Decizia Nr.331 din 10.04.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 343 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj în Dosarul nr. 61/2008 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 726D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 727D/2011-742D/2011, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de aceeaşi instanţă de arbitraj comercial în dosarele nr. 14/2008, nr. 18/2008, nr. 36/2008, nr. 40/2007, nr. 47/2008, nr. 48/2008, nr. 49/2008, nr. 50/2008, nr. 51/2008, nr. 52/2008, nr. 53/2008, nr. 54/2008, nr. 55/2008, nr. 57/2008, nr. 59/2008 şi nr. 60/2008.La apelul nominal se prezintă, în Dosarul nr. 739D/2011, pentru partea comuna Izvoarele din judeţul Tulcea, doamna avocat Nicoleta Forgo, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, constatându-se lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 726D/2011-742D/2011, având în vedere că acestea au obiect identic.Atât reprezentantul părţii prezente, cât şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării cauzelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 727D/2011-742D/2011 la Dosarul nr. 726D/2011, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că susţinerile instanţei de arbitraj comercial nu reprezintă veritabile critici de constituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile nr. 1, 3 şi 4 din 27 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 61/2008, nr. 14/2008, nr. 18/2008, nr. 36/2008, nr. 40/2007, nr. 47/2008, nr. 48/2008, nr. 49/2008, nr. 50/2008, nr. 51/2008, nr. 52/2008, nr. 53/2008, nr. 54/2008, nr. 55/2008, nr. 57/2008, nr. 59/2008 şi nr. 60/2008, Curtea de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 343 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost invocată din oficiu de către instanţa de arbitraj comercial în dosare având ca obiect soluţionarea acţiunilor formulate de o societate comercială împotriva unor unităţi administrativ-teritoriale, acţiuni prin care se solicită contravaloarea prestaţiilor efectuate în baza unui contract de prestări servicii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile Constituţiei, întrucât împiedică persoanele juridice de drept public să apeleze la arbitraj, care este o instituţie caracteristică a statului de drept. Prin urmare, se induce impresia că o persoană juridică de drept public ar putea fi, eventual, prejudiciată prin încheierea unei tranzacţii în faţa instanţei de arbitraj. Dar, instanţa de arbitraj este obligată să îşi verifice propria competenţă şi să aprecieze dacă o tranzacţie nu urmăreşte un scop ilicit sau nu este potrivnică intereselor statului. Câtă vreme hotărârea arbitrală poate fi cenzurată de către o instanţă judecătorească, interdicţia prevăzută de art. 340 din Codul de procedură civilă ar reprezenta o restrângere a drepturilor persoanelor.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 343 din Codul de procedură civilă. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate se constată că, în realitate, autorul acesteia critică soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 340 din Codul de procedură civilă, text asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa prin prezenta decizie. Acesta are următorul cuprins: „Persoanele care au capacitatea deplină de exerciţiu al drepturilor pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie.“Se apreciază că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 15 privind universalitatea, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind liberul acces la justiţie, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.Astfel, Curtea reţine că arbitrajul constituie o excepţie de la principiul potrivit căruia înfăptuirea justiţiei se realizează prin instanţele judecătoreşti şi reprezintă acel mecanism juridic eficient, menit să asigure o judecată imparţială, mai rapidă şi mai puţin formală, confidenţială, finalizată prin hotărâri susceptibile de executare silită (Decizia nr. 8 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2007).De altfel, dispoziţiile art. 340 din Codul de procedură civilă subliniază caracterul facultativ şi convenţional al arbitrajului, stabilind capacitatea de a încheia o convenţie arbitrală şi sfera litigiilor susceptibile a fi soluţionate pe calea arbitrajului, iar art. 341 alin. 2 din Codul de procedură civilă precizează limitele libertăţii de voinţă a părţilor în materie procedurală ce se reflectă în convenţia arbitrală (Decizia nr. 870 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 25 iulie 2011).Raportat la critica de neconstituţionalitate formulată în cauza de faţă, Curtea observă că dispoziţiile Codului de procedură civilă nici nu menţionează expres şi nici nu interzic expres statului şi unităţilor administrativ-teritoriale să apeleze la procedura arbitrajului, astfel încât nu se poate reţine că dispoziţiile legale criticate contravin în vreun fel prevederilor din Constituţie.În accepţiunea instanţei de contencios constituţional, câtă vreme legea nu interzice expres persoanelor juridice de drept public să apeleze la instituţia arbitrajului pentru soluţionarea divergenţelor ce pot apărea ca urmare a derulării unui contract comercial şi din moment ce convenţia arbitrală reprezintă voinţa părţilor, verificarea de către instanţa arbitrală a propriei competenţe se poate face doar prin prisma art. 341 alin. 2 din Codul de procedură civilă, raportat la interdicţia instituită de art. 340 din Codul de procedură civilă care vizează drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie şi nu persoane care nu pot folosi o atare procedură.Or, legislaţia actuală în materia achiziţiilor publice, cum ar fi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, sau Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 30 iunie 2006, nu se referă deloc la instituţia arbitrajului, deşi normele de aplicare ale acestor ordonanţe de urgenţă menţionează procedura arbitrajului ca posibilitate de soluţionare a eventualelor litigii (art. 55 din Normele de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 71/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 februarie 2007, şi art. 12 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 168/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 28 februarie 2007).Curtea mai observă că prin art. 15 din Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj se prevede că „Statul, judeţul, oraşul, comuna şi alte persoane de drept public au facultatea de a încheia în mod valabil o convenţie arbitrală numai în arbitrajul comercial internaţional, în afară de cazul când legea dispune altfel“, fără ca aceste norme să aibă forţa juridică a legii.Având în vedere cele de mai sus, Curtea reţine că nu se poate pronunţa decât asupra unor dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă şi nu asupra unor norme emise de o curte de arbitraj comercial.Aşadar, analiza constituţionalităţii art. 15 din Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj excedează atribuţiilor Curţii Constituţionale. Mai mult, Curtea reţine că, în realitate, autorul excepţiei urmăreşte prin critica sa interpretarea art. 340 din Codul de procedură civilă într-un sens care să facă inoperabile prevederile art. 15 din regulamentul mai sus menţionat. În aceste condiţii, Curtea constată că revine instanţei de arbitraj comercial sau instanţei judecătoreşti învestite să judece acţiunea în anulare, după caz, competenţa de a aprecia asupra aplicabilităţii art. 340 din Codul de procedură civilă în privinţa persoanelor de drept public. Prin urmare, problema dedusă judecăţii este una de interpretare şi aplicare a legii, iar soluţionarea acesteia nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Curtea de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj în dosarele nr. 61/2008, nr. 14/2008, nr. 18/2008, nr. 36/2008, nr. 40/2007, nr. 47/2008, nr. 48/2008, nr. 49/2008, nr. 50/2008, nr. 51/2008, nr. 52/2008, nr. 53/2008, nr. 54/2008, nr. 55/2008, nr. 57/2008, nr. 59/2008 şi nr. 60/2008.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 aprilie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae