DECIZIE   Nr. 330 din 17 martie 2009

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 156 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 215 din 3 aprilie 2009

Ioan Vida                               - preşedinte

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                     -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Simona Ricu                          - procuror

Claudia Miu                           - prim-magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Magda Dumitrescu în Dosarul nr. 27.111/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă, cauză înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 1.866D/2008.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.986D/2008 şi nr. 2.084D/2008, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr. 1.866D/2008, primul înregistrat.

La apelul nominal efectuat în Dosarul nr. 1.986D/2008 se prezintă personal Elena Margareta Dumitru, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită, iar ia apelul efectuat în Dosarul nr. 2.084D/2008 se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.986D/2008 si nr. 2.084D/2008 la Dosarul nr. 1.866D/2008.

Partea prezentă este de acord cu măsura conexării.

Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu măsura conexării, întrucât dosarele au acelaşi obiect.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 14 şi ale art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.986D/2008 şi nr. 2.084D/2008 la Dosarul nr. 1.866D/2008, care este primul înregistrat.

Cauzele fiind în stare de judecată, Elena Margareta Dumitriu, parte în Dosarul nr. 1.986D/2008, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate ca fiind nefondate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 8 septembrie 2008 şi 21 ianuarie 2008, pronunţate în dosarele nr. 3.567/4/2005 şi nr. 27.111/3/2007, şi prin Incheierea din 2 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.820/300/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă.

Excepţia a fost ridicată de Asociaţia „Anticorupţia" într-o cauză privind o acţiune în anulare, de Magda Dumitrescu într-o cauză privind ieşirea din indiviziune şi de Ioan Pestriţu într-o cauză având ca obiect o acţiune în evacuare.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut asemănător, autorii acesteia susţin că prevederile art. 156 din Codul de procedură civilă încalcă dispoziţiile art. 21 şi 24 din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât dreptul la apărare nu este la dispoziţia părţii, ci este lăsat la aprecierea judecătorului care are posibilitatea să acorde un singur termen pentru lipsă de apărare. De aceea, textul criticat limitează şi restrânge indirect dreptul la apărare, deoarece „nu permite amânarea judecării cauzei ori de câte ori avocatul uneia dintre părţi se află în imposibilitate de prezentare". Totodată, condiţionează exerciţiul dreptului la apărare prin asistare şi reprezentare de un avocat de dovedirea existenţei unor motive temeinice pentru obţinerea amânării, deşi este imposibilă dovedirea unui eveniment ce survine intempestiv.

Instanţele de judecată si-au exprimat opinia că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 156 din Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, având următorul cuprins: „Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.

Când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise."

Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia, Curtea constată că, în practica sa jurisdicţională, s-a mai pronunţat prin numeroase decizii asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate. Astfel, prin Decizia nr. 490 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 iulie 2006, a statuat că dispoziţiile art. 156 din Codul de procedură civilă nu constituie o restrângere a dreptului la apărare, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia şi al împiedicării înfăptuirii justiţiei.

De asemenea, facultatea instituită pentru judecător de a nu acorda un termen pentru lipsă de apărare (caz în care se va amâna pronunţarea, la cererea părţii, pentru depunerea de concluzii scrise) sau de a acorda un singur termen în acest scop implică responsabilitatea acestuia în înfăptuirea actului de justiţie, iar pentru eventualele abuzuri sau greşeli de judecată datorate încălcării dreptului la apărare, legea prevede remediile necesare.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

In ceea ce priveşte critica referitoare la contrarietatea prevederilor art. 156 din Codul de procedură civilă faţă de dispoziţiile art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, apreciem că aceasta este inadmisibilă, fiind nemotivată şi, prin urmare, contrară dispoziţiilor imperative ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate". Incălcarea acestor dispoziţii are drept consecinţă imposibilitatea exercitării controlului de constituţionalitate, Curtea neputându-se substitui autorului sesizării în ceea ce priveşte invocarea unui motiv de neconstituţionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ,

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă, ridicată de Magda Dumitrescu în Dosarul nr. 27.111/3/2007 şi de Asociaţia „Anticorupţia" în Dosarul nr. 3.567/4/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, precum şi de Ioan Pestriţu în Dosarul nr. 7.820/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Prim-magistrat-asistent,

Claudia Miu