Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Doina Handîc, Ilie Jechel, Maricica Jechel, Marius Jechel, Iuliana Nicolet Barbă şi Silvia Simionică în Dosarul nr. 37.256/301/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.180D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că nu pot fi primite susţinerile autorilor excepţiei, întrucât există cale de atac împotriva hotărârii pronunţate în apel în materia executării silite (contestaţie la executare), aşa încât reglementarea legală criticată nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 3 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 37.256/301/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IVa civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Doina Handîc, Ilie Jechel, Maricica Jechel, Marius Jechel, Iuliana Nicolet Barbă şi Silvia Simionică într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 718 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 483 alin. (2) ultima teză din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale raportate la împrejurarea că, în speţă, calea procesuală a recursului ar fi imposibilă. Arată, astfel, că, împotriva hotărârii pronunţate în apel în materia executării silite (contestaţie la executare), cu excepţiile de rigoare stabilite de legiuitor, există o singură cale de atac ordinară, şi anume aceea a apelului, fiind imposibilă exercitarea căii de atac a recursului, chiar şi în situaţia în care hotărârea pronunţată în apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, adică atunci când aceasta este vădit nelegală. Or, în materia contestaţiei la executare, prin inadmisibilitatea căii extraordinare de atac a recursului în situaţia aplicării greşite a normelor de drept material, hotărârea, chiar fiind vădit nelegală, nu poate fi retractată sau reformată prin nicio altă cale de atac. Se susţine că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părţilor interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabile, iar lipsa oricărei căi de atac echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiţie devenind astfel un drept iluzoriu şi teoretic.6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă opinează în sensul caracterului constituţional al prevederilor art. 483 alin. (2) ultima teză din Codul de procedură civilă şi arată că „prin limitarea la exercitarea numai a unei căi de atac, legiuitorul nu a procedat la restrângerea exerciţiului altor drepturi, în condiţiile în care nu a fost acordat acest drept unor categorii de litigii. De asemenea, nu se poate reţine că prin reglementarea doar a unei căi de atac s-ar fi încălcat principiile egalităţii în faţa legii şi al imparţialităţii legiuitorului."7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi arată că, referitor la soluţia legislativă criticată, în doctrină s-a învederat că aceasta nu este inedită, un atare caz alăturându-se multiplelor situaţii în care legiuitorul, din motive de accelerare a judecăţilor, a instituit posibilitatea atacării hotărârii numai cu apel. Totodată, menţionează că art. 718 din Codul de procedură civilă nu face nicio referire cu privire la căile extraordinare de atac, dar tocmai pentru că nu face o asemenea referire trebuie considerat că este admisibilă şi exercitarea acestor căi extraordinare de atac, respectiv contestaţia în anulare şi revizuirea.9. Se invocă, de asemenea, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 436 din 30 mai 2006 sau Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007, prin care Curtea a reţinut, în esenţă, că accesul liber la justiţie nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite.10. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu contravin normelor constituţionale şi convenţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că, aşa cum a reţinut şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, accesul la justiţie nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Aşa fiind, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut prin dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Din examinarea încheierii de sesizare, precum şi a înscrisurilor depuse la dosar, Curtea reţine faptul că, prin cererea de recurs formulată de recurenţii Doina Handîc, Ilie Jechel, Maricica Jechel, Marius Jechel, Iuliana Nicolet Barbă şi Silvia Simionică, aceştia au invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) ultima teză din Codul de procedură civilă. Deşi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, în cuprinsul încheierii de sesizare, şi-a exprimat opinia asupra caracterului constituţional al acestor prevederi legale, instanţa de judecată omite, însă, să sesizeze Curtea şi cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 483 alin. (2) ultima teză din Codul de procedură civilă.14. În acest context, în jurisprudenţa sa (exemplu fiind Decizia nr. 744 din 3 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014, sau Decizia nr. 1.227 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012), Curtea a statuat că, în cazul în care instanţa de judecată sesizează Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a anumitor dispoziţii din legi sau ordonanţe, fără a se pronunţa asupra altora, criticate în cadrul aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate, instanţa de contencios constituţional va analiza excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum aceasta a fost ridicată de autorul său. Doar în ipoteza în care instanţa judecătorească, prin dispozitivul hotărârii, consideră excepţia referitoare la una sau unele dintre dispoziţiile legale criticate ca fiind inadmisibilă, contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2) sau (3) din Legea nr. 47/1992, şi respinge cererea de sesizare cu această motivare, Curtea Constituţională nu se va pronunţa cu privire la această excepţie. În această împrejurare, autorul are, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, posibilitatea atacării cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare, a soluţiei de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate.15. În consecinţă, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 718 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 483 alin. (2) ultima teză din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– Art. 483 alin. (2) ultima teză: „De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.";
– Art. 718 alin. (1): „Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, cu excepţia hotărârilor pronunţate în temeiul art. 712 alin. (4) şi art. 715 alin. (4) care pot fi atacate în condiţiile dreptului comun."16. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 alin. (2) teza finală referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) care prevăd că justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi, precum şi celor ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac. Se invocă, totodată, şi încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că sunt neîntemeiate susţinerile autorilor acesteia referitoare la neconstituţionalitatea reglementării criticate din Codul de procedură civilă, din perspectiva imposibilităţii exercitării căii de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în materia contestaţiei la executare. 18. În jurisprudenţa sa (exemplu fiind Decizia nr. 37 din 15 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2008 sau Decizia nr. 1.122 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 4 noiembrie 2010), Curtea a reţinut că accesul la justiţie, garantat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor de atac sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie. Totodată, s-a statuat că art. 21 din Constituţie nu precizează in terminis că accesul liber la justiţie implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât şi a recursului, situaţie în care exercitarea cumulativă a ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri nu constituie un criteriu de constituţionalitate. Pentru aceleaşi raţiuni, Curtea a apreciat că nu sunt încălcate nici prevederile art. 124 din Constituţie. 19. Referitor la critica raportată la art. 129 din Constituţie, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii, Curtea a stabilit că această normă din Legea fundamentală lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătoreşti (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 1.341 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 3 decembrie 2010, şi Decizia nr. 246 din 15 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 25 aprilie 2012). 20. Curtea reţine, totodată, că reglementarea cuprinsă în art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care prevede că hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, cu excepţia hotărârilor pronunţate în temeiul art. 712 alin. (4) şi art. 715 alin. (4), care pot fi atacate în condiţiile dreptului comun, nu contravine nici art. 16 din Constituţie, întrucât legiuitorul, în considerarea unor situaţii speciale, justificate în mod obiectiv şi raţional, poate institui un tratament juridic diferenţiat. În cazul de faţă, legiuitorul a stabilit, ca regulă generală, că atacarea hotărârilor pronunţate în contestaţia la executare se face numai cu apel. Cele două excepţii cuprinse în textul contestat se referă la împărţirea bunurilor proprietate comună şi la contestaţia formulată de o terţă persoană ce vizează un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit. O atare opţiune a legiuitorului este justificată de domeniile în care intervin aceste reglementări, şi anume în ipoteze specifice ce ţin de materia succesiunilor sau a drepturilor reale. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Doina Handîc, Ilie Jechel, Maricica Jechel, Marius Jechel, Iuliana Nicolet Barbă şi Silvia Simionică în Dosarul nr. 37.256/301/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că prevederile art. 718 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 483 alin. (2) ultima teză din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora