DECIZIE Nr.
340 din 17 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) si art. 15 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 262 din 22 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Romtelecom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.197/2/2007
al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei,
apărătorul ales, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, pentru motivele expuse în notele scrise aflate
la dosarul cauzei.
Reprezentatul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că instanţa de
contencios constituţional a statuat în jurisprudenţa sa că textele de lege
criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 22 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 6.197/2/2007, Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 cu
trimitere la art. 14 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia
a fost ridicată de Societatea Comercială „Romtelecom" - S.A. din Bucureşti
într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea
cererii de suspendare a efectelor actului administrativ prin care au fost
constatate rezultatele unei licitaţii.
In motivarea excepţiei se
susţine, în esenţă, că textele de lege criticate nu oferă părţilor
posibilitatea de a beneficia de toate garanţiile unui proces echitabil,
întrucât condiţiile în care se poate solicita suspendarea executării unui act
administrativ unilateral nu sunt suficient de bine delimitate. Se arată că
folosirea unor „noţiuni relativ largi", precum cazuri
bine justificate sau prevenirea unei pagube
iminente, dă posibilitatea unei interpretări
arbitrare, subiective, din partea judecătorului, permiţându-i ca, „la simpla
cerere a unui terţ şi pe calea unei proceduri sumare, să dispună suspendarea
efectelor unui act emis de autoritatea publică în beneficiul unei persoane,
fără ca pentru luarea acestei măsuri să impună anumite condiţii restrictive de
admisibilitate". Se mai arată că se răstoarnă sarcina probei, întrucât
beneficiarul actului a cărui suspendare se solicită trebuie să dovedească
legalitatea acestuia, în timp ce petentul are o poziţie pasivă, nefăcând
altceva decât să afirme că actul administrativ este susceptibil de a-i cauza
pretinse prejudicii. In fine, se susţine că textele de lege criticate vin în
contradicţie cu dispoziţiile constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. a),
privând un operator economic de a beneficia de efectele utile ale unui drept
născut dintr-un act administrativ, la simpla cerere a unei persoane care se
pretinde vătămată şi fără a avea loc o judecată asupra fondului pretenţiilor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
prevederile art. 15 cu trimitere la art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004 sunt în deplin acord cu normele constituţionale
invocate de autorul excepţiei.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, susţinerile apărătorului autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea
nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile „art. 15 cu trimitere
la art. 14 alin. (1)" din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată prin Legea nr. 262/2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul
cuprins:
- Art. 14 alin. (1): „(1) In cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube
iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a
emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să
ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului
administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. In cazul în
care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de
60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.";
- Art. 15: „Solicitarea
suspendării prin acţiunea principală
(1) Suspendarea executării actului administrativ
unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art.
14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau
în parte, a actului atacat. In acest caz, instanţa poate dispune suspendarea
actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a
cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau
printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.
(2) Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător.
(3) Hotărârea dată cererii de suspendare este
executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4),
nu suspendă executarea.
(4) In ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura
suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la
soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a
solicitat suspendarea executării actului
administrativ în temeiul alin. (1)."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea
fundamentală: art. 16 alin. (2) potrivit cărora nimeni nu este mai presus de
lege, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul părţilor la un proces echitabil,
art. 45 privind libertatea economică, art. 124 alin. (2) potrivit căruia
justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi, art. 135 alin. (2) lit.
a) care instituie obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului,
protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de producţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că textele de lege criticate au mai format obiect al controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea
fundamentală şi prin prisma unor critici similare. Prin mai multe decizii,
dintre care pot fi amintite, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 939 din 19
decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 31 ianuarie 2007, sau Decizia
nr. 804 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 715 din 23
octombrie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate, pentru motivele acolo reţinute.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, care să
justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţiile pronunţate cu acele
prilejuri şi argumentele pe care acestea s-au sprijinit îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 14 alin. (1)şi art. 15 din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea comercială „Romtelecom" -
S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.197/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu