DECIZIE   Nr. 327 din 27 noiembrie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 21 din 16 ianuarie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Gabriela Ghita        - procuror
    Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Transcar" - S.R.L. din Sibiu in Dosarul nr. 2.125/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila.
    La apelul nominal se prezinta partea Asociatia Romana pentru Transporturi Rutiere Internationale, reprezentata prin avocat Marin Popa. Lipseste autorul exceptiei, Societatea Comerciala "Transcar" - S.R.L. din Sibiu, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, avocatul partii Asociatia Romana pentru Transporturi Rutiere Internationale solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata, intrucat, in primul rand, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, competenta si procedura de judecata sunt atributul exclusiv al legiuitorului, accesul la justitie fiind asigurat in formele prevazute de lege. In al doilea rand, se apreciaza ca in speta este vorba de o chestiune de aplicare a legii, ce nu intra in competenta Curtii Constitutionale, iar in al treilea rand, aceasta problema de aplicare a legii este rezolvata de prevederile art. 725 alin. 4 din Codul de procedura civila si ale art. II alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 290/2000, care stabilesc principiul conform caruia hotararile judecatoresti, in ceea ce priveste conditiile de fond si de forma, precum si efectele lor sunt supuse legii in vigoare la data pronuntarii. In final se apreciaza ca exceptia a fost ridicata doar in scopul tergiversarii solutionarii cauzei.
    Reprezentantul Ministerului Public apreciaza exceptia ridicata ca nefondata, intrucat interpretarea si aplicarea legilor intra in competenta instantelor de drept comun, iar nu in cea a Curtii Constitutionale. Totodata, potrivit dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 290/2000, hotararile pronuntate sub imperiul legii anterioare vor fi supuse acelor dispozitii. In ceea ce priveste accesul la justitie, considera ca nu este ingradit, intrucat competenta si procedura de judecata se stabilesc prin lege, conform art. 125 alin. (3) din Constitutie. In concluzie, se solicita respingerea exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 7 mai 2001, pronuntata in Dosarul nr. 2.125/2001, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 306 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Transcar" - S.R.L. din Sibiu intr-o cauza civila avand ca obiect recursul introdus de autorul exceptiei impotriva hotararii prin care s-a respins cererea de anulare a hotararii adunarii generale a Asociatiei Romane pentru Transporturi Rutiere Internationale.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia invoca incalcarea dispozitiilor art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie. Se sustine ca la data pronuntarii hotararii primei instante era in vigoare art. 261 din Codul de procedura civila, in forma modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 13/1998, care prevedea ca hotararea trebuie sa cuprinda numai dispozitivul, iar nu si considerentele, fapt respectat de instanta de judecata in momentul comunicarii hotararii - 19 ianuarie 2001. Conform sustinerilor autorului exceptiei, pe data de 29 decembrie 2000 a intrat in vigoare Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 290/2000, care a abrogat Ordonanta Guvernului nr. 13/1998, iar prin art. II alin. (3) a conferit "puteri ultraactive" acestei din urma ordonante numai in ceea ce priveste redactarea si comunicarea hotararii de catre instanta de judecata, lucru care a fost indeplinit intocmai de instanta de fond. Autorul exceptiei considera ca la data comunicarii hotararii (19 ianuarie 2001) a fost in imposibilitate de a motiva recursul, intrucat hotararea nu continea considerentele, iar la data cand acestea i-au fost comunicate (12 februarie 2001) nu avea obligatia sa motiveze recursul in termen de 15 zile, intrucat Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 era abrogata. In consecinta, se considera ca prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 290/2000 a fost creat un conflict al legilor in timp, ceea ce a facut ca dispozitiile art. 306, 303 si 301 din Codul de procedura civila sa devina neconstitutionale, nemaifiind in consonanta cu dispozitiile art. 21 din Constitutie privind liberul acces la justitie.
    Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este nefondata, intrucat stabilirea unui termen pentru motivarea recursului nu are semnificatia ingradirii accesului liber la justitie, ci prin aceasta se da continut principiului formalismului, "ceea ce inseamna ca in cadrul procesului actele de procedura pe care le fac participantii la proces trebuie indeplinite in anumite termene procedurale".
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata, insusindu-si motivarea cuprinsa in opinia instantei. Se mai adauga precizarea ca dispozitiile art. 725 alin. 3 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, au preluat principiul ca hotararile pronuntate sub imperiul unei legi raman supuse dispozitiilor acesteia in ceea ce priveste caile de atac si termenele.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    In legatura cu obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, desi instanta de judecata, in incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale, a retinut ca sunt criticate dispozitiile art. 306 din Codul de procedura civila, in realitate, din analiza continutului notelor scrise ale autorului exceptiei rezulta ca este avut in vedere doar alin. 1 al acestui articol, care reglementeaza nulitatea recursului, ca sanctiune a nemotivarii acestuia in termenul legal. In consecinta, Curtea urmeaza a se pronunta numai asupra dispozitiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedura civila, dispozitii care au urmatorul cuprins: "Recursul este nul daca nu a fost motivat in termenul legal, cu exceptia cazurilor prevazute in alin. 2." In motivarea exceptiei autorul acesteia a invocat incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 21, prevederi conform carora "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept".
    Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile legale incidente in materia comunicarii hotararilor judecatoresti, precum si a exercitarii cailor de atac impotriva acestora au suferit in timp unele modificari. Astfel, conform modificarii Codului de procedura civila prin Ordonanta Guvernului nr. 13/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, hotararea ce se comunica partilor nu continea considerentele, iar partea nemultumita putea exercita calea de atac a recursului in termen de 15 zile (art. 301). Dupa exercitarea recursului partii ii erau comunicate considerentele, pentru a avea la dispozitie un alt termen, distinct, de 15 zile, pentru motivarea caii de atac (art. 303 alin. 1). Prin dispozitiile art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 290/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 706 din 29 decembrie 2000, a fost abrogata Ordonanta Guvernului nr. 13/1998, redevenind aplicabile prevederile Codului de procedura civila, in forma anterioara modificarii, iar in alin. (3) al acestui articol s-a stabilit ca "Hotararile judecatoresti pronuntate anterior datei intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, in ceea ce priveste redactarea si comunicarea acestora, raman supuse dispozitiilor legale aplicabile la data pronuntarii lor". Rezulta ca legiuitorul a consacrat expres principiul potrivit caruia hotararile judecatoresti sunt supuse legii in vigoare la data pronuntarii lor, in ceea ce priveste conditiile de fond si de forma. Pe cale de consecinta logica, caile de atac, termenele de exercitare si consecintele nerespectarii acestora sunt supuse aceleiasi legi, intrucat depind in mod necesar de modul de redactare si comunicare a hotararilor ce constituie obiectul cailor de atac. De altfel, existenta acestui principiu a fost consacrata si in jurisprudenta Curtii Constitutionale, concretizata prin Decizia nr. 9 din 7 martie 1994, ramasa definitiva prin Decizia nr. 94 din 21 octombrie 1994, ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 326 din 25 noiembrie 1994.
    Rezulta de aici ca este inexacta sustinerea autorului exceptiei, conform careia conflictul de legi ar fi dus la imposibilitatea obiectiva de motivare a recursului si astfel sanctiunea prevazuta de art. 306 alin. 1 din Codul de procedura civila ar duce la ingradirea accesului la justitie. Oricum, conflictul de legi intra in competenta instantei de fond, urmand a fi rezolvat potrivit principiului mai sus mentionat. Acest principiu este acum consacrat legislativ, cu titlu general, si prin dispozitiile art. 725 alin. 4 din Codul de procedura civila, asa cum a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000.
    Asa fiind, sanctiunea nulitatii recursului, prevazuta de art. 306 alin. 1 din Codul de procedura civila, nu ingradeste in nici un fel accesul la justitie prevazut la art. 21 din Constitutie, ci reprezinta o concretizare a prevederilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege". In consecinta, exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, urmand sa fie respinsa.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Transcar" - S.R.L. din Sibiu in Dosarul nr. 2.125/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 27 noiembrie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Gabriela Dragomirescu