DECIZIE Nr.
316 din 13 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. c) si alin. (2) din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 303 din 17 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor „art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (2)
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, devenite art. 11 alin. (1)
lit. c) şi alin. (2) după modificarea şi completarea adusă prin Legea nr.
262/2007", excepţie ridicată de Eparhia Reformată de pe lângă Piatra
Craiului în Dosarul nr. 3.715/111/2005 (număr în format vechi 3.715/CA/2005) al
Tribunalului Bihor - Secţia comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstituţionalitate. Precizează că autorul excepţiei critică prevederile din
Legea nr. 554/2004 anterioare modificării intervenite prin Legea nr. 262/2007.
CURTEA,
având în vedere actele
şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 25 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 3.715/111/2005 (număr în format vechi 3.715/CA/2005), Tribunalul
Bihor - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor „art. 11 alin. (1) lit. b) şi alin. (2)
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, devenite art. 11 alin. (1)
lit. c) şi alin. (2) după modificarea şi completarea adusă prin Legea nr. 262/2007". Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Eparhia Reformată de pe lângă Piatra
Craiului într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect anularea
unor hotărâri emise de Consiliul Local al Municipiului Oradea.
In motivarea excepţiei
se susţine, în esenţă, că limitarea în timp a
dreptului de a cere anularea unui act administrativ unilateral „are caracter
vădit restrictiv şi discriminatoriu, iar drepturile procesuale sunt expuse
abuzurilor", împiedicând exercitarea dreptului de acces liber la justiţie.
Aceasta, deoarece „actele administrative unilaterale nu sunt făcute publice
prin mijloacele obişnuite de publicitate şi nici nu sunt comunicate, astfel că
persoanele direct vizate şi interesate nu pot lua cunoştinţă de acestea decât,
eventual, atunci când drepturile lor sunt efectiv vătămate, ca efect al punerii
în executare a actului administrativ". In plus, arată că dreptul de a se
adresa instanţei „este formalizat excesiv, restrâns sau chiar înlăturat prin
efectul lipsirii persoanei vătămate de dreptul de a lua cunoştinţă despre un
act administrativ care afectează un drept civil, administrativ sau de orice
natură, de care ar putea beneficia", întrucât administraţia publică locală
emitentă nu este obligată să comunice actul persoanei
direct interesate.
Tribunalul Bihor - Secţia comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât instituirea termenului de decădere de cel mult un an în care terţii se
pot adresa instanţei pentru anularea actului administrativ nu constituie o
încălcare a dreptului de liber acces la justiţie şi la un proces echitabil.
Apreciază că, instituind acest termen, legiuitorul a avut în vedere securitatea
şi stabilitatea raporturilor juridice.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât, la data
sesizării Curţii Constituţionale, textul de lege ce formează obiectul excepţiei
de neconstituţionalitate nu mai era în vigoare în forma contestată de autor.
Arată că şi dispoziţiile art. 11 lit. b) din Legea nr.
554/2004 au fost modificate, fiind preluate de lit. c), cu eliminarea
trimiterii la termenul de un an de la data emiterii actului.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale. Precizează că acestea nu
contravin niciuneia dintre dispoziţiile Legii fundamentale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 11 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004,
astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul
cuprins:
- Art. 11 alin. (1) lit. c) şi alin. (2): „(1)
Cererile prin care se solicită anularea unui act
administrativ individual, a unui contract administrativ,
recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce
în termen de 6 luni de la: (...)
c) data expirării termenului de soluţionare a
plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare
a cererii; (...)
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului
administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut
la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data
luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii
procesului-verbal de conciliere, după caz."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea
fundamentală: art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) care
garantează dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei
într-un termen rezonabil, art. 52 care consacră dreptul persoanei vătămate de o
autoritate publică de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a
interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei şi art. 53 referitor
la posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că, din motivarea scrisă a acesteia care, formal, se referă numai la
„prevederile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004", instanţa
în faţa căreia a fost ridicată excepţia a dedus că obiectul acesteia îl
constituie atât prevederile art. 11 alin. (1) lit. c)
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum au fost
modificate prin art. I pct. 16 din Legea nr. 262/2007,
cât şi cele ale art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
De fapt, critica autorului este îndreptată, în
exclusivitate, împotriva dispoziţiilor acestui din urmă articol, însă în
redactarea anterioară modificării operate prin Legea nr. 262/2007. Astfel,
critica se axează pe ideea îngrădirii accesului liber la justiţie ca urmare a
imposibilităţii cunoaşterii existenţei actului administrativ unilateral
vătămător şi, în consecinţă, imposibilitatea contestării lui pe calea
contenciosului administrativ. In opinia autorului, care, aşa cum s-a precizat,
are în vedere forma anterioară a textului, această imposibilitate derivă din
fixarea termenului restrictiv de cel mult un an de la data emiterii actului în
care se putea solicita instanţei anularea actului. Or, în forma actuală, textul
art. 11 alin. (2) oferă şi terţilor interesaţi posibilitatea de a contesta
legalitatea actului, într-un termen care are o dată de la care începe să curgă
ce poate fi stabilită cu certitudine. In prezent, terţii nu mai pot susţine că
nu au exercitat în termenul legal acţiunea în anularea actului din cauză că nu
au ştiut de existenţa actului vătămător, întrucât termenul în care poate fi
introdusă această acţiune este de cel mult un an şi se calculează nu numai de
la data comunicării actului către persoanele interesate, dar şi de la data de
la care terţii au luat la cunoştinţă, prin orice mijloace, de emiterea actului
administrativ individual pe care au interesul să îl conteste. Aşadar, având în
vedere că soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei nu a fost păstrată
de textul de lege criticat în varianta actuală, excepţia este inadmisibilă.
In ce priveşte dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. c)
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea constată că autorul
nu formulează, în mod concret, nicio critică de constituţionalitate, astfel
încât excepţia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, deoarece Curtea nu se
poate substitui autorului în ceea ce priveşte motivarea excepţiei, întrucât un
asemenea demers ar echivala cu o sesizare din oficiu, care nu este permisă de
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Eparhia
Reformată de pe lângă Piatra Craiului în Dosarul nr. 3.715/111/2005 (număr în
format vechi 3.715/CA/2005) al Tribunalului Bihor - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu