DECIZIE Nr.
333 din 18 aprilie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 84 alin. (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania si ale
art. 11 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 464 din 29 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Claudia Margareta Niţă - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România şi ale art. 11 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa
naţională a României, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti
- Secţia a VIII-a contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 1.498/2005.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public solicită, pe de o parte, respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, întrucât acestea nu au legătură cu
soluţionarea cauzei în fond; pe de altă parte, susţine că prevederile art. 11
alin. 1 din Legea nr. 51/1991 nu contravin normelor constituţionale pretins a
fi încălcate şi, prin urmare, solicită respingerea acestei excepţii ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 6 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr.
1.498/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România şi
ale art. 11 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a
României. Excepţia a fost ridicată din oficiu de
către instanţa de judecată într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii
în contencios administrativ formulate de reclamantul Talal Ali Jarrah în
contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru străini. In speţă, reclamantul
contestă decizia Autorităţii pentru străini prin care, în temeiul art. 70 alin.
(1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, i-a fost respinsă
cererea de aprobare a stabilirii domiciliului pe teritoriul României.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal arată că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art.
21, art. 24 şi ale art. 126 alin. (1) şi (6) din Constituţie, pentru
următoarele argumente:
Potrivit art. 73 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, decizia Autorităţii
pentru străini de respingere a cererii de stabilire a domiciliului în România
poate fi contestată de străin pe calea contenciosului administrativ, în scopul
asigurării respectării principiilor liberului acces la justiţie, al dreptului
la apărare şi al înfăptuirii actului de justiţie. Pentru efectuarea unui control
efectiv, instanţa de judecată trebuie să analizeze atât actul administrativ
contestat, cât şi întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acestuia.
Or, potrivit art. 84 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002, datele şi informaţiile care constituie motivele ce au stat la baza
deciziei de declarare ca indezirabil pentru raţiuni de siguranţă naţională nu
pot fi, sub nici o formă, direct sau indirect, aduse la cunoştinţa străinului
declarat indezirabil, iar art. 11 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 privind
siguranţa naţională a României nu enumera şi instanţele de judecată printre
autorităţile şi organele publice cărora le pot fi comunicate asemenea
informaţii. In consecinţă, instanţa de judecată este obligată ca, ab initio şi în lipsa probelor ce ar
susţine temeinicia şi legalitatea actului atacat, fie să-l considere temeinic
şi legal, fără a realiza, deci, un control real asupra acestuia, fie să-l
anuleze, sancţionând autoritatea emitentă pentru neprezentarea probelor
solicitate. Pe de altă parte, nici contestatorul nu are posibilitatea
exercitării în mod corespunzător şi efectiv a dreptului la apărare, întrucât nu
cunoaşte motivele de fapt ce au determinat respingerea cererii sale. Aşadar,
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
consideră că prin aplicarea textelor de lege criticate se realizează o
încălcare a principiilor şi drepturilor constituţionale, respectiv a celor
prevăzute de art. 21, art. 24 şi art. 126 alin. (1) şi (6). In acest sens se
subliniază că „nu poate fi acceptata înfăptuirea actului de justiţie de către
alte autorităţi decât autoritatea judecătorească şi nici împiedicarea
instanţelor judecătoreşti de a-şi realiza atribuţiile constituţionale".
In sfârşit, instanţa de judecată consideră că, deşi
Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra omisiunilor legii, în cazul
de faţă „este chemată să îşi asume un rol activ şi să constate că dispoziţiile
legale atacate sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul
că actele care conţin informaţii din sfera siguranţei naţionale nu pot fi
comunicate instanţelor de judecata, atunci când acestea sunt necesare pentru
soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor prin care
Autoritatea pentru străini a respins, în temeiul art. 70 alin. (1) lit. f) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, cererea străinului de stabilire
a domiciliului pe teritoriul României".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Dispoziţiile art. 84 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 194/2002 şi cele ale art. 11 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 nu
contravin prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, în condiţiile în care
art. 31 alin. (3) şi art. 53 din Legea fundamentală permit, pentru raţiuni
privind securitatea naţională, restrângerea, prin lege, a unor drepturi sau
libertăţi. Informaţiile care au stat la baza emiterii actului administrativ
prin care străinul a fost declarat indezirabil nu pot fi comunicate decât
destinatarilor strict şi limitativ enumeraţi de art. 11 alin. 1 din Legea nr.
51/1991, urmând ca şi instanţa de judecată să se supună acestor prevederi, care
sunt în concordanţă şi cu normele cuprinse în Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un
proces echitabil şi la dreptul la un recurs efectiv în faţa unei instanţe
naţionale. In acest sens, este invocată şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 37/2004.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate faţă de
dispoziţiile art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, se apreciază că acestea
nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 84 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, care au următorul cuprins: „Comunicarea
datelor şi informaţiilor care constituie motivele ce au stat la baza deciziei
de declarare ca indezirabil pentru raţiuni de siguranţă naţională se poate face
numai în condiţiile stabilite şi către destinatarii în mod expres prevăzuţi de
actele normative care reglementează regimul activităţilor referitoare la
siguranţa naţională şi protejarea informaţiilor clasificate. Asemenea date şi
informaţii nu pot fi, sub nici o formă, direct sau indirect, aduse la
cunoştinţa străinului declarat indezirabil."
De asemenea, obiect al excepţiei
de neconstituţionalitate îl formează şi dispoziţiile art. 11 alin. 1 din Legea
nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991, potrivit cărora: „Informaţii din
domeniul siguranţei naţionale pot fi comunicate:
a) preşedintelui Senatului, preşedintelui Adunării
Deputaţilor, precum şi comisiilor permanente pentru apărare şi asigurarea
ordinii publice ale celor două camere ale Parlamentului;
b) miniştrilor şi şefilor departamentelor din
ministere, când informaţiile privesc probleme ce au legătură cu domeniile de
activitate pe care le coordonează sau de care răspund;
c) prefecţilor, primarului general al Capitalei,
precum şi conducătorilor consiliilor judeţene, respectiv al municipiului
Bucureşti, pentru problemele ce vizează competenţa organelor respective;
d) organelor de urmărire penală, când informaţiile
privesc săvârşirea unei infracţiuni."
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal, care a sesizat din oficiu
Curtea Constituţională cu soluţionarea prezentei
excepţii de neconstituţionalitate, consideră că textele de lege menţionate
încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 - „Accesul liber la
justiţie", art. 24 - „Dreptul la apărare" şi ale art. 126 alin. (1)
şi (6) referitoare la realizarea justiţiei, respectiv la exercitarea
controlului judecătoresc asupra actelor administrative ale autorităţilor
publice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată,
Curtea Constituţională constată următoarele:
I. Excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate
prevăzută de art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, referitoare
la legătura dintre textele de lege supuse controlului de constituţionalitate şi
soluţionarea cauzei în fond.
Astfel, obiectul litigiului în cadrul căruia Curtea de
Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a ridicat
din oficiu prezenta excepţie priveşte o contestaţie formulată, în temeiul art.
73 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, împotriva unei
decizii prin care Autoritatea pentru străini a respins cererea reclamantului de
stabilire a domiciliului pe teritoriul României, iar art. 84 alin. (2) din
ordonanţă, criticat ca fiind neconstituţional, dispune cu privire la
comunicarea datelor şi informaţiilor care constituie motivele ce au stat la
baza deciziei de declarare a unui străin ca indezirabil pentru raţiuni de
siguranţă naţională. Or, din actele existente la dosarul cauzei nu rezultă că
reclamantul a fost declarat persoană indezirabilă sau că s-a declanşat o astfel
de procedură împotriva sa, ci acestuia i-a fost respinsă cererea de stabilire a
domiciliului în România pe motivul că prezintă pericol pentru ordinea publică
şi siguranţa naţională, raţiuni pentru care se poate dispune şi declararea unei
persoane ca indezirabile. Curtea constata însă că procedura declarării
străinilor ca indezirabili este reglementată de art. 83-85 din secţiunea a 2-a
a cap. V din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, care diferă de cea specifică stabilirii
domiciliului în România a străinilor, prevăzută de art. 73 din secţiunea a 2-a
a cap. IV din aceeaşi
ordonanţă, normele sale neputând fi extinse la aceasta din urmă.
Prin urmare, dispoziţiile art. 84 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 nu au legătură cu soluţionarea
litigiului dedus judecăţii în faţa Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal. In consecinţa, în temeiul art. 29 alin. (1)
teza finala din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a acestor
dispoziţii urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
II. Cât priveşte critica de
neconstituţionalitate a art. 11 alin. 1 din Legea nr. 51/1991, care prevede în
mod expres şi limitativ
destinatarii informaţiilor din domeniul siguranţei naţionale, Curtea
Constituţională constată că printre aceştia nu se regăsesc şi instanţele de
judecată. Această omisiune a legii este considerată neconstituţională de către
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal,
deşi modificarea sau completarea dispoziţiilor de lege supuse controlului de
constituţionalitate nu este de competenţa Curţii Constituţionale.
Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea
Constituţională „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile
supuse controlului", astfel că, sub acest aspect, excepţia urmează a fi respinsă.
Analizând însă criticile de neconstituţionalitate pe
fond, Curtea constată că acestea nu pot fi reţinute.
In primul rând, este de observat că însăşi Curtea de
Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal aminteşte,
în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, că, „în activitatea curentă,
instanţele judecătoreşti au acces la documente conţinând informaţii secrete de
stat, existând norme specifice care reglementează modul de studiere şi păstrare
a acestor documente".
In al doilea rând, nu se poate susţine că, prin lipsa
enumerării în cadrul art. 11 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 a instanţelor de
judecată ca destinatar al informaţiilor ce ţin de domeniul siguranţei
naţionale, acestora li se restricţionează accesul la asemenea informaţii,
obstrucţionându-se astfel realizarea actului de justiţie conform cu drepturile
şi principiile constituţionale prevăzute în art. 21, art. 24 şi art. 126 alin.
(1) şi (6). Pe de altă parte, cunoaşterea, corecta interpretare şi aplicare a
normelor juridice în vigoare sunt operaţiuni ce revin instanţei de judecată,
constituindu-se totodată într-o obligaţie legală a judecătorului, întrucât,
potrivit art. 3 din Codul civil şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor, judecătorii nu pot refuza să
judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă, în caz contrar
putând fi culpabili de denegare de dreptate.
De altfel, prin Decizia nr. 37
din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 3 martie 2004, Curtea
Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991
nu contravin prevederilor art. 16 alin. (2) şi ale art. 52 alin. (1) din
Constituţie şi nici celor ale art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, răspunzând astfel unor
critici de neconstituţionalitate ce vizau aspecte asemănătoare celor formulate
în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca inadmisibilă,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.498/2005.
II. Respinge excepţia de
neconstituţionalitate â dispoziţiilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 51/1991
privind siguranţa naţională a României, excepţie ridicată din oficiu de aceeaşi
instanţă în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţă