DECIZIE Nr. 337 din 29 noiembrie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 205, 206
si 207 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 75 din 31 ianuarie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal, exceptie ridicata de
Societatea Comerciala "Editura Atac la Persoana" - S.A. din Bucuresti
in Dosarul nr. 13.602/1999 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, considerand ca dispozitiile art. 205, 206 si 207 din
Codul penal nu contravin prevederilor art. 20 si ale art. 23 alin. (8) din
Constitutie si nici celor ale art. 11 pct. 1 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului si ale art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate, de asemenea, in
motivarea exceptiei. Totodata arata ca nu poate fi primita sustinerea privind
incalcarea dispozitiilor art. 23 alin. (8) din Constitutie, referitoare la
prezumtia de nevinovatie, deoarece proba veritatii permite inculpatului sa faca
dovada veridicitatii afirmatiilor sau informatiilor publicate in conditiile
existentei unui interes legitim care astfel a fost aparat. Se invoca in final
jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 272 din 20 decembrie
2000 si Decizia nr. 56 din 22 februarie 2001, prin care au fost respinse
exceptiile de neconstitutionalitate referitoare la aceleasi dispozitii legale.
Intrucat nu au fost invocate elemente noi de natura a determina o reconsiderare
a acestei jurisprudente, se solicita respingerea exceptiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 27 august 2001, pronuntata in Dosarul nr. 13.602/1999,
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal,
exceptii ridicate de Societatea Comerciala "Editura Atac la Persoana"
- S.A. din Bucuresti.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile art. 205, 206 si 207 din Codul penal contravin prevederilor art.
20 si ale art. 23 alin. (8) din Constitutie, ale art. 11 paragraful 2 din
Declaratia Universala a Drepturilor Omului si ale art. 6 pct. 2 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat -
contrar prevederilor Legii fundamentale si actelor normative internationale
mentionate - instituie o prezumtie de vinovatie in sarcina inculpatului.
Inculpatului nu i se ingaduie sa rastoarne aceasta prezumtie de vinovatie decat
in cazul in care poate proba un interes legitim, a carui apreciere este insa
lasata la liberul arbitru al instantei de judecata.
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, exprimandu-si opiniile asupra
exceptiilor de neconstitutionalitate, apreciaza ca acestea sunt neintemeiate.
Se considera ca, referitor la art. 205 si 206, "din modul in care sunt
redactate aceste texte nu rezulta in vreun fel ca existenta vreunuia din
elementele constitutive ale acestor infractiuni ar fi ab initio prezumata, fiind
deci necesara, in considerarea prezumtiei de nevinovatie ce actioneaza in
favoarea inculpatului, dovedirea fiecaruia din aceste elemente". In
privinta exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207 din Codul
penal, instanta considera, de asemenea, ca este neintemeiata, invocandu-se in
acest sens si jurisprudenta Curtii Constitutionale.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiilor de
neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor a comunicat punctul sau de vedere in
sensul ca prevederile art. 205, 206 si 207 din Codul penal nu contravin
dispozitiilor constitutionale invocate si, in consecinta, exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata.
Guvernul, in punctele sale de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata sub toate aspectele. Astfel, se considera
ca "dispozitiile art. 207 din Codul penal nu incalca principiul prezumtiei
de nevinovatie, consacrat atat in Constitutie, cat si in Codul de procedura
penala, deoarece in cadrul procesului acest principiu actioneaza, probele sunt
administrate, dar in final instanta are posibilitatea acordata de lege de a
considera ca fapta respectiva nu constituie infractiune, deoarece interesul
legitim care a stat la baza savarsirii ei inlatura pericolul social al faptei.
Proba veritatii este prin urmare o cauza care inlatura caracterul penal al
faptei prin inlaturarea trasaturii esentiale a pericolului social al
acesteia". Totodata se considera ca nici dispozitiile art. 205 si 206 din
Codul penal nu incalca prezumtia de nevinovatie consacrata de Constitutie si de
documentele internationale invocate.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei
Deputatilor, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele intocmite de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
prevederile din Legea fundamentala invocate, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
205, 206 si 207 din Codul penal, care au urmatorul cuprins:
- Art. 205: "Atingerea adusa onoarei ori reputatiei unei persoane prin
cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la
batjocura, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
Aceeasi pedeapsa se aplica si in cazul cand se atribuie unei persoane un
defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui
relevate.
Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei
vatamate.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.";
- Art. 206: "Afirmarea ori imputarea in public, prin orice mijloace, a
unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarata, ar
expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara ori
dispretului public, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu
amenda. Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei
vatamate.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.";
- Art. 207: "Proba veritatii celor afirmate sau imputate este
admisibila, daca afirmarea sau imputarea a fost savarsita pentru apararea unui
interes legitim. Fapta cu privire la care s-a facut proba veritatii nu
constituie infractiunea de insulta sau calomnie."
Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate au
urmatoarea redactare:
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale.";
- Art. 23 alin. (8): "Pana la ramanerea definitiva a hotararii
judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata."
Autorul exceptiei a mai invocat si incalcarea art. 11 pct. 1 din Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, potrivit caruia "Orice persoana acuzata
de savarsirea unei infractiuni este prezumata nevinovata pana cand vinovatia sa
va fi dovedita, in mod legal, in cursul unui proces public, in cadrul caruia i
s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale", precum si a art. 6
pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, care prevede: "Orice persoana acuzata de o infractiune este
prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita."
1. Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si
206 din Codul penal, Curtea constata ca nu pot fi retinute criticile formulate,
avand in vedere urmatoarele considerente:
Infractiunile de insulta, prevazuta in art. 205, si de calomnie, prevazuta
in art. 206 din Codul penal, constituie infractiuni contra demnitatii, prin
care sunt sanctionate penal cuvintele, gesturile, precum si alte mijloace prin
care se aduce atingere onoarei ori reputatiei unei persoane sau se afirma in
public fapte determinate, care, daca ar fi adevarate, ar expune acea persoana
la sanctiuni (penale, administrative, disciplinare) ori dispretului public.
Curtea constata ca incriminarea acestor fapte nu contravine in nici un mod
prezumtiei de nevinovatie, consacrata atat de art. 23 alin. (8) din
Constitutie, cat si de art. 11 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor
Omului si de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale prin art. 6 pct. 2. Trasaturile esentiale ale infractiunii,
prevazute la art. 17 din Codul penal (pericolul social al faptei, savarsirea cu
vinovatie si legalitatea incriminarii), exista si in cazul celor doua
infractiuni, deoarece numai savarsirea lor cu vinovatie poate atrage
raspunderea penala a faptuitorului. Calitatea de inculpat a celui chemat in
judecata nu reprezinta o incalcare a prezumtiei de nevinovatie, ci defineste,
potrivit art. 23 din Codul de procedura penala, doar "persoana impotriva
careia s-a pus in miscare actiunea penala". Prin urmare, persoana chemata
in judecata penala, inculpatul, nu este considerata vinovata pana la ramanerea
definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare. In speta, instanta de
judecata este obligata, potrivit art. 62 din Codul de procedura penala,
"sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe",
deoarece, conform art. 66 din acelasi cod "Invinuitul sau inculpatul nu
este obligat sa probeze nevinovatia sa", iar "In cazul cand exista
probe de vinovatie [...] are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie".
Prezumtia de nevinovatie, consacrata prin art. 23 alin. (8) din Constitutie si
prin textele din tratatele internationale, invocate de autorul exceptiei ca o
garantie a libertatii individuale, constituie unul dintre principiile
fundamentale ale procesului penal.
Curtea retine, de asemenea, ca dispozitiile art. 205 si 206 nu instituie
"o prezumtie de vinovatie", astfel cum se sustine de catre autorul
exceptiei si, prin urmare, nu deroga de la principiul constitutional invocat.
In cazul acestor infractiuni vinovatia rezulta din insasi savarsirea faptelor
prevazute de textele de lege criticate (res in se ibsa dolum habet), iar in
cazurile in care vinovatia nu ar rezulta ex re instanta are obligatia de a
stabili intentia faptuitorului luand in considerare, pe baza probelor
administrate in acest scop, toate circumstantele legate de persoana, obiceiuri,
timp si altele.
2. Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207
din Codul penal Curtea constata ca este neintemeiata, intrucat proba veritatii
nu constituie o cauza de inlaturare a vinovatiei, respectiv a intentiei de a
aduce atingere onoarei unei persoane, ci o cauza speciala care inlatura
caracterul penal al faptelor de insulta sau de calomnie. Existenta unui interes
legitim justifica aprecierea faptelor mentionate ca nefiind periculoase din
punct de vedere social.
Curtea retine, pentru aceste considerente, ca nici prin instituirea
posibilitatii autorului de a dovedi adevarul afirmatiilor sau al imputarilor
facute si nici prin restrangerea in limitele interesului legitim a acestei
posibilitati art. 207 din Codul penal nu infrange prezumtia de nevinovatie,
consacrata prin art. 23 alin. (8) din Constitutie, prin art. 11 pct. 1 din
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si prin art. 6 pct. 2 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
De altfel, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat cu privire la
constitutionalitatea dispozitiilor art. 207 din Codul penal, respingand
exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii. Astfel, prin Decizia
nr. 134 din 6 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 393 din 23 august 2000, Curtea a statuat ca art. 207 din Codul penal nu
incalca principiul prezumtiei de nevinovatie consacrat de art. 23 alin. (8) din
Constitutie, deoarece el "nu reglementeaza stabilirea vinovatiei in cazul infractiunilor
de insulta si de calomnie. In realitate, acest text de lege instituie
posibilitatea inculpatului de a dovedi veridicitatea afirmarilor sau
imputarilor facute, aceasta constituind un caz special de inlaturare a
caracterului penal al faptei, prin lipsa pericolului social, daca fapta a fost
savarsita pentru apararea unui interes legitim". S-a mai retinut ca
"Apararea drepturilor si a libertatilor cetatenilor impune, in unele
situatii, sanctionarea penala a afirmarilor si imputarilor, chiar daca acestea
se refera la fapte adevarate, dar nu au fost facute pentru apararea unui
<<interes legitim>>. De altfel, necesitatea sanctionarii rezulta
din prevederile art. 30 alin. (6) din Constitutie". Prin aceeasi decizie
Curtea a constatat si faptul ca textul art. 207 din Codul penal "este in
deplina concordanta cu prevederile art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale", precum si cu
jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Considerentele si solutia adoptate prin decizia citata isi pastreaza
valabilitatea si in prezenta cauza, neexistand elemente noi care sa determine
reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
Curtea observa, de asemenea, ca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor
Omului cu privire la "garantarea unor drepturi concrete si efective si nu
teoretice si iluzorii" nu are nici o concludenta in cauza, intrucat art.
207 din Codul penal se refera la fapte determinate privitoare la o persoana,
deci elemente concrete care pot fi dovedite, iar nu la invinuirea unei persoane
inainte ca aceasta sa fi fost dovedita potrivit cerintelor legale, in cadrul
unui proces, situatie la care se refera Cazul Allenet de Ribemont contra
Frantei, caz invocat de autorul exceptiilor.
Pentru considerentele expuse, in temeiul prevederilor art. 144 lit. c) si
ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) si ale
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206 si
207 din Codul penal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Editura
Atac la Persoana" - S.A. din Bucuresti in Dosarul nr. 13.602/1999 al
Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 29 noiembrie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu