DECIZIE Nr
DECIZIE Nr. 315 din 17 iulie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin.
2 teza a doua, art. 137^1 alin. 2, art. 139 alin. 3, art. 146, art. 151 alin. 1
si ale art. 156 din Codul de procedura penala, precum si a prevederilor art. 40
alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata,
si a prevederilor art. 8 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 566 din 6 august 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 136 alin. 2 teza a doua, art. 137^1 alin. 2, art. 139 alin.
3, art. 146, art. 151 alin. 1 si ale art. 156 din Codul de procedura penala,
precum si a prevederilor art. 40 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, republicata, si
a prevederilor art. 8 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 43/2002, exceptie ridicata de Fanel Pavalache in Dosarul nr. 1.676/2003 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala.
La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, asistat de avocat Aurelian
Pavelescu, procedura de citare fiind legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul autorului exceptiei pune
concluzii de admitere, sustinand oral motivele de neconstitutionalitate a
textelor de lege criticate, expuse in notele scrise depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere jurisprudenta Curtii
Constitutionale, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului,
solicita respingerea exceptiei ca fiind neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 20 mai 2003, pronuntata in Dosarul nr. 1.676/2003,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. 2 teza a doua,
art. 137^1 alin. 2, art. 139 alin. 3, art. 146, art. 151 alin. 1 si art. 156
din Codul de procedura penala, precum si a prevederilor art. 40 alin. 2 din
Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, si a
prevederilor art. 8 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, exceptie ridicata de Fanel
Pavalache, inculpat in dosarul mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata, in esenta,
urmatoarele:
- prevederile art. 136 alin. 2 teza a doua, art. 137^1 alin. 2, art. 139
alin. 3, art. 146, art. 151 alin. 1 si ale art. 156 din Codul de procedura
penala sunt contrare dispozitiilor art. 11 si 20 din Constitutie, precum si ale
art. 5 paragraful 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, deoarece procurorul, fiind subordonat ministrului
justitiei, nu are calitatea de magistrat si, prin urmare, nu are dreptul sa
dispuna masura arestarii preventive;
- totodata, in opinia autorului exceptiei, prevederile art. 40 alin. 2 din
Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, incalca
dispozitiile constitutionale ale art. 130, 131 si art. 133 alin. (1),
coroborate cu cele ale art. 15 alin. (1), prin aceea ca numirea in functie a
procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, la
propunerea ministrului justitiei, si posibilitatea acestuia din urma de a da
procurorilor dispozitii obligatorii constituie o imixtiune a executivului in
sfera puterii judecatoresti, fapt de natura sa inlature garantiile de
impartialitate instituite pentru procurori;
- de asemenea, autorul exceptiei sustine ca prevederile art. 8 alin. (1) si
(2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul
National Anticoruptie sunt contrare dispozitiilor art. 133 alin. (1),
coroborate cu cele ale art. 130 si 131 din Constitutie, intrucat prin
reglementarea numirii in functie a procurorilor Parchetului National
Anticoruptie de catre ministrul justitiei, la propunerea procurorului general
al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, "este abolit rolul
constitutional al Presedintelui Romaniei si al Consiliului Superior al
Magistraturii".
In opinia Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala, exceptia de
neconstitutionalitate invocata este nefondata, deoarece prevederea de la art.
23 alin. (4) din Constitutie, conform careia "arestarea se face in temeiul
unui mandat emis de magistrat", acopera si situatia magistratului care
este procuror.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in
conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile
ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca fiind neintemeiata critica privind
neconstitutionalitatea art. 136 alin. 2 teza a doua, art. 137^1 alin. 2, art.
139 alin. 3, art. 146, art. 151 alin. 1 si a art. 156 din Codul de procedura
penala, in ceea ce priveste "luarea masurii arestarii preventive de catre
procuror", respectiv "dreptul procurorului de a emite mandatul de
arestare", deoarece, potrivit art. 23 alin. (4) din Constitutie, arestarea
se face in temeiul unui mandat emis de magistrat, iar din dispozitiile
constitutionale cuprinse in cap. VI - Autoritatea judecatoreasca, rezulta ca
procurorul are calitatea de magistrat. De asemenea, Guvernul arata ca sunt
neintemeiate si criticile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin.
2 din Legea nr. 92/1992, republicata, si ale art. 8 alin. (1) si (2) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002, in raport cu dispozitiile art.
133 alin. (1) din Constitutie, intrucat in toate cazurile numirea in functiile
de judecator si procuror, cu exceptia celor stagiari, se face cu respectarea
prevederilor acestui articol, iar numirea ulterioara in functiile de conducere
mentionate, respectiv in functia de procuror in cadrul Parchetului National
Anticoruptie, se face cu respectarea principiilor prevazute in art. 131 alin.
(1) din Constitutie.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale, iar exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In
acest sens, arata ca prevederile art. 136 alin. 2 teza a doua, art. 137^1 alin.
2, art. 139 alin. 3, art. 146, art. 151 alin. 1 si ale art. 156 din Codul de
procedura penala, care reglementeaza conditiile arestarii preventive, sunt in
concordanta cu dispozitiile art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale. Afirmatiile autorului exceptiei, in
sensul ca procurorul nu ar avea calitatea de magistrat, care sa poata dispune
arestarea preventiva si trimiterea in judecata a inculpatului, sunt contrazise
de dispozitiile art. 42 din Legea nr. 92/1992, care prevad ca procurorul are
calitatea de magistrat. Totodata, in procesul penal din Romania, procurorul
actioneaza ca aparator al intereselor generale ale societatii, dar si ale partilor
din proces, in spiritul legalitatii, masura arestarii preventive putand fi
dispusa de procuror in conditii strict determinate de lege, astfel incat nu se
poate vorbi despre influenta executivului asupra activitatii judiciare. Pe cale
de consecinta, procurorul corespunde notiunii de "alt magistrat
imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare", prevazuta
de art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
40 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, republicata, si ale art. 8 alin. (1) si (2)
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002, Avocatul Poporului arata ca
aceasta este neintemeiata, intrucat, potrivit dispozitiilor art. 133 din
Constitutie, numirea magistratilor, din a caror categorie fac parte si
procurorii, se face, ca regula generala, de presedintele Romaniei, la
propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, dar in conditiile legii.
Rezulta ca Legea fundamentala permite ca propunerea pentru functia de procuror,
respectiv numirea in functia de procuror, sa fie facuta, pe cale de exceptie,
si de alte autoritati (ministrul justitiei), in conditiile stabilite de lege,
in speta, de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002. Totodata,
dispozitiile ministrului justitiei, date procurorului in mod direct sau prin
procurorul general, nu sunt neconstitutionale, ci, dimpotriva, sunt strict
circumscrise dezideratului social general, exprimat de acelasi text prin
formula "in vederea respectarii si aplicarii legii". Privita astfel,
relatia ministrul justitiei - procuror nu implica politica si politizarea, ci
ea este subordonata respectarii si aplicarii legii de catre ambii subiecti.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor
de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), art. 2,
3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
136 alin. 2 teza a doua, art. 137^1 alin. 2, art. 139 alin. 3, art. 146, art.
151 alin. 1 si ale art. 156 din Codul de procedura penala, precum si
dispozitiile art. 40 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea
judecatoreasca, republicata, si ale art. 8 alin. (1) si (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie.
I. Autorul exceptiei, desi invoca neconstitutionalitatea mai multor texte
cuprinse in Codul de procedura penala, arata ca fondul criticii de
neconstitutionalitate este acelasi, in sensul ca procurorul magistrat nu are
legitimitatea de a emite mandatul de arestare preventiva.
Examinand aceasta critica, Curtea constata ca dispozitiile Codului de
procedura penala referitoare la luarea de catre procuror a masurii arestarii
preventive au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate. Astfel
Curtea, prin Decizia nr. 28 din 15 februarie 2000, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 301 din 3 iulie 2000, a constatat ca:
- in sistemul procesual penal romanesc procurorul corespunde notiunii de
"alt magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor
judiciare", la care se refera art. 5 paragraful 3 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Astfel, insasi
Constitutia, cand prevede in art. 23 alin. (4) ca "Arestarea se face in
temeiul unui mandat emis de magistrat [...]", acopera si situatia
magistratului care este procuror;
- cap. VI al titlului III din Constitutie, referitor la autoritatile
publice, capitol intitulat "Autoritatea judecatoreasca", prevede, pe
langa sectiunea 1, intitulata "Instantele judecatoresti", si
sectiunea a 2-a, denumita "Ministerul Public", iar in sectiunea a
3-a, in art. 133 alin. (1), printre atributiile Consiliului Superior al
Magistraturii, se prevede competenta acestuia de a propune presedintelui
Romaniei numirea in functie a judecatorilor si a procurorilor, cu exceptia
celor stagiari, in conditiile legii, in considerarea calitatii de
"magistrati" a procurorilor;
- procurorii indeplinesc o importanta functie judiciara in procesul penal,
intrucat intreaga faza a urmaririi penale se desfasoara prin activitatea sau
sub supravegherea lor. In cadrul urmaririi penale, in afara activitatii de
strangere a probelor privind existenta faptei si a vinovatiei faptuitorului, au
loc si acte procesuale de o importanta hotaratoare pentru dinamizarea
procesului penal, si anume punerea in miscare a actiunii penale sau trimiterea
in judecata a inculpatului, precum si masuri procesuale necesare efectuarii
urmaririi penale, intre care se afla si masurile preventive privative sau
restrictive de libertate;
- procurorul este un "alt magistrat imputernicit prin lege cu
exercitarea atributiilor judiciare", in sensul art. 5 paragraful 3 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
precum si in sensul art. 23 alin. (4) din Constitutie;
- jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului pune in discutie
independenta procurorului, si anume prin hotararea pronuntata in cauza
"Schiesser contra Elvetiei", 1979, Curtea a decis ca nu s-au incalcat
prevederile art. 5 paragraful 3 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, deoarece procurorul de district a
actionat exclusiv ca organ de instructie, examinand daca trebuie sa il inculpe
pe cel vinovat si sa il plaseze in detentie provizorie si apoi, efectuand
instructia dosarului, si-a respectat obligatia de a cerceta cu aceeasi grija
atat faptele in favoarea acuzarii, cat si cele impotriva acesteia, fara a
suporta nici o ingerinta exterioara, ci exercitandu-si astfel propria putere de
decizie pe care i-o atribuie legea.
Curtea Constitutionala constata ca, ulterior sesizarii sale, dispozitiile
art. 136, in ansamblul lor, art. 137^1 alin. 2, art. 139 alin. 3, art. 146 si 156
din Codul de procedura penala au fost modificate si completate prin Legea nr.
281/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1
iulie 2003. In noile reglementari procurorul nu mai poate lua, in principiu,
masura arestarii preventive. In mod exceptional, procurorul poate dispune, in
conditiile legii, masura arestarii preventive provizorii a invinuitului (art.
146) sau a inculpatului (art. 149^1) pe durata maxima de 3 zile, cu obligatia
ca, in termen de 24 de ore de la emiterea mandatului, procurorul sa prezinte
dosarul cauzei instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza, cu
propunerea de luare a masurii. Instanta de judecata poate admite sau respinge
propunerea de arestare preventiva provizorie prin incheiere motivata.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicata, potrivit carora "Curtea Constitutionala decide
asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind
neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o
lege sau dintr-o ordonanta in vigoare [...]", rezulta ca exceptia de
neconstitutionalitate a devenit inadmisibila si urmeaza sa fie respinsa.
2. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
40 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca,
republicata, si ale art. 8 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 42/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, Curtea constata
ca solutionarea cauzei autorului exceptiei nu depinde de aceste dispozitii
legale. Potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in
fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau
ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare,
de care depinde solutionarea cauzei", prevederi coroborate cu cele ale
alin. (6) al aceluiasi articol ["Daca exceptia este inadmisibila, fiind
contrara prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o respinge printr-o
incheiere motivata, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala."], rezulta
ca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila si urmeaza sa fie
respinsa.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23
alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenita inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 136 alin. 2 teza a doua, art. 137^1 alin. 2, art. 139 alin.
3, art. 146, art. 151 alin. 1 si art. 156 din Codul de procedura penala,
exceptie ridicata de Fanel Pavalache in Dosarul nr. 1.676/2003 al Tribunalului
Bucuresti - Sectia a II-a penala.
2. Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate
prevederilor art. 40 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, republicata, si ale art. 8
alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002, exceptie
ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 17 iulie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu
|