DECIZIE Nr.
325 din 3 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003
privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi
speciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 311 din 10 mai 2007
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marinela Mincă - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea
Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, excepţie ridicată de
Horia-Andrei Ursu în Dosarul nr. 1.321/4/2006 al Tribunalului Bucureşti -Secţia
a II-a penală.
La apelul nominal răspunde partea Vasile Hodiş, lipsind
cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Partea prezentă solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocand jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 20 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.321/4/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-apenală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003
privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi
speciale, excepţie ridicată de Horia-Andrei Ursu
într-un litigiu avand ca
obiect soluţionarea recursului declarat de acesta împotriva unei sentinţe
penale prin care plangerea sa
împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă ca
tardiv introdusă în baza art. IX pct. 5 din Legea nr.
281/2003.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia arată că art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003
este retroactiv, întrucat reglementează situaţii şi
acte juridice de procedură emise înainte de intrarea în vigoare a legii, pentru
care nu exista un termen-limită de exercitare a căii de atac. Se consideră că
textul legal criticat încalcă şi prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie,
întrucat impune un regim juridic discriminatoriu în
raport cu data introducerii plangerii şi nu prevede
curgerea termenului de un an de la data comunicării actului care este
susceptibil a fi atacat în justiţie. Totodată, autorul excepţiei apreciază că
textul de lege impune exercitarea unui drept procedural fără a cunoaşte motivarea actului contestat, ceea
ce încalcă dreptul la un proces echitabil.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Se arată, în esenţă, că stabilirea unui termen pentru introducerea unei acţiuni
în justiţie nu constituie o limitare a accesului liber la justiţie, în
condiţiile în care termenul menţionat a fost comunicat în timp util subiectelor
de drept interesate.
In susţinerea acestei opinii este invocată
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In argumentarea acestui
punct de vedere se susţine că dispoziţiile legale criticate se aplică numai
pentru viitor şi nu sunt discriminatorii, avand în vedere că se aplică actelor procurorului date înainte de
intrarea în vigoare a legii. De asemenea, este invocată, în susţinerea acestui
punct de vedere, Decizia Curţii Constituţionale nr. 17 din 20 ianuarie 2005.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In acest sens,
se arată că textul legal criticat nu cuprinde nicio prevedere cu caracter
retroactiv, nu aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii
şi nu îngrădeşte accesul liber la justiţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
C U R T E A,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii
prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea
Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, care au următorul cuprins:
„5. In cazul rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi
penale, al ordonanţelor ori, după caz, al rezoluţiilor de clasare, de scoatere
de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror pană la intrarea în vigoare a
prezentei legi, termenul de introducere a plangerii prevăzute în art. 2781 din Codul de procedură penală este de un an şi curge de la intrarea
în vigoare a prezentei legi, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripţie a
răspunderii penale".
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (5), privind principiul supremaţiei
Constituţiei, art. 15 alin. (2), privind neretroactivitatea, art. 16 alin. (1),
privind egalitatea în drepturi, şi art. 21 alin. (3), privind dreptul la un
proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil, precum şi art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:
Textul legal criticat a mai format obiect al controlului
de constituţionalitate exercitat pe cale de excepţie. Astfel, Curtea, prin
deciziile nr. 17 din 20 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 176 din 1 martie 2005,
nr. 72 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 217 din 15 martie
2005, şi nr. 288 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 733 din 12
august 2005, s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 sub
aspectele criticate de autorul excepţiei.
Prin Decizia nr. 17 din 20 ianuarie 2005, Curtea
Constituţională a stabilit că dispoziţiile art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 nu încalcă art. 15 alin. (2) din
Constituţie, statuand că
instanţele competente să judece cauzele aflate pe rol la 1 ianuarie 2004, data
intrării în vigoare a Legii nr. 281/2003, sunt determinate de legea aplicabilă
anterior acestei date, deoarece schimbarea instanţelor competente prin această
lege ar presupune tocmai încălcarea principiului neretroactivităţii legii. In
ceea ce priveşte prevederile art. IX pct. 5, se constată că acestea nu cuprind referiri la o eventuală
aplicare pentru perioada anterioară intrării lor în vigoare, urmand a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data
intrării în vigoare a Legii nr.
281/2003, în concordanţă cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea
fundamentală.
Cu acelaşi prilej, Curtea a stabilit că textul criticat
nu încalcă art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, întrucat dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere dreptului părţilor
la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Neexistand elemente noi, de
natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele stabilite prin
deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Curtea constată că, potrivit art. 126 alin. (2) din
Constituţie, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a adopta reguli de
procedură, asemenea textului legal criticat. Totodată, Curtea reţine că
momentul de la care curge termenul de contestare a actelor procurorului date
înainte sau după intrarea în vigoare a Legii nr. 281/2003 este diferit, însă
aplicarea acestui tratament juridic diferenţiat este justificată, în mod
obiectiv şi raţional, de asigurarea unui tratament egal pentru situaţii care,
în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Astfel, nu se poate reţine
existenţa vreunei discriminări între diversele categorii de persoane în funcţie
de data intrării în vigoare a unei norme procedurale.
Avand în vedere cele de mai
sus, Curtea constată că textul legal criticat este în conformitate cu
prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi ale
art. 21 alin. (3), astfel încat
nu se poate reţine nici înfrangerea
principiului supremaţiei Constituţiei, prevăzut de art. 1 alin. (5) din
Constituţie.
In ceea ce priveşte critica autorului excepţiei în
sensul că termenul prevăzut de art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 ar trebui să curgă de la data
comunicării actului, şi nu de la 1 ianuarie 2004, Curtea reţine că instanţa de
contencios constituţional, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu este competentă
să modifice textul de lege în sensul sugerat de autorul excepţiei, întrucat, în caz contrar, s-ar transforma în
legislator pozitiv, încălcand, astfel, prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul
este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECI DE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. IX pct. 5
din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură
penală şi a unor legi speciale, excepţie ridicată de Horia-Andrei Ursu în
Dosarul nr. 1.321/4/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly