DECIZIE   Nr. 34 din 6 noiembrie 2006

pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la modul de solutionare a cererilor de amanare ori de intrerupere a executarii pedepsei inchisorii sau detentiunii pe viata, a contestatiei la executare si a cererii de revizuire, in cazul retragerii acestora.

ACT EMIS DE: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 368 din 30 mai 2007

Dosar nr. 24/2006

Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langă Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la modul de solutionare a cererilor de amanare ori de intrerupere a executarii pedepsei inchisorii sau detentiunii pe viata, a contestatiei la executare si a cererii de revizuire, in cazul retragerii acestora.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, fiind prezenţi 100 de judecători din totalul de 119 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se stabili că, în cazul când condamnaţii îşi retrag cererile de amânare sau de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, cererile de revizuire sau contestaţiile la executare, instanţa nu se poate considera îndreptăţită să ia act de această retragere, ci trebuie să se pronunţe asupra fondului cauzei.

SECŢIILE   UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

In practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la modul de soluţionare a cererilor de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, a cererilor de revizuire şi a contestaţiilor la executare, în cazul retragerii acestora.

Astfel, unele instanţe au examinat cererile menţionate şi s-au pronunţat asupra fondului acestora, neluând în considerare declaraţiile prin care au fost retrase.

Alte instanţe, dimpotrivă, au luat act de retragerea unor atari cereri, fără a mai proceda la examinarea lor.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.

In adevăr, în art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, prin care este instituit principiul oficialităţii procesului penal, se prevede că „actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel".

Realizarea acestui principiu impune examinarea, de către instanţele de judecată, a cererilor de revizuire, a contestaţiilor la executare, precum şi a cererilor de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă cu stricta respectare a dispoziţiilor procedurale care reglementează modul lor de soluţionare.

Aceasta nu înseamnă, însă, ca situaţiile nereglementate în mod expres prin dispoziţiile specifice fiecăreia dintre cererile menţionate să nu îşi găsească rezolvarea firească, adecvată conţinutului şi sensului solicitării pe care partea a înţeles să li-l dea prin exprimarea liberă a voinţei sale.

A considera altfel ar însemna să se contravină principiului dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate, instituit prin art. 246 din Codul de procedură civilă care, reglementând procedura de drept comun în această privinţă, în măsura în care nu se dispune altfel, potrivit art. 721 din acelaşi cod, este aplicabil şi în materia dreptului penal.

In adevăr, în conformitate cu art. 246 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă".

Este de observat, de altfel, că la această reglementare, cu valoare de principiu, se şi face trimitere în cazul cererii de revizuire, prevăzându-se, prin art. 326 alin. 1 din Codul de procedură civilă, că aceasta „se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată".

Ca urmare, instanţa învestită cu soluţionarea cererilor de amânare ori întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, a cererii de revizuire şi a contestaţiei la executare, în cazul retragerii acestora, trebuie să ia act de retragerea lor.

In consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi al art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că instanţa învestită cu soluţionarea cererilor de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, a cererilor de revizuire şi a contestaţiilor la executare, în cazul retragerii acestora, va lua act de o atare manifestare de voinţă.

PENTRU  ACESTE   MOTIVE

In numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Stabilesc că instanţa învestită cu soluţionarea cererilor de amânare ori întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, de revizuire şi contestaţie la executare, în cazul retragerii acestora, urmează să ia act de această manifestare de voinţă.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 6 noiembrie 2006.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei