DECIZIE Nr. 323 din 14 iunie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin.
(3) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul
refugiatilor in Romania
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 721 din 9 august 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Rusu - procuror
Claudia Margareta Nita - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 18 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind
statutul si regimul refugiatilor in Romania, exceptie ridicata de petenta Wang
Xin, in calitate de reprezentant legal al minorului Du Zhuo, in Dosarul nr.
1.199/2005 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Magistratul-asistent refera Curtii faptul ca partea Oficiul National pentru
Refugiati a depus, prin Serviciul de registratura al Curtii Constitutionale,
note scrise prin care solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
In acest sens se arata ca din ansamblul reglementarilor cuprinse in Ordonanta
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania reiese
preocuparea statului de a asigura protectia intereselor superioare ale
copilului, asa cum prevad dispozitiile art. 49 din Constitutie, precum si cele
ale Conventiei de la Geneva cu privire la drepturile copilului. Pe de alta
parte, se mentioneaza ca, potrivit jurisprudentei constante a Curtii
Constitutionale in materie, prevederile art. 16 din Legea fundamentala,
referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor, nu se aplica si
strainilor, astfel ca si aceasta critica este neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 15 martie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 1.199/2005,
Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania. Exceptia a fost
ridicata de petenta Wang Xin intr-o cauza civila avand ca obiect plangerea
impotriva hotararii Oficiului National pentru Refugiati de respingere a cererii
de recunoastere a statutului de refugiat sau de acordare a masurii de protectie
umanitara conditionata pentru minorul Du Zhuo.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca "prin
dispozitiile art. 17 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, astfel
cum a fost modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 43/2004, se prevede ca
cererile de acordare a statutului de refugiat minorilor neinsotiti nu pot fi
solutionate in procedura accelerata. Printr-o interpretare per a contrario a
acestor prevederi legale, rezulta faptul ca cererile de acordare a statutului
de refugiat minorilor insotiti, cum este si cazul minorului Du Zhuo", al
carui reprezentant legal este autorul exceptiei, pot fi analizate in procedura
accelerata. Autorul exceptiei considera ca textul de lege criticat contravine
art. 16 din Constitutie, intrucat minorii insotiti sunt pusi intr-o situatie
"evident defavorabila". De asemenea, se sustine si contrarietatea
art. 17 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 fata de prevederile
art. 49 alin. (1) din Legea fundamentala, potrivit carora "Copiii si
tinerii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in
realizarea drepturilor lor". Totodata se invoca si incalcarea art. 20 din
Constitutie, prevederi ce impun ca "dispozitiile constitutionale sa fie
analizate in concordanta cu pactele si tratatele la care Romania este parte,
prevazandu-se ca in caz de neconcordanta intre legile interne si pactele si
tratatele internationale referitoare la drepturile fundamentale ale omului au
prioritate reglementarile internationale". Or, textul de lege criticat
contravine prevederilor art. 3, art. 4 - 7, art. 8 si ale art. 10 din Conventia
cu privire la drepturile copilului, adoptata de O.N.U. in 1989, ratificata de
Romania prin Legea nr. 18/1990, deoarece minorul Du Zhuo face parte din asa
numita categorie a "copiilor negri" (copii neinregistrati) in China,
iar drepturile sale ar fi incalcate in situatia returnarii sale in tara de
origine.
Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile art. 17 din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, astfel cum a fost modificata, nu contravin
prevederilor art. 16 si 49 din Constitutie. Astfel, se arata ca "legea in
cauza stabileste pentru ambele categorii de minori procedurile aplicabile in
materia refugiatilor, fara ca procedura accelerata sa fie una
discriminatorie". Procedura speciala prevazuta de textul de lege criticat
este specifica anumitor situatii, care deroga de la procedura comuna, iar
aplicarea unor proceduri speciale nu determina incalcarea drepturilor
procesuale ale petentilor si nici nu echivaleaza cu faptul ca minorii insotiti
nu s-ar bucura de protectie.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele
de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Astfel, in ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 18 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 fata de prevederile
art. 16 din Constitutie, se arata ca acestea nu sunt aplicabile cauzelor
referitoare la straini, intrucat, asa cum s-a statuat in jurisprudenta in
materie a Curtii Constitutionale, acest text constitutional are in vedere
persoane care au calitatea de cetatean roman. Pe de alta parte, se mentioneaza
jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, in deplin acord cu cea a
Curtii Europene a Drepturilor Omului, in sensul ca principiul egalitatii in
drepturi si al nediscriminarii nu inseamna uniformitate in ceea ce priveste tratamentul
juridic aplicabil subiectelor de drept, ci, dimpotriva, impune o diferenta de
tratament juridic pentru situatii diferite, cand acestea se justifica in mod
obiectiv si rational. Astfel "reglementarea diferita cu privire la minori
are in vedere tocmai protejarea intereselor copilului".
Nu se poate sustine nici incalcarea prevederilor art. 49 din Constitutie,
"intrucat, in acord cu acestea, Ordonanta Guvernului nr. 102/2000,
republicata, stabileste masuri speciale cu privire la minori", iar
"excluderea minorilor neinsotiti de la solutionarea cererilor in procedura
accelerata este tocmai o astfel de masura, luata pentru protejarea interesului
superior al copilului".
Cat priveste sustinerile referitoare la incalcarea prevederilor art. 3 - 7
si art. 10 din Conventia cu privire la drepturile copilului, ratificata de
Romania prin Legea nr. 18/1990, si ale art. 20 din Constitutie, se arata ca si
acestea sunt neintemeiate si se precizeaza ca, "in conformitate cu
dispozitiile art. 11 alin. (2) din Constitutie, <<tratatele ratificate de
Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern>>, avand astfel
aplicabilitate interna".
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 17 din Ordonanta
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania,
republicata, sunt constitutionale.
Astfel, se arata ca dispozitiile de lege criticate nu incalca principiul
constitutional al egalitatii in drepturi a cetatenilor, deoarece art. 16 din
Constitutie "nu este aplicabil in cauza supusa controlului de
neconstitutionalitate", intrucat are in vedere "doar cetatenii
romani, nu si apatrizii ori strainii, care intra sub incidenta art. 18 din
Legea fundamentala". In acest sens este invocata si jurisprudenta in
materie a Curtii Constitutionale, respectiv deciziile nr. 295/2001, nr.
240/2001, nr. 288/2003 si nr. 231/2004.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 17 din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 fata de prevederile art. 49 din Constitutie,
se apreciaza ca "dispozitiile legale indicate nu contravin sub nici un
aspect dreptului copiilor si al tinerilor la protectie sociala".
Mai mult, se precizeaza ca art. 8 din ordonanta atacata "reglementeaza
situatia strainului minor care nu a implinit varsta de 14 ani, in sensul ca
interesele acestuia sunt sustinute de reprezentantul sau legal, iar in lipsa
acestuia Oficiul National pentru Refugiati asigura minorului protectia necesara
pana la numirea unui reprezentant legal in conformitate cu prevederile legii
romane".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, potrivit
incheierii de sesizare, dispozitiile art. 17 din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000,
aprobata prin Legea nr. 323/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, modificata prin Ordonanta Guvernului nr.
43/2004. Din analiza criticii de neconstitutionalitate formulate de autorul
exceptiei rezulta insa ca aceasta vizeaza doar dispozitiile alin. (3) al art.
17 din ordonanta mentionata. Pe de alta parte, anterior sesizarii Curtii
Constitutionale, Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 a fost republicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, astfel
ca, urmare a renumerotarii textelor, obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate il reprezinta, in realitate, dispozitiile art. 18 alin.
(3) din ordonanta. Aceste prevederi au urmatoarea redactare: "(3) Cererile
de acordare a statutului de refugiat minorilor neinsotiti nu pot fi solutionate
in procedura accelerata."
In motivarea exceptiei ridicate autorul acesteia invoca incalcarea art. 16
alin. (1), art. 20 si a art. 49 alin. (1) din Constitutie, care prevad
urmatoarele:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor
publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in
care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
- Art. 49 alin. (1): "Copiii si tinerii se bucura de un regim special
de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor."
De asemenea, autorul exceptiei invoca si dispozitiile art. 3, 4, 5, 6, 7, 8
si 10 din Conventia cu privire la drepturile copilului, adoptata de Adunarea
Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 si ratificata de
Romania prin Legea nr. 18/1990, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001. Aceste prevederi au urmatorul continut:
- Art. 3: "1. In toate actiunile care privesc copiii, intreprinse de
institutiile de asistenta sociala publice sau private, de instantele judecatoresti,
autoritatile administrative sau de organele legislative, interesele copilului
vor prevala.
2. Statele parti se obliga sa asigure copilului protectia si ingrijirea
necesare in vederea asigurarii bunastarii sale, tinand seama de drepturile si
obligatiile parintilor sai, ale reprezentantilor sai legali sau ale altor
persoane carora acesta le-a fost incredintat in mod legal, si in acest scop vor
lua toate masurile legislative si administrative corespunzatoare.
3. Statele parti vor veghea ca institutiile, serviciile si asezamintele
care raspund de protectia si ingrijirea copiilor sa respecte standardele
stabilite de autoritatile competente, in special cele referitoare la securitate
si sanatate, la numarul si calificarea personalului din aceste institutii,
precum si la asigurarea unei supravegheri competente.";
- Art. 4: "Statele parti se angajeaza sa ia toate masurile
legislative, administrative si de orice alta natura necesare in vederea punerii
in aplicare a drepturilor recunoscute in prezenta conventie. In cazul
drepturilor economice, sociale si culturale statele parti se obliga sa adopte
aceste masuri, fara a precupeti resursele de care dispun si, daca este cazul,
in cadrul cooperarii internationale.";
- Art. 5: "Statele parti vor respecta responsabilitatile, drepturile
si indatoririle ce revin parintilor naturali ai copilului sau, dupa caz si
conform traditiei locale, membrilor familiei largite sau comunitatii, tutorilor
sau altor persoane care au, prin lege, copii in ingrijire, de a asigura, de o
maniera corespunzatoare capacitatilor in continua dezvoltare ale copilului,
indrumarea si orientarea necesare in exercitarea de catre copil a drepturilor
recunoscute in prezenta conventie.";
- Art. 6: "1. Statele parti recunosc dreptul la viata al fiecarui
copil.
2. Statele parti vor face tot ce le sta in putinta pentru a asigura
supravietuirea si dezvoltarea copilului.";
- Art. 7: "1. Copilul se inregistreaza imediat dupa nasterea sa si
are, prin nastere, dreptul la un nume, dreptul de a dobandi o cetatenie si, in
masura posibilului, dreptul de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijit de
acestia.
2. Statele parti vor veghea ca aplicarea acestor drepturi sa respecte
legislatia lor nationala si obligatiile pe care acestea si le-au asumat in
temeiul instrumentelor internationale aplicabile in materie, in special in
cazul in care nerespectarea acestora ar avea ca efect declararea copilului ca
apatrid.";
- Art. 8: "1. Statele parti se obliga sa respecte dreptul copilului de
a-si pastra identitatea, inclusiv cetatenia, numele si relatiile familiale,
astfel cum sunt recunoscute de lege, fara nici o imixtiune ilegala.
2. In cazul in care un copil este lipsit in mod ilegal de toate sau de o
parte din elementele constitutive ale identitatii sale, statele parti vor
asigura asistenta si protectia corespunzatoare pentru ca identitatea acestuia
sa fie restabilita cat mai repede posibil.";
- Art. 10: "1. In conformitate cu obligatia ce revine statelor parti
potrivit art. 9 paragraful 1, orice cerere depusa de un copil sau de parintii
acestuia, in vederea intrarii intr-un stat parte sau a parasirii acestuia in
scopul reintregirii familiei, va fi examinata de statele parti cu bunavointa,
umanism si cu operativitate. Statele parti vor veghea, de asemenea, ca
depunerea unei astfel de cereri sa nu antreneze consecinte nefaste asupra
solicitantilor si membrilor familiei acestora.
2. Copilul ai carui parinti isi au resedinta in state diferite va avea
dreptul de a intretine, in afara unor situatii exceptionale, relatii personale
si contacte directe, in mod regulat, cu ambii sai parinti. In acest scop si in
conformitate cu obligatia care revine statelor parti in temeiul art. 9
paragraful 1, statele parti vor respecta dreptul copilului si al parintilor sai
de a parasi orice tara, inclusiv propria lor tara, si de a reveni in propria
lor tara. Dreptul de a parasi orice tara nu poate fi ingradit decat de
restrictiile prevazute in mod expres de lege si care sunt necesare pentru
protejarea sigurantei nationale, a ordinii publice, a sanatatii publice sau a
bunelor moravuri ori a drepturilor si libertatilor altora si care sunt
compatibile cu celelalte drepturi recunoscute in prezenta conventie."
Examinand textul de lege criticat, raportat la dispozitiile din Constitutie
invocate ca fiind incalcate, Curtea Constitutionala constata ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata si urmeaza a fi respinsa pentru
urmatoarele considerente:
Art. 18 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 prevede faptul ca
cererile de acordare a statutului de refugiat minorilor neinsotiti nu pot fi
solutionate in procedura accelerata. In opinia autorului exceptiei, aceasta
dispozitie creeaza o discriminare intre situatia minorilor neinsotiti, carora
li se aplica procedura ordinara, si cea a minorilor insotiti, carora, printr-o
interpretare per a contrario a textului de lege indicat, le poate fi aplicata
procedura accelerata. In acelasi timp, se sustine nerespectarea art. 49 din
Constitutie, referitor la protectia copiilor si a tinerilor, precum si a
prevederilor art. 3, 4, 5, 6, 7, 8 si 10 din Conventia cu privire la drepturile
copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 20
noiembrie 1989 si ratificata de Romania prin Legea nr. 18/1990, republicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001.
Potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul
si regimul refugiatilor in Romania, procedura acordarii statutului de refugiat
este de doua feluri: ordinara si accelerata. Aceasta din urma reprezinta o
procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun, reglementata in
considerarea unor situatii deosebite si care se caracterizeaza, de exemplu,
prin termene mai scurte atat pentru solutionarea cererilor, cat si a
plangerilor impotriva solutiilor la acestea sau prin lipsa recursului impotriva
hotararilor pronuntate de instanta de judecata in solutionarea plangerilor
impotriva refuzului cererii de acordare a unei forme de protectie (statut de
refugiat sau protectie umanitara conditionata).
Cat priveste situatia minorului, art. 9 din ordonanta mentionata prevede
ca, daca acesta nu a implinit varsta de 14 ani, interesele sale sunt sustinute
de reprezentantul sau legal, iar in lipsa acestuia i se numeste un reprezentant
in conformitate cu prevederile legii romane. Dupa implinirea varstei de 14 ani,
minorul poate depune personal cererea pentru acordarea statutului de refugiat
si i se poate numi, in conditiile legii, un reprezentant legal. Pana la numirea
acestuia, protectia necesara minorului este asigurata de Oficiul National
pentru Refugiati.
Prin urmare, Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 stabileste, in ceea ce
priveste situatia minorilor, masuri speciale care sunt, in mod evident, in deplina
concordanta atat cu prevederile art. 49 din Constitutie, cat si cu cele ale
Conventiei cu privire la drepturile copilului. Excluderea minorilor neinsotiti
de la solutionarea cererilor in procedura accelerata, asa cum aceasta este
prevazuta de art. 18 alin. (3) din ordonanta, este tocmai o astfel de masura,
luata pentru protejarea interesului superior al copilului. Tratamentul juridic
diferit al minorilor insotiti fata de cel acordat minorilor neinsotiti are in
vedere evitarea situatiilor discriminatorii, astfel incat acestora din urma sa
le fie asigurate toate mijloacele de protectie a intereselor lor. In prezentul
dosar Curtea Constitutionala constata insa ca dispozitiile art. 16 alin. (1)
din Constitutie, care reglementeaza egalitatea cetatenilor in fata legii si a
autoritatilor publice, nu sunt aplicabile cauzelor referitoare la straini,
deoarece textul constitutional are in vedere doar persoanele care au calitatea
de cetatean roman. Curtea Constitutionala a statuat constant in acest sens, un
exemplu fiind Decizia nr. 209 din 28 iunie 2001, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 674 din 25 octombrie 2001.
Avand in vedere cele expuse mai sus, rezulta in mod evident ca nu exista
contradictie nici intre dispozitiile de lege criticate si cele ale art. 20 din
Constitutie, referitoare la aplicarea cu prioritate a tratatelor internationale
privind drepturile omului, si, in consecinta, Curtea nu poate retine
sustinerile privind incalcarea prevederilor din documentele internationale invocate.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin.
(3) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul
refugiatilor in Romania, exceptie ridicata de Wang Xin, in calitate de
reprezentant legal al minorului Du Zhuo, in Dosarul nr. 1.199/2005 al
Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iunie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Claudia Margareta Nita