Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 raportat la art. 99 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Gheorghe Anton în Dosarul nr. 1.102/311/2015 al Judecătoriei Slatina şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.504D/2015.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 21 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.102/311/2015, Judecătoria Slatina a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3) raportat la art. 99 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Gheorghe Anton într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei privitoare la încălcarea regimului legal de viteză şi la nerespectarea obligaţiei de a purta centura de siguranţă.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece nepurtarea centurii de siguranţă de către o persoană nu încalcă ordinea publică şi nici bunele moravuri, iar interdicţia reglementată afectează dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însăşi.6. Judecătoria Slatina opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece limita dreptului de dispoziţie asupra propriei persoane este reprezentată de drepturile şi libertăţile altora. Or, în momentul instituirii obligaţiei legale de purtare a centurii de siguranţă, legiuitorul a avut în vedere necesitatea desfăşurării traficului rutier în condiţii de siguranţă nu doar pentru conducătorul auto obligat la respectarea sa, ci şi pentru ceilalţi participanţi la traficul rutier.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care a făcut trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. A făcut trimitere la jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, respectiv la deciziile nr. 1.172 din 11 decembrie 2007 şi nr. 689 din 11 septembrie 2007.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 raportat la art. 99 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins:– Art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3: „(1) Săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenţii atrage, pe lângă sancţiunea amenzii, şi aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:a)2 puncte de penalizare pentru săvârşirea următoarelor fapte: [...]3. nerespectarea obligaţiei de a purta, în timpul circulaţiei pe drumurile publice, centura de siguranţă ori căştile de protecţie omologate, după caz;"; – Art. 99 alin. (2): „(2) Amenda contravenţională prevăzută la alin. (1) se aplică şi conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârşeşte o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a)."13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 26 alin. (2) referitoare la dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însăşi. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 489 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 21 ianuarie 2014, a statuat că obligaţia instituită în sarcina conducătorilor de autovehicule şi persoanelor care ocupă locuri prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă ori omologate de a le utiliza reprezintă măsuri de ordin legislativ menite să asigure protejarea vieţii, sănătăţii şi integrităţii fizice a persoanelor, iar necesitatea impunerii unei astfel de obligaţii a fost dovedită de studii care au relevat că purtarea centurilor sau a dispozitivelor de siguranţă reduce riscul producerii unor accidente mortale sau cu consecinţe grave pe drumurile publice. De altfel, această obligaţie este în acord cu exigenţele Uniunii Europene, concretizate în prevederile Directivei Consiliului 91/671/CEE din 16 decembrie 1991 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind utilizarea obligatorie a centurii de siguranţă în vehiculele cu o capacitate mai mică de 3,5 tone, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 373 din 31 decembrie 1991. 15. De asemenea, prin Decizia nr. 165 din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 14 martie 2008, Curtea Constituţională, făcând trimitere la Decizia nr. 210 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, a reţinut că textele de lege criticate în prezenta cauză nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. 16. Curtea a mai reţinut că aceleaşi obiective de protejare a integrităţii fizice a persoanelor justifică sancţionarea contravenţională, precum şi aplicarea unui anumit număr de puncte penalizatoare pentru fapta de a nu purta centura de siguranţă ori căştile de protecţie omologate. 17. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, argumentele şi soluţia pronunţate în deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 18. Distinct de aceste argumente, Curtea constată că dreptul fundamental consacrat de art. 26 alin. (2) din Legea fundamentală are în vedere o componentă a vieţii intime ce vizează dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însăşi. Acest drept nu este însă absolut, fiind limitat, aşa cum însăşi norma constituţională de referinţă dispune, de drepturile şi libertăţile altora, de ordinea publică sau bunele moravuri. Or, prin instituirea obligaţiei de purtare a centurii de siguranţă se dă expresie raţiunilor ce ţin atât de necesitatea prestabilirii unei ordini publice, cât şi de protejarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi participanţi la traficul rutier, statul fiind ţinut nu numai de respectarea unor obligaţii negative, respectiv de a nu face nimic de natură a stânjeni dreptul la viaţă intimă, ci şi de respectarea unor obligaţii pozitive, inerente asigurării respectului efectiv al vieţii intime şi private. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Anton în Dosarul nr. 1.102/311/2015 al Judecătoriei Slatina şi constată că dispoziţiile art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 raportat la art. 99 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Slatina şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 mai 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru