DECIZIE Nr. 34
din 6 noiembrie 2006
pentru a examina recursul in
interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa
Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la modul de solutionare a
cererilor de amanare ori de intrerupere a executarii pedepsei inchisorii sau
detentiunii pe viata, a contestatiei la executare si a cererii de revizuire, in
cazul retragerii acestora.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 368 din 30 mai 2007
Dosar nr. 24/2006
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a
examina recursul in interesul legii, declarat de
procurorul general al Parchetului de pe langă Inalta
Curte de Casatie si Justitie, cu privire la modul de
solutionare a cererilor de amanare ori de intrerupere a executarii pedepsei
inchisorii sau detentiunii pe viata, a contestatiei la executare si a cererii
de revizuire, in cazul retragerii acestora.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, fiind prezenţi 100 de judecători
din totalul de 119 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, cerând să fie admis în sensul de a se stabili că, în cazul când
condamnaţii îşi retrag cererile de amânare sau de întrerupere a executării
pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, cererile de revizuire sau
contestaţiile la executare, instanţa nu se poate considera îndreptăţită să ia
act de această retragere, ci trebuie să se pronunţe asupra fondului cauzei.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că
nu există un punct de vedere unitar cu privire la modul de soluţionare a
cererilor de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau
detenţiunii pe viaţă, a cererilor de revizuire şi a contestaţiilor la
executare, în cazul retragerii acestora.
Astfel, unele instanţe au examinat cererile menţionate
şi s-au pronunţat asupra fondului acestora, neluând în considerare declaraţiile
prin care au fost retrase.
Alte instanţe, dimpotrivă, au luat act de retragerea
unor atari cereri, fără a mai proceda la examinarea lor.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
In adevăr, în art. 2 alin. 2 din Codul de procedură
penală, prin care este instituit principiul oficialităţii procesului penal, se
prevede că „actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din
oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel".
Realizarea acestui principiu
impune examinarea, de către instanţele de judecată, a cererilor de revizuire, a
contestaţiilor la executare, precum şi a cererilor de amânare ori de
întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă cu
stricta respectare a dispoziţiilor procedurale care reglementează modul lor de
soluţionare.
Aceasta nu înseamnă, însă, ca situaţiile nereglementate
în mod expres prin dispoziţiile specifice fiecăreia dintre cererile menţionate să nu îşi găsească
rezolvarea firească, adecvată conţinutului şi sensului solicitării pe care
partea a înţeles să li-l dea prin exprimarea liberă a voinţei sale.
A considera altfel ar însemna să se contravină
principiului dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate, instituit
prin art. 246 din Codul de procedură civilă care, reglementând procedura de
drept comun în această privinţă, în măsura în care nu se dispune altfel,
potrivit art. 721 din acelaşi cod, este aplicabil şi în materia dreptului
penal.
In adevăr, în conformitate cu art. 246 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, „reclamantul poate să renunţe oricând la judecată,
fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă".
Este de observat, de altfel, că la această
reglementare, cu valoare de principiu, se şi face trimitere în cazul cererii de
revizuire, prevăzându-se, prin art. 326 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
că aceasta „se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de
chemare în judecată".
Ca urmare, instanţa învestită cu soluţionarea cererilor
de amânare ori întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe
viaţă, a cererii de revizuire şi a contestaţiei la executare, în cazul
retragerii acestora, trebuie să ia act de retragerea lor.
In consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară şi al art. 4142 din Codul de procedură penală,
urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că instanţa
învestită cu soluţionarea cererilor de amânare ori de întrerupere a executării
pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, a cererilor de revizuire şi a
contestaţiilor la executare, în cazul retragerii acestora, va lua act de o
atare manifestare de voinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
Stabilesc că instanţa învestită cu soluţionarea
cererilor de amânare ori întrerupere a executării pedepsei închisorii sau
detenţiunii pe viaţă, de revizuire şi contestaţie la executare, în cazul
retragerii acestora, urmează să ia act de această manifestare de voinţă.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 6 noiembrie 2006.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei