DECIZIE Nr. 346 din 18 decembrie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 din
Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 16 din 14 ianuarie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 44 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata,
exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Piscicola" - S.A. din
Macin in Dosarul nr. 1.902/1999 al Tribunalului Tulcea.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
exceptiei, ca fiind neintemeiata, deoarece dispozitiile criticate nu contravin
prevederilor art. 41 alin. (2) si ale art. 135 din Constitutie. Solutia
consacrata de art. 44 din Legea nr. 18/1991, republicata, este rezultatul
optiunii legiuitorului, fiind o problema de legiferare, si nu de
constitutionalitate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 7 februarie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 1.902/1999,
Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 din Legea fondului funciar nr.
18/1991, republicata, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Piscicola" - S.A. din Macin.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
art. 44 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicata, care prevad trecerea de
drept a terenurilor revendicate in proprietatea comunelor, oraselor sau a
municipiilor, fara a se reglementa situatia imobilelor din proprietatea
societatilor comerciale, construite cu buna-credinta si cu toate aprobarile
necesare si care nu pot fi ridicate de pe terenurile revendicate, incalca
prevederile art. 41 alin. (2) si ale art. 135 din Constitutie. Se arata,
totodata, ca aceste prevederi legale defavorizeaza societatile comerciale care
au in exploatare terenuri agricole proprietate de stat, revendicate ca foste
izlazuri comunale de catre consiliile locale, pe care se afla constructii
civile si industriale, proprietate a societatilor comerciale respective.
Autorul exceptiei apreciaza ca din compararea prevederilor art. 44 din Legea
nr. 18/1991, republicata, cu cele ale art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor
forestiere se constata ca prevederile legale criticate contravin dispozitiilor
art. 41 alin. (2) din Constitutie "deoarece consiliile locale sunt tratate
diferentiat fata de persoanele fizice printr-o ocrotire diferentiata".
Intrucat, astfel cum sustine autorul exceptiei, instantele de judecata
aplica gresit Legea nr. 18/1991, republicata, in sensul ca "profitand de
ambiguitatea art. 44 din lege, asimileaza categoriile de helesteie si lacuri cu
amenajarile piscicole", prin "dezafectarea si desfiintarea
amenajarilor piscicole" sunt cauzate pagube importante in dauna
societatilor comerciale care le detin.
Tribunalul Tulcea, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 din Legea nr. 18/1991,
republicata, nu este intemeiata. Se arata ca prin reglementarile introduse de
Legea nr. 18/1991, nu sunt defavorizate societatile comerciale care au in
exploatare terenuri agricole proprietate de stat, revendicate ca foste izlazuri
comunale de catre consiliile locale, motiv pentru care dispozitiile legale
criticate sunt constitutionale.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 din Legea nr. 18/1991,
republicata, este neintemeiata. Se apreciaza ca nu pot fi retinute criticile
formulate de autorul exceptiei deoarece solutia consacrata de art. 44 din lege
este rezultatul optiunii legiuitorului. Prin urmare, acestea nu constituie o
problema de constitutionalitate, ci de legiferare. Se arata, in continuarea
punctului de vedere al Guvernului, ca prevederile legale criticate nu contravin
dispozitiilor art. 41 si 135 din Constitutie, deoarece aceste texte
constitutionale devin incidente dupa constituirea sau reconstituirea dreptului
de proprietate prin aplicarea Legii fondului funciar. De asemenea, din modul in
care este formulata exceptia, si anume din sustinerea autorului exceptiei
potrivit careia instantele de judecata aplica gresit legea, rezulta, potrivit
aceluiasi punct de vedere, ca nu este criticata constitutionalitatea art. 44
din lege, ci interpretarea ce urmeaza a se da textului respectiv si unor
termeni ai acestuia in hotararea instantei de judecata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992,
retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si
23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
44 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, dispozitii care au urmatorul
continut:
"(1) Terenurile provenite din fostele izlazuri comunale, transmise
unitatilor de stat si care, in prezent, sunt folosite ca pasuni, fanete si
arabil, vor fi restituite in proprietatea comunelor, oraselor si a
municipiilor, dupa caz, si in administrarea primariilor, pentru a fi folosite
ca pasuni comunale si pentru producerea de furaje sau seminte de culturi
furajere. Fac exceptie suprafetele ocupate cu vii, pomi, seminceri furajeri,
helesteie, lacuri sau cele destinate producerii de legume, fructe ori alta
materie prima pentru fabricile de conserve, orezarii si campuri experimentale,
destinate cercetarii agricole, ce vor fi compensate in suprafata egala cu teren
de aceeasi calitate de catre societatile comerciale pe actiuni, in termen de 6
luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
(2) Nerespectarea dispozitiilor alineatului precedent duce la trecerea de
drept in proprietatea comunelor, oraselor sau a municipiilor, dupa caz, a
acestor terenuri."
Autorul exceptiei sustine ca aceste prevederi legale contravin
dispozitiilor art. 41 alin. (2) fraza intai din Constitutie, potrivit carora
"Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de
titular", precum si ale art. 135 alin. (1) din Legea fundamentala, care
prevad ca "Statul ocroteste proprietatea".
Examinand aceste sustineri, Curtea constata ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata pentru considerentele ce urmeaza:
Textele legale ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate au avut
ca scop reconstituirea in proprietatea comunelor, oraselor si municipiilor si
in administrarea primariilor a terenurilor provenite din fostele izlazuri
comunale, transmise unitatilor de stat si care, in prezent, sunt folosite ca
pasuni, fanete si arabil pentru a fi folosite ca pasuni comunale si pentru
producerea de furaje sau seminte de culturi furajere. Restituirea nu urma sa se
faca, potrivit textului de lege, in cazul suprafetelor de teren facand parte
din categorii de folosinta superioare pasunilor, fanetelor si arabile, ipoteza
in care societatile comerciale detinatoare urmau sa compenseze suprafetele
respective cu altele de aceeasi calitate. Solutia de restituire a unor asemenea
categorii de terenuri cuprinse in art. 44 din Legea fondului funciar este
rezultatul optiunii legiuitorului si are la baza exercitarea dreptului pe care
statul il avea de a decide asupra modului in care aveau sa fie reparate
injustitiile si abuzurile savarsite in trecut cu privire la proprietatea
funciara.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
art. 44 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicata, ar constitui o expropriere,
prin aceea ca nu reglementeaza situatia bunurilor din proprietatea societatilor
comerciale, construite cu buna-credinta si cu toate aprobarile necesare si care
nu pot fi ridicate de pe terenurile revendicate. Astfel sunt incalcate
prevederile art. 41 alin. (2) si ale art. 135 din Constitutie.
Examinand aceasta critica, Curtea observa ca alin. (2) al art. 44 din Legea
nr. 18/1991, republicata, care prevede trecerea de drept in proprietatea
comunelor, oraselor sau a municipiilor a terenurilor in cazul in care nu sunt
respectate reglementarile alin. (1), nu incalca, sub nici o forma, dreptul de
proprietate asupra unor bunuri pe care, legal, autorul exceptiei le-ar fi
dobandit. Pretentiile acestuia referitoare la constructiile si imbunatatirile
pe care le-a facut sunt aspecte legate de aplicarea si interpretarea textului
legii de catre instantele de judecata, si nu de constitutionalitatea acestuia.
In consecinta, numai instanta de judecata poate stabili in ce masura lacurile
si helesteiele pot fi asimilate cu amenajarile piscicole, daca prin restituirea
terenurilor sunt cauzate pagube in dauna societatilor comerciale care le detin
ori situatia juridica a imobilelor din proprietatea societatilor comerciale,
construite cu buna-credinta si cu toate aprobarile necesare si care nu pot fi
ridicate de pe terenurile revendicate.
In fine, nu poate fi primita nici critica in legatura cu asa-zisa
inegalitate ce s-ar crea din compararea prevederilor art. 44 din Legea nr.
18/1991, republicata, cu cele ale art. 4 din Legea nr. 1/2000. In legatura cu
acest aspect Curtea Constitutionala a statuat prin Decizia nr. 81 din 25 mai
1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 325 din 8 iulie
1999, ca "examinarea constitutionalitatii unui text de lege are in vedere
compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale pretins violate,
iar nu compararea prevederilor mai multor legi intre ele si raportarea
concluziei ce ar rezulta din aceasta comparatie la dispozitii ori principii ale
Constitutiei. Procedandu-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia ca,
desi fiecare dintre dispozitiile legale este constitutionala, numai coexistenta
lor ar pune in discutie constitutionalitatea uneia dintre ele. Rezulta deci ca
nu ne aflam in prezenta unei chestiuni privind constitutionalitatea, ci a unei
simple contrarietati intre norme legale din acelasi domeniu, coordonarea
legislatiei in vigoare fiind de competenta autoritatii legiuitoare".
Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudentei
Curtii, cele statuate prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 81/1999 isi
pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 12, al art. 13 alin. (1)
lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 din
Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, exceptie ridicata de
Societatea Comerciala "Piscicola" - S.A. din Macin in Dosarul nr.
1.902/1999 al Tribunalului Tulcea.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 decembrie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta