DECIZIE Nr.
339 din 25 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1066 din Codul civil si art. 54 alin.
(1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 302 din 10 mai 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ingrid Alina Tudora -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1066 din Codul civil şi
art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Setro Metal
Group" - S.A. din Câmpulung în Dosarul nr. 938/1.259/2008 al Tribunalului
Comercial Argeş.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate. In acest sens, referitor la art. 1066 din Codul
civil, este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale
în materie, şi anume deciziile nr. 121/2009 şi nr. 1.547/2009. Cât
priveşte prevederile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, Ministerul
Public arată că autorul excepţiei îşi formulează
critica din perspectiva comparării unor prevederi legale, astfel că
problema ridicată excedează competenţei Curţii Constituţionale,
iar critica sa nu poate fi primită.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 13 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 938/1.259/2008, Tribunalul Comercial Argeş a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1066 din Codul civil şi
art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Setro
Metal Group" - S.A. din Câmpulung într-o cauză având ca obiect
pretenţii.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
consideră că prevederile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind compunerea instanţei în judecarea litigiilor în primă
instanţă contravin dispoziţiilor art. 16, art. 21 şi art.
24 din Legea fundamentală prin aceea că această
componenţă nu poate fi diferită pentru litigiile de drept comun
şi pentru litigiile în materia conflictelor de muncă, o mai bună
justiţie şi o garanţie a imparţialităţii
instanţei putând fi oferită pentru toate cauzele de sistemul
completului colegial, în cadrul căruia să existe control reciproc
între membrii completului de judecată. Cât priveşte prevederile art.
1066 din Codul civil, autorul susţine că acestea contravin normelor
constituţionale ale art. 124 şi art. 126 alin. (1), întrucât clauza
penală, fiind un contract, este obligatorie pentru părţi, iar
instanţa de judecată nu poate să reducă sau să mărească
cuantumul ei, nici să verifice întinderea prejudiciului cauzat efectiv
creditorului şi nici să ceară acestuia să probeze cuantumul
acestui prejudiciu.
Tribunalul Comercial Argeş şi-a exprimat opinia în sensul
constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate.
Astfel, în ceea ce priveşte prevederile art. 1066 din Codul civil,
instanţa opinează în sensul că inserarea în contractul principal
a clauzei penale, în aplicarea principiului autonomiei de voinţă a
părţilor, nu contravine niciuneia dintre normele constituţionale
de referinţă.
Cât priveşte prevederile art. 54 alin. (1) din
Legea nr. 304/2004, instanţa apreciază că nici acestea nu
contravin Legii fundamentale, deoarece activitatea de judecată trebuie
să se desfăşoare strict în limitele cadrului legal, iar în măsura
în care ar exista dubii cu privire la imparţialitatea judecătorului
de primă instanţă, părţile beneficiază de
mijloace de apărare menite să garanteze o judecată
echitabilă şi imparţială.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In
acest sens, invocă şi jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie, şi anume Decizia nr. 121/2009.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit.
d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 1066 din Codul civil şi art. 54 alin. (1)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, prevederi
care au următorul conţinut:
- Art. 1066 din Codul civil: „Clauza penală
este aceea prin care o persoană spre a da asigurare pentru executarea unei
obligaţii se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din
parte-i.";
- Art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004: „Cauzele
date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a
judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în
complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind
conflictele de muncă şi de asigurări sociale."
Autorul excepţiei susţine că prevederile
art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, referitoare la compunerea
instanţei în judecarea litigiilor în primă instanţă,
contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind
egalitatea în drepturi, ale art. 21 care consacră accesul liber la
justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare, iar
prevederile art. 1066 din Codul civil contravin art. 124 referitor la
înfăptuirea justiţiei şi art. 126 alin. (1) privind
instanţele judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că asupra prevederilor art. 54 alin. (1) din Legea
nr. 304/2005 privind organizarea judiciară s-a mai pronunţat prin
Decizia nr. 741 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, constatând că sunt
constituţionale. Curtea a reţinut că stabilirea competenţei
şi a procedurii de judecată este atributul exclusiv al legiuitorului
şi că judecătorii sunt independenţi şi se supun numai
legii. In aplicarea acestor prevederi constituţionale, legiuitorul
stabileşte componenţa completului de judecată şi conduita
pe care trebuie să o aibă acesta la soluţionarea cauzelor ce îi
sunt repartizate. Atât Constituţia, cât şi Legea privind organizarea
judecătorească stabilesc, sub aspectul
imparţialităţii, dreptul şi obligaţia
judecătorilor de a se supune numai legii, activitatea de judecată
desfăşurându-se, potrivit legii, strict în limitele cadrului legal.
In ipoteza în care există dubii cu privire la imparţialitatea
judecătorului în primă instanţă, există mijloace de
apărare prevăzute de lege care asigură suficiente garanţii
pentru o judecată echitabilă şi imparţială.
In ceea ce priveşte prevederile art. 1066 (şi
următoarele) din Codul civil, Curtea constată că acestea
reglementează regimul juridic al clauzei penale, ce reprezintă acea
convenţie accesorie contractului principal prin care părţile
determină echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a
neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a
obligaţiei contractuale. Deşi aplicarea clauzei penale are loc direct
între părţi, fără a fi necesară intervenţia
instanţei judecătoreşti, nimic nu împiedică partea
interesată să sesizeze instanţa atunci când apreciază
că invocarea ei s-a făcut în mod abuziv, partea având posibilitatea
de a cere instanţei să constate că nu sunt întrunite
condiţiile pentru acordarea de despăgubiri şi deci pentru
aplicarea clauzei penale.
Tot instanţa poate, în temeiul legii, să
micşoreze cuantumul clauzei penale, în caz de executare parţială
a obligaţiei, în temeiul art. 1070 din Codul civil. Intervenţia
instanţei, în aceste cazuri, nu contravine vreunui principiu
constituţional, ci este în acord cu Legea fundamentală, care prevede
că justiţia se înfăptuieşte prin instanţele
judecătoreşti stabilite de lege, iar competenţa şi
procedura de judecată sunt stabilite de lege.
De altfel, prin Decizia nr. 121 din 3 februarie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 13
martie 2009, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1066, reţinând că acestea nu contravin Legii
fundamentale.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii
Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în
deciziile menţionate mai sus îşi menţin valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1066 din Codul civil şi art. 54 alin. (1) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Setro Metal Group" - S.A. din Câmpulung în
Dosarul nr. 938/1.259/2008 al Tribunalului Comercial Argeş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora