DECIZIE Nr. 318 din 21 noiembrie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 205 alin.
3, art. 206 alin. 2, art. 207 din Codul penal si ale art. 279 alin. 2 lit. a)
din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 127 din 27 februarie 2003
Costica Bulai - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Cristina Nicoara - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 205 alin. 3, art. 206 alin. 2, art. 207 din Codul penal si
ale art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata
de Dorin Andronic in Dosarul nr. 2.308/2002 al Tribunalului Suceava.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, considerand ca textele de lege criticate nu incalca
prevederile art. 16, 21 si ale art. 23 alin. (8) din Constitutie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 28 iunie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 2.308/2002,
Tribunalul Suceava a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 alin. 3, art. 206 alin. 2, art.
207 din Codul penal si ale art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura
penala, exceptie ridicata de Dorin Andronic, inculpat recurent in dosarul
mentionat avand ca obiect un proces de calomnie prin presa.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile legale criticate "incalca norma constitutionala cu privire la
egalitatea de tratament juridic a partilor in cadrul procesului, respectiv in
fata legii si a autoritatilor publice, inclusiv in fata instantelor
judecatoresti". Totodata, autorul exceptiei considera ca prevederile art.
279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale,
deoarece stabilesc "un statut privilegiat pentru persoana vatamata care,
prin procedeul plangerii prealabile adresate direct instantei de judecata, se
subroga in drepturile si atributiile procurorului, ceea ce constituie o
incalcare a principiului egalitatii partilor in fata legii si a instantei
judecatoresti. In ceea ce priveste dispozitiile art. 207 din Codul penal,
acestea sunt considerate neconstitutionale, deoarece aduc atingere prezumtiei
de nevinovatie, in sensul ca inculpatul este obligat sa recunoasca savarsirea faptei
si numai in aceste conditii sa poata dovedi legitimitatea faptei sale, in
scopul apararii unui interes legitim. De asemenea, autorul exceptiei invoca si
incalcarea prevederilor Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale din art. 6 pct. 1 si 2 referitoare la dreptul la un
proces echitabil si la prezumtia de nevinovatie si din art. 7 referitoare la
legalitatea pedepsei.
Tribunalul Suceava, contrar prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea nr.
47/1992, republicata, nu si-a exprimat opinia asupra exceptiei ridicate. In
temeiul dispozitiilor legale mentionate, precum si in conformitate cu art. 15
din regulamentul sau de organizare si functionare, Curtea Constitutionala a
solicitat completarea actului de sesizare cu opinia instantei de judecata, dar
aceasta nu a dat curs acestei solicitari pana la data pronuntarii prezentei
decizii.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in
conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile
ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata
sub toate aspectele. Astfel, arata ca plangerea prealabila este un act de
sesizare a instantei, iar nu de punere in miscare a actiunii penale, care este
opera instantei de judecata. Dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de
procedura penala nu contravin art. 16 din Constitutie, deoarece nu creeaza
privilegii sau discriminari. Cu privire la dispozitiile art. 207 din Codul
penal, se arata ca acestea nu incalca prezumtia de nevinovatie, consacrata atat
in Constitutie [art. 23 alin. (8)], cat si in Codul de procedura penala (art.
66), probele fiind administrate in mod obisnuit. Inculpatul are insa
posibilitatea, atunci cand dovedeste ca a avut un interes legitim, sa faca
proba veritatii afirmatiilor sau imputatiilor, iar daca o face, fapta sa nu
constituie infractiunea de insulta sau de calomnie.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile de lege criticate nu contravin
dispozitiilor constitutionale invocate si, in consecinta, exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, prevederile din Legea fundamentala
invocate, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 205 alin. 3, art. 206
alin. 2, art. 207 din Codul penal si ale art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de
procedura penala. Prevederile legale criticate ca fiind neconstitutionale
prevad ca, pentru infractiunile de insulta si calomnie, actiunea penala se pune
in miscare la plangerea prealabila adresata direct instantei de judecata si ca
legea prevede, pentru cele doua infractiuni, posibilitatea probei veritatii, ca
o cauza speciala care inlatura caracterul penal al faptei.
Autorul exceptiei sustine ca aceste dispozitii ar fi contrare prevederilor
constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea in drepturi, art. 21
referitoare la accesul liber la justitie si ale art. 23 alin. (8) referitoare
la prezumtia de nevinovatie, precum si prevederilor Conventiei pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale din art. 6 pct. 1 si 2
referitoare la dreptul la un proces echitabil si la prezumtia de nevinovatie si
din art. 7 referitoare la legalitatea pedepsei.
Asupra constitutionalitatii textelor de lege care fac obiectul exceptiei
ridicate in cauza de fata, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin numeroase
decizii, statuand, de fiecare data, ca exceptia este neintemeiata, iar din
examinarea cauzei de fata rezulta ca nu exista temeiuri pentru a se reveni
asupra acestei jurisprudente.
Astfel, asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 205 alin. 3 si ale
art. 206 alin. 2 din Codul penal, in corelatie cu dispozitiile art. 279 alin. 2
lit. a) din Codul de procedura penala, Curtea s-a pronuntat prin deciziile: nr.
308/2001 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 21 din 16
ianuarie 2002), nr. 310/2001 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 35 din 18 ianuarie 2002), nr. 337/2001 (publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 31 ianuarie 2002), nr. 40/2002
(publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 243 din 10 aprilie
2002) si nr. 95/2002 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
301 din 8 mai 2002). Potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, competenta si
procedura de judecata sunt stabilite de lege, iar procedura plangerii
prealabile nu este decat o parte a procedurii, tinand, de asemenea, de
competenta legiuitorului. Dispozitiile art. 279 din Codul de procedura penala
nu sunt contrare prevederilor art. 16 din Constitutie, deoarece nu contin
privilegii sau discriminari de natura celor prevazute la art. 4 din Constitutie.
Faptul ca pentru infractiunile de insulta si calomnie se aplica dispozitiile
art. 279 alin. 2 lit. a), iar nu cele de la lit. b) sau c) din acelasi articol,
nu constituie o discriminare, ci o reglementare corespunzatoare competentei
stabilite de lege in functie de materie sau de calitatea persoanei.
In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
207 din Codul penal, Curtea Constitutionala s-a pronuntat, de asemenea, prin
mai multe decizii, dintre care mentionam Decizia nr. 310 din 15 noiembrie 2001,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 35 din 18 ianuarie
2002, si Decizia nr. 134 din 6 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 393 din 23 august 2000. Curtea a statuat ca dispozitiile
privitoare la proba veritatii, in cazul infractiunilor de insulta si calomnie,
nu incalca prezumtia de nevinovatie, ci dau posibilitatea inculpatului sa
dovedeasca adevarul afirmarilor sau imputarilor facute de el in apararea unui
interes legitim. Inculpatul se bucura insa, pe deplin, de prezumtia de
nevinovatie inscrisa in art. 23 alin. (8) din Constitutie si in art. 66 din
Codul de procedura penala.
Pentru considerentele expuse, in temeiul prevederilor art. 144 lit. c) si
ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) si ale
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 alin.
3, art. 206 alin. 2, art. 207 din Codul penal si ale art. 279 alin. 2 lit. a)
din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Dorin Andronic in Dosarul
nr. 2.308/2002 al Tribunalului Suceava.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 21 noiembrie 2002.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat asistent,
Florentina Geangu