DECIZIE Nr.
342 din 18 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 130/1999 privind
unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 274 din 7 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 14 din Legea nr. 130/1999 privind
unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă", excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Agenţia de Pază Professional Style" -
S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 997/225/2007 al Tribunalului
Mehedinţi - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, precizând că obiectul excepţiei îl constituie în realitate prevederile
art. 7 din Legea nr. 130/1999, pune concluzii de respingere a acesteia,
indicând, în acest sens, Decizia nr. 786/2007 a Curţii Constituţionale,
aplicabilă în speţă.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 27 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 997/225/2007, Tribunalul
Mehedinţi - Secţia comercială si de contencios
administrativ a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Legea nr.
130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Agenţia de Pază Professional Style" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin
într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe
judecătoreşti pronunţate în soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile „art. 14 din Legea nr. 130/1999"
contravin dreptului constituţional la apărare şi principiului inviolabilităţii
proprietăţii private, deoarece acestea „permit agentului constatator să încheie
procesul-verbal de constatare a contravenţiei în lipsa contravenientului ori a
reprezentantului său, ceea ce face imposibil ca el să formuleze obiectiuni faţă
de menţiunile acolo înscrise şi să indice mijloacele de probă de care înţelege
să se folosească". De asemenea, din conţinutul textului legal criticat
„rezultă o răspundere obiectivă, afectându-se resursele financiare ale
societăţii, fie persoana juridică, fie persoana fizică, dreptul la plângere
având un caracter formal, iar plata amenzii lezând proprietatea care, în baza
art. 136 alin. (5) din Constituţie, este inviolabilă".
In plus, autorul excepţiei
prezintă aspectele specifice speţei deduse judecăţii, reclamând anumite
nereguli referitoare la menţiunile înscrise de agentul constatator în
procesul-verbal de constatare a contravenţiei a cărui anulare a solicitat-o în
faţa instanţei de judecată.
Tribunalul Mehedinţi - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că textele de
lege criticate sunt constituţionale, neaducând atingere dreptului la apărare şi
dreptului la proprietate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, precizând că obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 7 din Legea
nr. 130/1999, în forma republicată, consideră că aceste texte sunt
constituţionale. Instituirea unei sancţiuni contravenţionale în cazul
încălcării unor obligaţii legale nu aduce atingere sub niciun aspect dreptului
părţilor de a fi asistate, în tot cursul procesului, de un avocat ales sau
numit din oficiu şi nici nu este contrară dreptului de proprietate privată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare şi motivării autorului,
„dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie
a persoanelor încadrate în muncă, modificată şi completată", publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 27 iulie 1999. Anterior sesizării Curţii cu prezenta
excepţie, legea criticată a fost republicată, astfel că soluţia legislativă
conţinută de fostul art. 14 se regăseşte în prezent la
art. 7 din cap. II „Răspunderea juridică" al
Legii nr. 130/1999, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 20 martie 2007, dispoziţii
ce constituie în realitate obiectul excepţiei şi care au următoarea redactare:
„Nerespectarea de
către angajator a prevederilor art. 1, 2, ale art. 3 alin. (2) şi ale art. 5
alin. (2) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei
la 6.000 lei."
Autorul excepţiei consideră că textul de lege menţionat
încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 24 alin. (1), prin care dreptul la apărare este garantat, şi ale
art. 136 alin. (5) [şi nu art. 135 alin. (6), cum greşit indică acesta],
potrivit cărora proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii
organice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Prevederile art. 7 din Legea nr. 130/1999 privind unele
măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă stabilesc, pe de o parte,
anumite contravenţii, constând în nerespectarea de către angajator a anumitor
prevederi din lege, şi, pe de altă parte, nivelul minim, respectiv maxim al
amenzii contravenţionale corespunzătoare.
Prin urmare, Curtea observă că soluţia legislativă
criticată de autorul excepţiei nu are nicio legătură cu dreptul la apărare -
invocat -, garantat de art. 24 din Constituţie, şi nici cu vreunul dintre
drepturile şi garanţiile procesuale pe care acesta îl implică în cadrul unui
proces echitabil.
Cât priveşte pretinsa încălcare a principiului
constituţional potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă, în
condiţiile legii organice, stipulat de art. 136 alin. (5) din Constituţie,
Curtea reţine că aplicarea unei amenzi, ca urmare a constatării de către
organele abilitate a săvârşirii unei contravenţii, nu se poate converti într-o
violare a proprietăţii private a celui astfel sancţionat. Curtea a statuat
constant în jurisprudenţa sa, de exemplu prin deciziile nr. 56/1999, nr.
67/2000 sau nr. 261/2003, că aplicarea şi executarea unor amenzi pecuniare, cu
toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu
încalcă dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private,
întrucât sunt consecinţa încălcării legii.
In plus, Curtea observă că autorul excepţiei îşi
fundamentează critica de neconstituţionalitate pornind de la situaţia de fapt
dedusă judecăţii, respectiv soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe
judecătoreşti prin care s-a soluţionat o plângere contravenţională. Invocând
faptul că agentul constatator a menţionat greşit anumite date în cuprinsul
procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor atacat în faţa
instanţei, autorul excepţiei formulează o aşa-zisă critică de
neconstituţionalitate, pretinzând încălcarea art. 24 alin. (1) şi a art. 136
alin. (5) din Constituţie. Or, faţă de aceste susţineri, Curtea constată că ele
nu au valoarea unor veritabile critici de neconstituţionalitate, ci reprezintă
aspecte de fapt, relevante în faţa instanţei de judecată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din
Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 7 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a
persoanelor încadrate în muncă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Agenţia de Pază Professional Style" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în
Dosarul nr. 997/225/2007 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia comercială şi de
contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi