi căile legale
de atac".
S-a mai reţinut că, deşi membrii
organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere,
precum şi persoanele care au cauzat starea de insolvenţă a
societăţii debitoare suferă o îngrădire în exercitarea
atributelor dreptului lor de proprietate, având în vedere că pe
această cale se asigură acoperirea pasivului debitorului insolvent
şi valorificarea drepturilor creditorilor şi întrucât, potrivit art.
44 alin. (1) teza întâi din Constituţie, stabilirea conţinutului
şi a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al
legiuitorului, reglementarea legală, în sine, nu relevă nicio
contradicţie cu textele constituţionale de referinţă.
Soluţia pronunţată de Curtea
Constituţională prin decizia menţionată, precum şi
considerentele care au stat la baza ei îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu se invocă
elemente noi, de natură a schimba această jurisprudenţa.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei,
excepţie ridicată de Iosif Varga, Iosif Acs şi Viorica Breda în
Dosarul nr. 1510.3/43/2006 al Curţii de Apel Târgu Mureş -
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Maria Bratu