DECIZIE Nr.
348 din 17 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 112/2001 privind sanctionarea unor fapte savarsite în afara
teritoriului tarii de cetateni romani sau de persoane fara cetatenie
domiciliate în Romania, precum si a dispozitiilor art. 91 2 alin. 1 si 5 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 262 din 22 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-şef
delegat
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 112/2001
şi art. 912 alin. 1 şi 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Aurel Ioan Rus în Dosarul nr. 2.374/1/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 22 octombrie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.374/1/2008, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2
alin. (1) din Legea nr. 112/2001 şi art. 912 alin. 1 şi 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Aurel Ioan Rus în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 2 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 încalcă dispoziţiile
constituţionale ale art. 1 referitoare la Statul
român, ale art. 17 referitoare la Cetăţenii străini,
ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 148 alin. (2) referitoare la prioritatea
reglementărilor comunitare faţă de dispoziţiile contrare din legile interne,
deoarece incriminează fapte săvârşite în afara teritoriului ţării şi, în
condiţiile aderării României la Uniunea Europeană şi în detrimentul dreptului
la libera trecere, impun un regim restricţionar modului
de trecere a frontierei.
Prevederile art. 912
alin. 1 şi 5 din Codul de procedură penală contravin dispoziţiilor
constituţionale ale art. 26 referitoare la Viaţa intimă, familială şi
privată, ale art. 28 referitoare la Secretul corespondenţei, precum şi ale
art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitoare la Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de şedinţă, dispoziţiile art. 2 alin. (1) din
Legea nr. 112/2001, precum şi art. 912 alin. 1 şi 5 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală
Organele care
efectuează interceptarea şi înregistrarea. In ce
priveşte excepţia referitoare la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 112/2001 pentru
ratificarea Acordului de cooperare în domeniile culturii şi educaţiei dintre
România şi Republica Argentina, semnat la Bucureşti la 24 noiembrie 1999, este
de observat că s-a strecurat o eroare materială, legea amintită având un unic
articol. In realitate obiectul excepţiei, aşa cum rezultă din redarea in extenso de către autorul excepţiei a
dispoziţiilor art. 2 alin. (1), se regăseşte în Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara
teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie
domiciliate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 septembrie 2001, aşa cum a
fost modificată prin articolul unic punctul 1 din Legea nr. 252/2002 pentru
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2002, şi are următorul conţinut:
- Art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 112/2001: „Fapta cetăţeanului român sau a persoanei fără
cetăţenie domiciliate pe teritoriul României, care racolează, îndrumă sau
călăuzeşte una ori mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a
frontierei unui stat străin sau care organizează una ori mai multe dintre
aceste activităţi ilegale, constituie infracţiune si se pedepseşte cu
închisoare de la 2 la 7 ani.";
- Art. 912 alin. 1
şi 5 din Codul de procedură penală: „Procurorul procedează personal la
interceptările şi înregistrările prevăzute în art. 911 sau poate dispune ca acestea
să fie efectuate de organul de cercetare penală. Persoanele care sunt chemate
să dea concurs tehnic la interceptări şi înregistrări sunt obligate să păstreze
secretul operaţiunii efectuate, încălcarea acestei obligaţii fiind pedepsită
potrivit Codului penal. [...]
Convorbirile sau comunicările interceptate şi
înregistrate pot fi folosite şi în altă cauză penală dacă din cuprinsul
acestora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea unei
alte infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 911 alin. 1 şi 2."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 912 alin. 1 şi 5 din Codul de procedură penală au mai fost supuse
controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici
similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 709 din 17 iunie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 912 alin. 1, 4 şi 5 din Codul de
procedură penală.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Cât priveşte dispoziţiile art. 2 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, Curtea constată următoarele:
Statul român, în considerarea atributelor sale, astfel
cum sunt acestea definite de textele constituţionale invocate de autorul
excepţiei, este interesat în apărarea ordinii de drept şi deci în combaterea
infracţiunilor săvârşite atât pe teritoriul său, cât şi în afara acestuia.
Măsurile legislative constând în sancţionarea cetăţenilor români sau a
persoanelor fără cetăţenie domiciliate pe teritoriul României, care săvârşesc
fapte de trecere ilegală a frontierei unui stat străin, dau expresie acestei
preocupări, fiind determinate, aşa cum rezultă din conţinutul
Notei de fundamentare care a însoţit Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, de necesitatea reglementării mai stricte a
domeniului vizat, datorită „securizării frontierelor" şi a „combaterii
migraţiei ilegale".
Constituţia României, reglementând libera circulaţie,
prevede în art. 25 alin. (1) că „Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în
străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept". Rezultă că dreptul
la liberă circulaţie vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, textul
constituţional reglementând ambele aspecte care formează acest drept
fundamental, şi anume libera circulaţie pe teritoriul României şi libera
circulaţie în afara teritoriului ţării. Libera circulaţie însă nu poate fi
absolută; ea trebuie să se desfăşoare în cadrul limitelor impuse de
îndeplinirea şi respectarea unor condiţii prevăzute de lege, cum sunt şi cele
referitoare la persoana care racolează, îndrumă ori călăuzeşte una sau mai
multe persoane cu scopul trecerii frontierei unui stat străin.
Aceasta, deoarece textele de lege criticate, în deplin
acord cu dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, nu aduc atingere vreunui
drept, iar reglementarea cadrului în care se realizează trecerea frontierei,
respectiv a frontierei unui stat străin, constituie o restrângere a
exerciţiului liberei circulaţii, justificată de necesitatea apărării
securităţii naţionale, a ordinii publice, precum şi a drepturilor şi
libertăţilor cetăţenilor.
Celelalte dispoziţii constituţionale nu au incidenţă în
cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării
de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România, precum
şi a dispoziţiilor art. 912 alin. 1 şi 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Aurel Ioan Rus în Dosarul nr. 2.374/1/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef delegat,
Afrodita Laura Tutunaru