Decizia Nr.325 din 30.04.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2010 privind modificarea art. II din Legea nr. 203/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 545 din 22 iulie 2015

Daniel Marius Morar	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Fabian Niculae	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2010 privind modificarea art. II din Legea nr. 203/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, excepţie ridicată de Ciprian Pompiliu Florea în Dosarul nr. 12.545/320/2012* al Judecătoriei Târgu Mureş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.223D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că indemnizaţia obţinută în urma încheierii unui contract de mandat nu este asimilabilă salariului, iar dispoziţiile constituţionale privind dreptul de proprietate nu se aplică în situaţia prevăzută de dispoziţiile legale criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 10 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 12.545/320/2012*, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2010 privind modificarea art. II din Legea nr. 203/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici. Excepţia a fost ridicată de Ciprian Pompiliu Florea, într-un dosar având ca obiect restituirea unor sume de bani nelegal încasate în calitate de membru în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că reducerea indemnizaţiei cu 19% pe o perioadă de 9 luni (aprilie-decembrie 2010) şi lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente acestui procent reprezintă, indiscutabil, o ingerinţă ce ar avea ca efect privarea de bunul său. Privarea de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern şi să respecte un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat.6. Elaborarea acestei ordonanţe de urgenţă nu a respectat prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi ale Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică. În demersul normativ de adoptare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2010, Guvernul a încălcat obligaţia de transparenţă, renunţând în mod nejustificat la a supune dezbaterii publice proiectul de ordonanţă, aşa cum prevede Legea nr. 52/2003.7. În opinia autorului excepţiei, actul normativ criticat este nelegal, fiind adoptat cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 privind ierarhia actelor normative, art. 13 alin. (1) lit. a), c) şi d) privind integrarea proiectului în ansamblul legislaţiei, art. 16 privitor la evitarea paralelismelor, art. 22 privind raportul cu legislaţia comunitară şi cu tratatele internaţionale, art. 31 alin. (1) lit. a) şi d) privind cuprinsul motivării şi ale art. 60 privind completarea actului normativ, din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. De asemenea, în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2010 nu se fac referiri la compatibilitatea reglementării cu normele comunitare şi tratatele internaţionale privind drepturile omului, la care România este parte.8. Judecătoria Târgu Mureş opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa a apreciat că indemnizaţia ce urma a fi încasată după momentul emiterii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2010 nu constituie un „bun“ în privinţa căruia să îşi găsească aplicabilitate dispoziţiile constituţionale ce protejează dreptul de proprietate privată, şi, de vreme ce raportarea se face la un nivel salarial stabilit prin lege, ţinând seamă de posibilităţile financiare ale statului, limitarea cuantumului acestuia este legitimă. Aşadar, impunerea acestor limitări legale nu este de natură sa afecteze principiul constituţional al respectării dreptului de proprietate privată.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Avocatului Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Ele nu au instituit, ci au prelungit aplicabilitatea limitării indemnizaţiei membrilor consiliului de administraţie la 1%, aceasta fiind introdusă iniţial prin Legea nr. 203/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici şi prelungită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2010. Într-adevăr, drepturile salariale constituie un „bun“ care intră în sfera de protecţie a dreptului de proprietate, însă această concluzie nu vizează şi drepturile salariale viitoare, ci numai cuantumul sumelor aferente salariilor care sunt certe, lichide şi exigibile.11. Totodată, cei care sunt angajaţi în raporturi de muncă în mediul public sunt legaţi, în mod esenţial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizaţiile de bugetul public naţional, de încasările şi de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecinţe în ceea ce priveşte diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizaţiile/reprezintă astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2010 privind modificarea art. II din Legea nr. 203/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 12 aprilie 2010 care au următorul conţinut:Articol unic. - Articolul II din Legea nr. 203/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 9 iunie 2009, cu modificările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:Articolul II(1) Prevederile alin. (1) al art. 3¹ se aplică până la data de 31 decembrie 2010, contractele de mandat modificându-se în mod corespunzător.
(2) Până la data de 31 decembrie 2010 reprezentanţii statului sau ai unităţilor administrativ-teritoriale în organele de conducere sau de control ale regiilor autonome, companiilor naţionale şi societăţilor la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, inclusiv filialele acestora, care se supun prevederilor art. 3¹, beneficiază de o indemnizaţie de 1% din remuneraţia directorului/directorului general sau a preşedintelui consiliului de administraţie, respectiv al consiliului de supraveghere.(3) În toate cazurile, orice formă de indemnizaţie suplimentară sau remuneraţie pentru activitatea depusă de reprezentanţii statului sau ai unităţilor administrativ-teritoriale în organele de conducere sau de control ale regiilor autonome, companiilor naţionale şi societăţilor la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, inclusiv filialele acestora, în cadrul oricăror organe, comitete, comisii sau orice alte asemenea structuri înfiinţate de organele constitutive ale regiilor autonome, companiilor naţionale şi societăţilor la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, inclusiv filialele acestora, în temeiul legii sau al actelor constitutive, nu poate depăşi indemnizaţia de 1% prevăzută la alin. (2).(4) În cazul în care oricare dintre reprezentanţii statului sau ai unităţilor administrativ-teritoriale în organele de conducere sau de control ale regiilor autonome, companiilor naţionale şi societăţilor la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, inclusiv filialele acestora, au fost remuneraţi cu o indemnizaţie care în orice formă şi din orice motiv depăşeşte maximul prevăzut la alin. (2) şi (3), le încetează de drept contractul de mandat. În termen de 3 zile de la data încetării, conducătorul instituţiei implicate numeşte un alt reprezentant al statului. 15. Curtea reţine faptul că ordonanţa de urgenţă a avut o aplicabilitate limitată în timp, dar, ţinând cont de considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate, având în vedere că ele continuă să îşi producă efectele juridice în cauza de faţă.16. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 115 alin. (6) privind regimul adoptării ordonanţelor de urgenţă. Se mai invocă încălcarea art. 1 paragraful 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a art. 17 privind dreptul de proprietate din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională urmând a reţine, având în vedere natura criticii de neconstituţionalitate, că textul de referinţă invocat este art. 44 din Constituţie, astfel cum acesta este interpretat şi aplicat prin prisma exigenţelor actelor internaţionale anterior menţionate. Curtea observă că, deşi autorul excepţiei nu indică expres, el are în vedere şi prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie referitoare la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. Acest lucru se deduce din criticile pe care le formulează în raport cu dispoziţiile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 3 decembrie 2013, şi cu prevederile Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010.17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se observă faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2010 prelungeşte cu 6 luni aplicabilitatea dispoziţiilor art. 3¹ din Legea nr. 203/2009 (limitată iniţial la 30 iunie 2010) care prevedeau limitarea indemnizaţiei primite de mandatari la 1% din remuneraţia directorului/directorului general sau a preşedintelui consiliului de administraţie, respectiv al consiliului de supraveghere.18. Pentru analiza constituţionalităţii dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2010 prin raportare la dispoziţiile art. 115 alin. (6) coroborate cu cele ale art. 44 din Constituţie, Curtea reţine că prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, a constatat că din interpretarea art. 115 alin. (6) din Constituţie „se poate deduce că interdicţia adoptării de ordonanţe de urgenţă este totală şi necondiţionată atunci când menţionează că «nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale» şi că «nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică». În celelalte domenii prevăzute de text - regimul instituţiilor fundamentale ale statului sau drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie -, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă «afectează», dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin“. În continuare, Curtea a arătat că „verbul «a afecta» este susceptibil de interpretări diferite, aşa cum rezultă din unele dicţionare. Din punctul de vedere al Curţii, aceasta urmează să reţină numai sensul juridic al noţiunii, sub diferite nuanţe, cum ar fi: «a suprima», «a aduce atingere», «a prejudicia», «a vătăma», «a leza», «a antrena consecinţe negative»“.19. Pentru a răspunde la criticile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, în strânsă legătură cu noţiunea de „bun“, Curtea reaminteşte jurisprudenţa sa, respectiv Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, şi Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, prin care a statuat că „salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate (...). Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizează numai sumele certe, lichide şi exigibile.“20. Curtea constată, din analiza dispoziţiilor legale criticate, că reprezentanţii statului sau ai unităţilor administrativ-teritoriale în organele de conducere sau de control ale regiilor autonome, companiilor naţionale şi societăţilor la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, inclusiv filialele acestora, încheie un contract de mandat în baza căruia beneficiază de o indemnizaţie al cărei cuantum este limitat la 1% din cel al remuneraţiei directorului/directorului general sau a preşedintelui consiliului de administraţie, respectiv al consiliului de supraveghere. Contractul de mandat astfel încheiat reprezintă o varietate a contractului de mandat reglementat de art. 2.009 şi următoarele din Codul civil, deosebindu-se, în mod esenţial, de raportul de muncă (a se vedea mutatis mutandis şi Decizia nr. 255 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 18 iunie 2014). Diminuarea indemnizaţiei acestor reprezentanţi a intervenit în contextul crizei economice pe care România a traversat-o, având drept consecinţă ajustarea cheltuielilor statului. Chiar dacă indemnizaţia a fost diminuată semnificativ, nu se poate susţine că prin aceasta a fost încălcat dreptul de proprietate, întrucât, nici în acest caz, nu se poate vorbi de un bun, noţiunea acoperind numai sumele certe, lichide şi exigibile, statul putând reconfigura cuantumul indemnizaţiei în funcţie de circumstanţele economice concrete şi cu respectarea dispoziţiilor constituţionale. Mai mult, reprezentanţii menţionaţi puteau renunţa la contractul de mandat, având în vedere că acest mandat este o formă specială a contractului de mandat reglementat de Codul civil.21. În aceste condiţii, Curtea nu poate constata încălcarea art. 115 alin. (6), întrucât nu se pune problema încălcării unui drept fundamental, respectiv a dreptului de proprietate.22. În ceea ce priveşte condiţiile emiterii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2010 şi susţinerea potrivit căreia aceasta ar fi fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 3 decembrie 2013, Curtea reţine că, potrivit art. 7 alin. (13) din această lege, „În cazul reglementării unei situaţii care, din cauza circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgenţă prevăzută de reglementările în vigoare.“ Astfel, legiuitorul, ţinând cont de realitatea existenţei unor situaţii când necesitatea protejării interesului impune în mod obiectiv adoptarea unor măsuri urgente, nu exclude posibilitatea adoptării unor acte normative fără îndeplinirea tuturor cerinţelor privind asigurarea transparenţei decizionale (a se vedea, în acest sens, şi considerentele Deciziei nr. 330 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 22, precum şi ale Deciziei nr. 342 din 17 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 29 iulie 2014, paragraful 26).23. Referitor la criticile raportate la prevederile Legii nr. 24/2000 prin coroborare cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea constată că aspectele reliefate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate sunt formulate cu caracter general, fără a se putea reţine încălcarea condiţiilor legate de asigurarea cerinţelor de calitate a legii.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ciprian Pompiliu Florea în Dosarul nr. 12.545/320/2012* al Judecătoriei Târgu Mureş şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2010 privind modificarea art. II din Legea nr. 203/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 30 aprilie 2015.PREŞEDINTE,DANIEL MARIUS MORARMagistrat-asistent,Fabian Niculae