Decizia Nr.317 din 18.06.2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 429 din 15 iulie 2013

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Iulia Antoanella Motoc	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Bianca Drăghici	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, excepţie ridicată de Călin Gavril Platon în Dosarul nr. 1.750/1.285/2012 al Tribunalului Specializat Cluj şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 199D/2013.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Societatea Comercială „Allianz Ţiriac Asigurări“ - S.A. a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, întrucât acţiunea în regres exercitată de asigurător are o natură juridică civilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.750/1.285/2012, Tribunalul Specializat Cluj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, excepţie ridicată de Călin Gavril Platon într-o cauză având ca obiect o acţiune în pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât, în afară de pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul cu permisul suspendat, se mai aplică încă o pedeapsă pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, anume lipsirea de efecte juridice a unui contract de asigurare valabil încheiat. Astfel, dacă asigurătorul nu respectă contractul de asigurare, respectiv să acopere riscul plătit, se lipseşte de efecte juridice contractul de asigurare.Tribunalul Specializat Cluj apreciază că prevederile art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995 nu încalcă nicio dispoziţie din Constituţie sau vreo altă prevedere din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Referitor la susţinerile autorului excepţiei, instanţa opinează că o eventuală lipsire de efecte a unui act juridic nu poate fi considerată o formă de răspundere penală.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece ar fi injust ca, în materia asigurării de răspundere, care este o asigurare contra pagubelor, asigurătorul să suporte, în toate cazurile şi în mod definitiv, despăgubirile plătite, o asemenea soluţie putând compromite şi buna funcţionare a fondului de asigurare.Avocatul Poporului, prin punctul de vedere exprimat, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât lipsirea de efecte juridice a unui contract nu reprezintă o nouă formă de răspundere penală, ci doar consecinţa nerespectării obligaţiei la care partea, în speţă, asiguratul este ţinut în temeiul contractului de asigurare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, care au următorul cuprins: „Asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri: [...]b)accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie;“.În opinia autorului excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitor la libertatea individuală, art. 73 alin. (3) lit. h) privind categoriile de legi, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 136 alin. (5) privind proprietatea. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 4 paragraful 1 - Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori - din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia susţine că, în afară de pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul cu permisul suspendat, se mai aplică încă o pedeapsă pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, anume lipsirea de efecte juridice a unui contract de asigurare valabil încheiat. În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 23 alin. (12) din Constituţie şi ale art. 4 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului legalităţii incriminării, ci, dimpotrivă, asigură caracterul de previzibilitate şi accesibilitate al normei juridice, iar lipsirea de efecte juridice a unui contract nu reprezintă o nouă formă de răspundere penală, ci doar consecinţa nerespectării obligaţiei la care partea, în speţă, asiguratul este ţinut în temeiul contractului de asigurare. De asemenea, nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală, întrucât prevederile legale potrivit cărora asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în cazul în care accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie, nu contravin dispoziţiilor constituţionale privind proprietatea. La încheierea contractului de asigurare, asiguratul şi-a asumat, prin acceptarea obligaţiilor contractuale, şi riscul suportării sumelor plătite drept despăgubiri victimelor, în cazul în care accidentul s-a produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie, cu consecinţa diminuării patrimoniului său. Dispoziţiile art. 73 alin. 3 lit. h) din Constituţie nu au incidenţă în cauză, întrucât prin art. 58 din Legea nr. 136/1995 nu se instituie sancţiuni penale, ci se derogă de la regula acordării despăgubirilor în cazul în care accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie. Potrivit art. 4 din Legea nr. 136/1995, asigurarea de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de autovehicule este o asigurare obligatorie. Expresia acestui caracter obligatoriu o reprezintă faptul că persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România au obligaţia legală să încheie o astfel de asigurare, cât şi faptul că în asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat şi asigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi sunt stabilite prin lege. Astfel, asigurarea de răspundere civilă auto este un contract forţat prin care asigurătorul se obligă, corelativ încasării primelor de asigurare, să acorde despăgubiri pentru prejudiciile pentru care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule. Stabilirea şi acordarea despăgubirii se realizează în baza contractului de asigurare, fie prin procedura administrativă instituită prin normele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, fie prin hotărâre judecătorească. Despăgubirea plătită de către asigurător celor păgubiţi prin accidente produse de autovehicule nu se recuperează de către acesta de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei. Asigurătorul are acţiune în regres pentru despăgubirile plătite numai în cazurile speciale, expres şi limitativ prevăzute de art. 58 din Legea nr. 136/1995. Din această perspectivă se poate concluziona că răspunderea asigurătorului faţă de persoana prejudiciată, în materia asigurării de răspundere civilă auto, este o răspundere contractuală, asumată prin contractul de asigurare, şi, totodată, o răspundere directă, asigurătorul asumându-şi conduita asiguratului. În cazurile prevăzute de art. 58 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul are un rol de simplu garant al plăţii despăgubirilor, avansând, fără a o suporta finalmente, o sumă care va reintra în patrimoniul său pe calea regresului. În toate celelalte situaţii asigurătorul nu este doar un simplu garant, ci adevăratul debitor al despăgubirii care se cuvine terţului prejudiciat, deoarece el nu doar avansează, ci suportă, efectiv şi definitiv, prejudiciul cauzat prin culpa asiguratului său. Prin urmare, având în vedere faptul că situaţiile de excepţie prevăzute de art. 58 din Legea nr. 136/1995 (accidentul a fost produs cu intenţie, accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie) se regăsesc în cazul proceselor penale, asigurătorul va fi obligat la plata despăgubirilor către terţa persoană păgubită. Cuantumul acestor despăgubiri trebuie să respecte nivelul stabilit prin normele Comisiei de Asigurări. Astfel, în situaţia prevăzută de dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul va avea drept de regres, pentru suma plătită ca despăgubire, împotriva persoanei răspunzătoare de producerea accidentului în cadrul unui alt proces decât cel penal. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Călin Gavril Platon în Dosarul nr. 1.750/1.285/2012 al Tribunalului Specializat Cluj şi constată că dispoziţiile art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Specializat Cluj şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 iunie 2013. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Bianca Drăghici