DECIZIE Nr.
342 din 25 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 si art. 27 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 303 din 10 mai 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Nicolae Cochinescu -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 şi art. 27 din
Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Maria
Igiescu în Dosarul nr. 712/3/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia
a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 11 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 712/3/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a
conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 25 şi art. 27 din Codul de procedură
civilă, excepţie invocată de Maria Igiescu.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional,
întrucât, deşi stabileşte că judecătorul poate fi recuzat
dacă este vrăjmăşie între el şi una dintre părţi,
nu prevede nicio sancţiune împotriva judecătorului recuzabil care nu
se abţine sau împotriva judecătorilor care resping cererea de
recuzare şi amendează petentul, încurajând astfel abuzurile. Chiar
dacă, în fond, s-ar ajunge la tragerea la răspundere penală sau disciplinară
a judecătorilor, dreptul părţilor la un proces echitabil,
soluţionat într-un termen rezonabil, ar fi negat. Existenţa
oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare
obiectivă sau raţională şi care ar putea să nege dreptul
la un tratament egal în procesele civile, încalcă în mod flagrant
prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a
conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 25 şi art. 27 din Codul de procedură
civilă, care au următorul conţinut:
- Art. 25: „Judecătorul care ştie că
există un motiv de recuzare în privinţa sa este dator să
înştiinţeze pe şeful lui şi să se abţină de
la judecarea pricinii.";
- Art. 27: „Judecătorul poate fi recuzat:
1. când el, soţul său, ascendenţii
ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este
soţ, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna
din părţi;
2. când el este soţ, rudă sau afin în
linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea grad
inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părţi sau dacă este
căsătorit cu fratele ori sora soţului uneia din aceste persoane;
3. când soţul în viaţă şi
nedespărţit este rudă sau afin a uneia din părţi
până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din
viaţă ori despărţit, au rămas copii;
4. dacă el, soţul sau rudele lor
până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare
cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanţa
unde una din părţi este judecător;
5. dacă între aceleaşi persoane şi
una din părţi a fost o judecată penală în timp de 5 ani
înaintea recuzării;
6. dacă este tutore sau curator al uneia
dintre părţi;
7. dacă şi-a spus părerea cu privire
la pricina ce se judecă;
8. dacă a primit de la una din părţi
daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;
9. dacă este vrăjmăşie între el,
soţul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv
şi una din părţi, soţii sau rudele acestora până la
gradul al treilea inclusiv."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitoare la
egalitatea cetăţenilor în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber
la justiţie, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,
privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
ridicată, Curtea constată că reglementările ce fac obiectul
acesteia sunt criticate din perspectiva unor omisiuni legislative, autorul
excepţiei fiind nemulţumit de faptul că legea nu instituie
sancţiuni împotriva judecătorului recuzabil care nu se abţine
şi a judecătorilor care resping cererea de recuzare şi
amendează partea din proces care a făcut o astfel de cerere. Astfel
fiind şi având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, potrivit cărora „Curtea Constituţională
se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor
cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau
completa prevederile supuse controlului", excepţia de
neconstituţionalitate este inadmisibilă. In acelaşi sens, Curtea
Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 353 din 17
martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235
din 9 aprilie 2009, cu prilejul examinării
constituţionalităţii aceloraşi prevederi legale, în raport
de aceleaşi critici, formulate de acelaşi autor în cadrul unei cereri
de recuzare.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 şi art. 27 din
Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Maria
Igiescu în Dosarul nr. 712/3/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia
a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta