DECIZIE Nr. 347 din 10 decembrie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 - 25
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor
si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu
modificari si completari prin Legea nr. 241/2001
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 118 din 25 februarie 2003

Costica Bulai - presedinte
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Aurelia Popa - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 23 - 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999
privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu
destinatia de locuinte, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
241/2001, exceptie ridicata de Ileana Natalia Cristea in Dosarul nr. 534/2002
al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila.
La apelul nominal sunt prezenti Ileana Natalia Cristea si Serban Nicolae
David, prin avocat Valeriu Plesoianu. Este prezent, de asemenea, Valentin Ioan
Stamo.
Avocatul partilor prezente solicita admiterea exceptiei pentru aceleasi
motive invocate in fata instantei.
Valentin Ioan Stamo solicita respingerea exceptiei, invocand in acest sens
jurisprudenta Curtii. In sustinere depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, aratand
ca textele criticate nu contravin prevederilor constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 18 martie 2002 Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a
civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 23 - 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999
privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu
destinatia de locuinte, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
241/2001, exceptie ridicata de Ileana Natalia Cristea intr-un proces civil.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile
criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 24
alin. (1) si ale art. 25 alin. (2) din Constitutie, prevederilor art. 7 si 10
din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si ale art. 6 pct. 1 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Instanta de judecata apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate
ridicata este neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
aducand in sprijinul acestei opinii o serie de decizii ale Curtii, ca de
exemplu Decizia nr. 139/2001, Decizia nr. 142/2001, Decizia nr. 113/2000,
precum si Decizia nr. 35/2001. In final conchide ca "dispozitiile legale
criticate urmaresc ocrotirea in mod egal a proprietarilor si a chiriasilor,
stabilind, pe de o parte, dreptul chiriasului de a refuza acest schimb, daca
locuinta nu indeplineste conditiile prevazute de lege. Astfel nu se poate
sustine ca sunt incalcate prevederile art. 25 alin. (2) din Constitutie privind
dreptul cetatenilor de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice
localitate din tara".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si
23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Critica de neconstitutionalitate are ca obiect prevederile art. 23 - 25 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si
stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu
modificari si completari prin Legea nr. 241/2001, prevederi al caror continut
este urmatorul:
- Art. 23:
"(1) Proprietarii au dreptul sa ceara si sa obtina mutarea chiriasilor
din spatiile cu destinatia de locuinta pe calea unui schimb obligatoriu.
(2) Pentru aceasta proprietarul este obligat sa puna la dispozitie
chiriasului, cu contract de inchiriere, un alt spatiu cu destinatia de locuinta
in aceeasi localitate sau intr-o alta localitate, cu acordul chiriasului si cu
asigurarea exigentelor minimale prevazute in anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Daca locuinta oferita in schimb este proprietatea altei persoane,
contractul de inchiriere se incheie de catre aceasta pentru un termen care nu
poate fi mai mic decat cel prevazut in contractul initial."
- Art. 24:
"(1) Chiriasul nu este obligat sa se mute, daca in locuinta care i se
ofera in schimb nu i se asigura suprafata locuibila si numarul de camere la
care este indreptatit conform anexelor nr. 1 si 2 la prezenta ordonanta de
urgenta, dar nici nu poate pretinde o suprafata locuibila sau un numar de
camere mai mare decat cele la care este indreptatit potrivit prezentei
ordonante de urgenta sau decat cele pe care le detine cu chirie si nici
conditii mai bune de locuit decat cele pe care le are in locuinta din care
urmeaza sa se mute.
(2) Nu i se va putea cere chiriasului sa se mute intr-o locuinta insalubra
si nici sa accepte o locuinta lipsita de dependintele strict necesare -
bucatarie, baie, WC -, prevazute in contractul de inchiriere a locuintei din
care urmeaza sa se mute.
(3) Chiriasul nu va putea insa sa invoce, ca motiv al refuzului de a se
muta, faptul ca locuinta oferita este situata intr-un cartier periferic, ca
este mai putin confortabila datorita felului diferit de incalzire, ca nu are
curte ori datorita etajului la care se afla locuinta oferita in schimb.
(4) Chiriasul poate fi evacuat si din garajul detinut, daca acesta a
apartinut, la data preluarii de catre stat, locuintei din care urmeaza sa se
mute, chiar daca proprietarul nu poate sa ii ofere chiriasului un alt garaj la
schimb."
- Art. 25:
"Litigiile dintre proprietari si chiriasi, legate de schimbul
obligatoriu de locuinta, sunt de competenta judecatoriei in raza careia se afla
imobilul. Hotararea pronuntata de judecatorie poate fi atacata cu recurs.
Hotararea instantei de recurs este definitiva si irevocabila."
In argumentarea criticii de neconstitutionalitate, in urma unei analize
semantice a notiunii de "obligatoriu" ce caracterizeaza, in
reglementarea legala, schimbul de locuinta menit sa imbine interesele
chiriasilor cu cele ale proprietarilor deposedati abuziv, autorul pretinde ca
titularul contractului de inchiriere ar fi constrans sa-si stabileasca
domiciliul impotriva vointei sale, anume asa cum a stabilit "o alta
persoana". Mai mult, se presupune ca reglementarea legala ar putea duce la
concluzia ca cel in cauza (chiriasul) nici nu ar putea sa se mute intr-o alta
locuinta. Asadar, ar fi vorba aici despre un fel de "domiciliu
obligatoriu", ceea ce in opinia sa ar contraveni prevederilor art. 16
alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 24 alin. (1) si ale art. 25 alin. (2) din
Constitutie.
Se mai sustine ca dispozitiile legale criticate ar fi contrare si
prevederilor art. 7 si 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului,
precum si ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale.
Criticile de neconstitutionalitate sunt neintemeiate pentru considerentele
ce urmeaza:
In jurisprudenta sa Curtea Constitutionala a statuat in mod constant ca
instituirea de regimuri juridice diferite in situatii care impun rezolvari
diferite nu poate fi apreciata drept o incalcare a principiului egalitatii in
fata legii. Asa se explica de ce in cazul chiriasilor statului, unde protectia
sociala se realizeaza si prin reinnoirea contractului de inchiriere, nu isi
gaseste aplicare schimbul obligatoriu de locuinta, in timp ce in cazul
chiriasilor din locuintele retrocedate, domeniu in care prevaleaza principiul
garantarii dreptului de proprietate, s-a impus consacrarea unui atare schimb.
Curtea retine ca statul, chemat sa medieze conflictul locativ dintre
proprietarul persoana fizica si chirias, a procedat corect, asigurandu-i
primului posibilitatea unei valorificari plenare a atributelor dreptului sau de
proprietate, ingrijindu-se totodata de protectia celui de-al doilea impotriva
unor eventuale abuzuri, prin instituirea unor exigente rezonabile fara a caror
satisfacere chiriasul nu poate fi obligat sa elibereze locuinta.
Curtea mai constata ca nu este intemeiata nici sustinerea potrivit careia
prevederile criticate din ordonanta ar incalca dispozitiile art. 21 din
Constitutie, privitoare la accesul liber la justitie.
In jurisprudenta sa, de exemplu Decizia nr. 113 din 13 iunie 2000,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 388 din 21 august
2000, si Decizia nr. 35 din 6 februarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 171 din 4 aprilie 2001, respingand exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 40/1999, Curtea Constitutionala a statuat ca accesul liber la
justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile
judecatoresti si la toate caile de atac.
Atat considerentele, cat si solutiile din aceste decizii sunt valabile si
in prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura sa determine o
reconsiderare a jurisprudentei Curtii.
In legatura cu invocarea incalcarii dispozitiilor art. 24 din Constitutie,
referitoare la garantarea dreptului la aparare, Curtea nu o poate retine ca
fiind relevanta, intrucat litigiile legate de schimbul obligatoriu de locuinta
se judeca de catre instantele judecatoresti, partile avand dreptul de a fi
asistate de un avocat in tot cursul procesului, indiferent de gradele de
jurisdictie.
In ceea ce priveste pretinsa incalcare a prevederilor art. 25 din
Constitutie, referitoare la libera circulatie a persoanelor, Curtea observa ca
dispozitia legala criticata nu are legatura cu acest text constitutional. Prin
urmare, nu se poate conchide ca persoana in cauza nu ar putea sa calatoreasca,
sa isi stabileasca domiciliul sau resedinta in orice alta localitate din tara
sau din strainatate.
In cauza a mai fost invocata si incalcarea prevederilor art. 7 si 10 din
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si ale art. 6 pct. 1 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In
legatura cu acest aspect Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 73 din 4
iunie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 255 din
22 octombrie 1996, a statuat ca, in sensul practicii Curtii Europene a
Drepturilor Omului, conceptul de "proces echitabil" nu implica in mod
necesar existenta mai multor grade de jurisdictie si nici exercitarea mai
multor cai de atac de catre toate partile din proces.
Fata de cele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2)
din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3)
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 - 25 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si
stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu
modificari si completari prin Legea nr. 241/2001, exceptie ridicata de Ileana
Natalia Cristea in Dosarul nr. 534/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a
III-a civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 decembrie 2002.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat asistent,
Maria Bratu