DECIZIE Nr. 320 din 9 septembrie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin.
(1) lit. a) si c) din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea
spalarii banilor, preluate de art. 23 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr.
656/2002
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 696 din 6 octombrie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea
si sanctionarea spalarii banilor, exceptie ridicata de Mircea Bogdan Botezatu
in Dosarul nr. 1.627/2002 al Curtii de Apel Galati - Sectia penala.
La apelul nominal se prezinta partea Ministerul Finantelor Publice, prin
consilier juridic Nicoleta Negut, lipsind celelalte parti, fata de care
procedura de citare este legal indeplinita.
Curtea dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 211C/2003, avand ca
obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) lit.
a) si c) din Legea nr. 21/1999, exceptie ridicata de Mircea Dan Condurachi in
Dosarul nr. 2.973/P/2003 al Tribunalului Galati - Sectia penala.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor. Partea prezenta
si Ministerul Public sunt de acord cu masura conexarii. Fata de aceste
sustineri, pentru o mai buna administrare a justitiei, Curtea, in temeiul art.
164 din Codul de procedura civila, dispune conexarea Dosarului nr. 211C/2003 la
Dosarul nr. 181C/2003, care este primul inregistrat.
Reprezentantul Ministerului Finantelor Publice, sustinand oral concluziile
scrise depuse la dosar, solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate, ca fiind neintemeiata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca nefondata, considerand ca textul de lege criticat
nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate in motivarea exceptiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin incheierile din 24 martie 2003, respectiv din 4 aprilie 2003,
pronuntate in dosarele nr. 1.627/2002 si nr. 2.973/P/2003, Curtea de Apel
Galati - Sectia penala si Tribunalul Galati - Sectia penala au sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23
alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea
spalarii banilor, exceptie ridicata de Mircea Bogdan Botezatu si Mircea Dan
Condurachi, inculpati apelanti in dosarele mentionate.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca dispozitiile
art. 23 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 21/1999 referitoare la
reglementarea infractiunii de spalare a banilor sunt neconstitutionale,
deoarece incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie privitoare la
egalitatea in drepturi a cetatenilor si dispozitiile art. 41 alin. (2) din
Legea fundamentala, ce consacra ocrotirea egala a proprietatii private. Astfel,
se mentioneaza, in esenta, ca prin textul art. 23 alin. (1) lit. a) si c) din
Legea nr. 21/1999:
- se creeaza o "discriminare negativa in ceea ce-l priveste pe
inculpat", intrucat acesta "a transferat valorile obtinute dintr-o
pretinsa infractiune de inselaciune", in timp ce faptuitorii care
transfera valorile obtinute din alte infractiuni in scopurile prevazute de art.
23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999 "nu sunt pedepsiti de textul
acestei legi", astfel ca s-ar incalca principiul "inscris" in
art. 16 alin. (1) din Constitutie, "cat timp cetatenii nu mai sunt egali
in fata legii";
- se sanctioneaza "doar transferul sau schimbul de bunuri provenite
din inselaciunea comisa in domeniul bancar, financiar sau de asigurari",
nu si "schimbarea sau transferul de valori provenite din inselaciunea
comisa in dauna altor proprietati", astfel ca nu s-ar ocroti in mod egal
toate formele de proprietate.
In sustinerea exceptiei, autorii acesteia mai precizeaza ca "un
argument in plus ca prevederile Legii nr. 21/1999 sunt neconstitutionale il
constituie si faptul ca legiuitorul a abrogat acest act normativ, prin
adoptarea Legii nr. 656/2002, care sanctioneaza in mod nediscriminatoriu
faptele de spalare de bani".
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea de
Apel Galati - Sectia penala arata ca aceasta este neintemeiata. In legatura cu
pretinsa incalcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, instanta
de judecata se refera la jurisprudenta Curtii Constitutionale, in care s-a precizat
ca egalitatea nu inseamna uniformitate si ca pentru situatii diferite se impun
solutii juridice diferite. Curtea de Apel Galati arata ca cerinta legala de a
sanctiona faptele inscrise la lit. a) a art. 23 din Legea nr. 21/1999 este
general valabila si obligatorie, fara nici o discriminare si fara nici un
privilegiu. Instanta mai precizeaza ca aceste aspecte nu reprezinta probleme de
constitutionalitate, ci de aplicare a legii, care nu intra in competenta de
solutionare a Curtii Constitutionale.
In ceea ce priveste sustinerea referitoare la incalcarea prevederilor art.
41 alin. (2) din Constitutie, Curtea de Apel Galati arata ca nici aceasta nu
poate fi primita pentru aceleasi ratiuni avute in vedere la analiza
principiului constitutional analizat anterior. Din prevederile Legii nr.
656/2002, care a abrogat Legea nr. 21/1999, nu rezulta, asa cum afirma autorul
exceptiei, daca legiuitorul a avut in vedere sanctionarea in mod
discriminatoriu a faptelor de spalare de bani sau a avut alte ratiuni.
In opinia Tribunalului Galati - Sectia penala, exceptia este nefondata. Se
apreciaza ca argumentul privind incalcarea principiului egalitatii se explica
printr-o confuzie intre persoanele aflate in aceeasi situatie juridica cu cele
aflate in situatii diferite. Instanta retine ca Legea nr. 21/1999
ultraactiveaza in cauza, fiind mai favorabila in comparatie cu Legea nr.
656/2002.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor
doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in
conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile
ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor considera ca exceptia este inadmisibila
deoarece Legea nr. 21/1999 a fost abrogata prin dispozitia art. 31 din Legea
nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor.
Guvernul apreciaza ca exceptia nu poate fi respinsa ca inadmisibila,
deoarece dispozitiile art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999, care fac
obiectul exceptiei, sunt incidente in cauza in temeiul art. 15 alin. (2) din Constitutie
si al art. 13 din Codul penal. Pe fond, Guvernul considera neintemeiata
exceptia de neconstitutionalitate in raport cu art. 16 din Constitutie,
deoarece nu se incalca nici unul dintre criteriile egalitatii in drepturi
enumerate in art. 4 din Constitutie. Nu se poate sustine ca prevederile art. 23
alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 21/1999 contraveneau art. 16 alin. (1)
din Constitutie, deoarece dispozitiile acestui articol erau aplicabile tuturor
persoanelor care savarsisera infractiunile expres si limitativ mentionate, fara
nici o deosebire sau distinctie. Aceleasi argumente pot fi invocate si pentru
respingerea criticilor formulate de autorul exceptiei cu privire la incalcarea
prevederilor art. 41 alin. (2) din Constitutie. Dispozitiile legale criticate
nu faceau nici o distinctie in ceea ce priveste regimul proprietatii,
dispozitiile acestui articol fiind aplicabile tuturor persoanelor care au
savarsit infractiunile expres mentionate, indiferent de titularul proprietatii.
Infractiunea de inselaciune, prevazuta in art. 215 din Codul penal, nu face
nici o distinctie in ceea ce priveste regimul proprietatii, iar formele
retinute in continutul anterior al infractiunii de spalare a banilor erau
specifice modalitatii de savarsire a acestei infractiuni, cu precizarea ca si
in cazul inselaciunii in domeniul bancar, financiar sau de asigurari putea fi
afectata atat proprietatea publica, cat si cea privata, iar modalitatea de
ocrotire prevazuta in art. 23 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 21/1999 era
aceeasi, neputandu-se sustine ca ar fi fost incalcate dispozitiile art. 41
alin. (2) din Constitutie.
Avocatul Poporului considera, de asemenea, ca dispozitiile art. 23 alin.
(1) lit. a) si c) din Legea nr. 21/1999 sunt constitutionale. In motivarea acestui
punct de vedere se arata ca pretinsa incalcare a art. 16 alin. (1) din
Constitutie nu poate fi retinuta, intrucat este dreptul statului ca, in functie
de politica penala pe care doreste sa o faca la un moment dat, sa aprecieze
care fapte sunt periculoase si sa le incrimineze prin prevederea lor ca
infractiuni. Faptuitorul care schimba sau transfera valorile obtinute din
savarsirea infractiunilor expres prevazute in art. 21 alin. (1) lit. a) din
Legea nr. 21/1999 nu se afla in aceeasi situatie juridica cu cei care schimba
sau transfera valori din alte infractiuni si, pe cale de consecinta, nu se pune
problema inegalitatii in fata legii a celor doua categorii de persoane.
Violarea principiului egalitatii exista atunci cand se aplica un tratament
diferentiat unor situatii egale, fara sa existe o motivare obiectiva si
rezonabila, sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin
tratamentul inegal si mijloacele folosite.
Nici critica privind incalcarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Constitutie
nu poate fi retinuta, intrucat nu exista o ocrotire diferentiata a proprietatii
private, deoarece nu exista incriminari de genul celor cuprinse in art. 23
alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 21/1999 cu privire la schimbul sau
transferul, dobandirea, posesia sau utilizarea de valori, cunoscand ca acestea
provin din savarsirea si a altor infractiuni decat cele expres prevazute in
art. 23 lit. a) din Legea nr. 21/1999. Faptul ca unele activitati, care sunt
considerate periculoase la un moment dat pentru anumite valori sociale (in
speta dreptul de proprietate), sunt incriminate ca infractiuni nu inseamna
neaparat ca se face o aparare inegala in raport cu alte valori sociale ce tin
de dreptul de proprietate.
Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de
judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost invocata, il
constituie dispozitiile art. 23 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 21/1999
pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 18 din 21 ianuarie 1999, dispozitii care au
urmatorul continut:
"Constituie infractiunea de spalare a banilor si se pedepseste cu
inchisoare de la 3 la 12 ani:
a) schimbarea sau transferul de valori, cunoscand ca acestea provin din
savarsirea unor infractiuni: traficul de stupefiante; nerespectarea regimului
armelor si munitiilor in forma agravanta; nerespectarea regimului materialelor
nucleare sau al altor materii radioactive; nerespectarea regimului materiilor
explozive; falsificarea de monede sau de alte valori; proxenetismul;
contrabanda; santajul; lipsirea de libertate in mod ilegal; inselaciunea in
domeniul bancar, financiar sau de asigurari; bancruta frauduloasa; furtul si
tainuirea de autovehicule; nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri;
traficul de animale ocrotite in tarile lor; comertul cu tesuturi si organe umane;
infractiunile savarsite prin intermediul calculatoarelor; infractiunile
savarsite cu carti de credit; infractiunile savarsite de persoane care fac
parte din asociatii de infractori; nerespectarea dispozitiilor privind importul
de deseuri si de reziduuri; nerespectarea dispozitiilor privind jocurile de
noroc; in scopul ascunderii sau disimularii originii ilicite a acestora, precum
si in scop de tainuire sau de favorizare a persoanelor implicate in astfel de
activitati sau presupuse ca s-ar sustrage consecintelor juridice ale faptelor
lor; [...]
c) dobandirea, posesia sau utilizarea de bunuri, cunoscand ca acestea
provin din savarsirea uneia dintre infractiunile prevazute la lit. a)."
Autorii exceptiei sustin ca aceste dispozitii legale incalca prevederile
constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi, precum si
pe cele ale art. 41 alin. (2) privind ocrotirea in mod egal a proprietatii
private, indiferent de proprietar.
Curtea constata ca la data sesizarii sale cu solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate Legea nr. 21/1999 fusese abrogata in temeiul prevederilor
art. 31 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii
banilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 904 din 12
decembrie 2002. Curtea observa insa ca dispozitiile legale ce constituie
obiectul exceptiei de neconstitutionalitate au fost preluate in cuprinsul art.
23 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 656/2002, care au urmatorul cuprins:
"Constituie infractiunea de spalare a banilor si se pedepseste cu
inchisoare de la 3 la 12 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea
de infractiuni, in scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a
acestor bunuri sau in scopul de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea
din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea
pedepsei; [...]
c) dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea
provin din savarsirea de infractiuni."
In practica sa jurisdictionala Curtea Constitutionala a statuat in mod
constant ca, atunci cand dispozitia legala criticata a fost modificata sau
preluata in noul act normativ, exceptia poate sa fie examinata, daca textul
legal, in noua sa redactare, conserva, in principiu, reglementarea initiala. De
aceea, urmeaza ca exceptia de neconstitutionalitate sa fie examinata in fondul
ei.
Examinand dispozitiile legale criticate prin raportare la prevederile
constitutionale invocate in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate,
Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata.
I. Referitor la prima critica de neconstitutionalitate privind incalcarea
principiului egalitatii in drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din
Constitutie, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata, deoarece este
atributul exclusiv al legiuitorului ca, stabilind continutul infractiunii de
spalare a banilor, sa prevada care anume infractiuni pot fi considerate, la un
moment dat, ca fiind infractiuni din care provin valorile care fac obiectul
operatiunilor de spalare a banilor. Retinerea unora sau altora dintre
infractiuni, in continutul infractiunii de spalare a banilor, nu reprezinta o
discriminare a autorilor acestor infractiuni, deoarece trebuie avute in vedere
modalitatile de comitere a infractiunii de spalare a banilor, pericolul social
mai ridicat al acesteia, ceea ce justifica tratamentul diferentiat la care se
refera autorul exceptiei. De aceea, nu pot fi acceptate sustinerile autorilor
exceptiei, potrivit carora legiuitorul a considerat neconstitutionale
prevederile Legii nr. 21/1999 si le-a abrogat prin Legea nr. 656/2002. Din
prevederile acestei din urma legi nu rezulta daca legiuitorul a avut in vedere
sanctionarea in mod discriminatoriu a faptelor de spalare de bani.
II. Curtea nu poate retine nici critica privind incalcarea art. 41 alin.
(2) din Legea fundamentala, referitoare la ocrotirea in mod egal a proprietatii
private, indiferent de titular, intrucat este atributul exclusiv al
legiuitorului de a stabili nu numai infractiunile din care provin acele valori
ce fac obiectul spalarii banilor, dar si domeniul in care sunt savarsite -
bancar, financiar sau de asigurari -, deoarece producerea de pagube in aceste
domenii de activitate are, de regula, consecinte sociale negative mai mari,
ceea ce justifica un regim sanctionator diferentiat. Dispozitiile legale
criticate nu fac nici o distinctie in raport cu regimul proprietatii, fiind
aplicabile tuturor persoanelor care au savarsit infractiunile aratate in text,
indiferent de titularul proprietatii.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin.
(1) lit. a) si c) din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea
spalarii banilor, preluate de art. 23 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr.
656/2002, exceptie ridicata de Mircea Bogdan Botezatu in Dosarul nr. 1.627/2002
al Curtii de Apel Galati - Sectia penala si de Mircea Dan Condurachi in Dosarul
nr. 2.973/P/2003 al Tribunalului Galati - Sectia penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 9 septembrie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu