DECIZIE   Nr. 315 din 17 iulie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. 2 teza a doua, art. 137^1 alin. 2, art. 139 alin. 3, art. 146, art. 151 alin. 1 si ale art. 156 din Codul de procedura penala, precum si a prevederilor art. 40 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, si a prevederilor art. 8 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 566 din  6 august 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Nicoleta Grigorescu   - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. 2 teza a doua, art. 137^1 alin. 2, art. 139 alin. 3, art. 146, art. 151 alin. 1 si ale art. 156 din Codul de procedura penala, precum si a prevederilor art. 40 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, republicata, si a prevederilor art. 8 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002, exceptie ridicata de Fanel Pavalache in Dosarul nr. 1.676/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala.
    La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, asistat de avocat Aurelian Pavelescu, procedura de citare fiind legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul autorului exceptiei pune concluzii de admitere, sustinand oral motivele de neconstitutionalitate a textelor de lege criticate, expuse in notele scrise depuse la dosar.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, solicita respingerea exceptiei ca fiind neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 20 mai 2003, pronuntata in Dosarul nr. 1.676/2003, Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. 2 teza a doua, art. 137^1 alin. 2, art. 139 alin. 3, art. 146, art. 151 alin. 1 si art. 156 din Codul de procedura penala, precum si a prevederilor art. 40 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, si a prevederilor art. 8 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, exceptie ridicata de Fanel Pavalache, inculpat in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata, in esenta, urmatoarele:
    - prevederile art. 136 alin. 2 teza a doua, art. 137^1 alin. 2, art. 139 alin. 3, art. 146, art. 151 alin. 1 si ale art. 156 din Codul de procedura penala sunt contrare dispozitiilor art. 11 si 20 din Constitutie, precum si ale art. 5 paragraful 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece procurorul, fiind subordonat ministrului justitiei, nu are calitatea de magistrat si, prin urmare, nu are dreptul sa dispuna masura arestarii preventive;
    - totodata, in opinia autorului exceptiei, prevederile art. 40 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, incalca dispozitiile constitutionale ale art. 130, 131 si art. 133 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 15 alin. (1), prin aceea ca numirea in functie a procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, la propunerea ministrului justitiei, si posibilitatea acestuia din urma de a da procurorilor dispozitii obligatorii constituie o imixtiune a executivului in sfera puterii judecatoresti, fapt de natura sa inlature garantiile de impartialitate instituite pentru procurori;
    - de asemenea, autorul exceptiei sustine ca prevederile art. 8 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie sunt contrare dispozitiilor art. 133 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 130 si 131 din Constitutie, intrucat prin reglementarea numirii in functie a procurorilor Parchetului National Anticoruptie de catre ministrul justitiei, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, "este abolit rolul constitutional al Presedintelui Romaniei si al Consiliului Superior al Magistraturii".
    In opinia Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala, exceptia de neconstitutionalitate invocata este nefondata, deoarece prevederea de la art. 23 alin. (4) din Constitutie, conform careia "arestarea se face in temeiul unui mandat emis de magistrat", acopera si situatia magistratului care este procuror.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul considera ca fiind neintemeiata critica privind neconstitutionalitatea art. 136 alin. 2 teza a doua, art. 137^1 alin. 2, art. 139 alin. 3, art. 146, art. 151 alin. 1 si a art. 156 din Codul de procedura penala, in ceea ce priveste "luarea masurii arestarii preventive de catre procuror", respectiv "dreptul procurorului de a emite mandatul de arestare", deoarece, potrivit art. 23 alin. (4) din Constitutie, arestarea se face in temeiul unui mandat emis de magistrat, iar din dispozitiile constitutionale cuprinse in cap. VI - Autoritatea judecatoreasca, rezulta ca procurorul are calitatea de magistrat. De asemenea, Guvernul arata ca sunt neintemeiate si criticile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, republicata, si ale art. 8 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002, in raport cu dispozitiile art. 133 alin. (1) din Constitutie, intrucat in toate cazurile numirea in functiile de judecator si procuror, cu exceptia celor stagiari, se face cu respectarea prevederilor acestui articol, iar numirea ulterioara in functiile de conducere mentionate, respectiv in functia de procuror in cadrul Parchetului National Anticoruptie, se face cu respectarea principiilor prevazute in art. 131 alin. (1) din Constitutie.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, iar exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, arata ca prevederile art. 136 alin. 2 teza a doua, art. 137^1 alin. 2, art. 139 alin. 3, art. 146, art. 151 alin. 1 si ale art. 156 din Codul de procedura penala, care reglementeaza conditiile arestarii preventive, sunt in concordanta cu dispozitiile art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Afirmatiile autorului exceptiei, in sensul ca procurorul nu ar avea calitatea de magistrat, care sa poata dispune arestarea preventiva si trimiterea in judecata a inculpatului, sunt contrazise de dispozitiile art. 42 din Legea nr. 92/1992, care prevad ca procurorul are calitatea de magistrat. Totodata, in procesul penal din Romania, procurorul actioneaza ca aparator al intereselor generale ale societatii, dar si ale partilor din proces, in spiritul legalitatii, masura arestarii preventive putand fi dispusa de procuror in conditii strict determinate de lege, astfel incat nu se poate vorbi despre influenta executivului asupra activitatii judiciare. Pe cale de consecinta, procurorul corespunde notiunii de "alt magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare", prevazuta de art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, republicata, si ale art. 8 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002, Avocatul Poporului arata ca aceasta este neintemeiata, intrucat, potrivit dispozitiilor art. 133 din Constitutie, numirea magistratilor, din a caror categorie fac parte si procurorii, se face, ca regula generala, de presedintele Romaniei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, dar in conditiile legii. Rezulta ca Legea fundamentala permite ca propunerea pentru functia de procuror, respectiv numirea in functia de procuror, sa fie facuta, pe cale de exceptie, si de alte autoritati (ministrul justitiei), in conditiile stabilite de lege, in speta, de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002. Totodata, dispozitiile ministrului justitiei, date procurorului in mod direct sau prin procurorul general, nu sunt neconstitutionale, ci, dimpotriva, sunt strict circumscrise dezideratului social general, exprimat de acelasi text prin formula "in vederea respectarii si aplicarii legii". Privita astfel, relatia ministrul justitiei - procuror nu implica politica si politizarea, ci ea este subordonata respectarii si aplicarii legii de catre ambii subiecti.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 136 alin. 2 teza a doua, art. 137^1 alin. 2, art. 139 alin. 3, art. 146, art. 151 alin. 1 si ale art. 156 din Codul de procedura penala, precum si dispozitiile art. 40 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, si ale art. 8 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie.
    I. Autorul exceptiei, desi invoca neconstitutionalitatea mai multor texte cuprinse in Codul de procedura penala, arata ca fondul criticii de neconstitutionalitate este acelasi, in sensul ca procurorul magistrat nu are legitimitatea de a emite mandatul de arestare preventiva.
    Examinand aceasta critica, Curtea constata ca dispozitiile Codului de procedura penala referitoare la luarea de catre procuror a masurii arestarii preventive au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate. Astfel Curtea, prin Decizia nr. 28 din 15 februarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 301 din 3 iulie 2000, a constatat ca:
    - in sistemul procesual penal romanesc procurorul corespunde notiunii de "alt magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare", la care se refera art. 5 paragraful 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Astfel, insasi Constitutia, cand prevede in art. 23 alin. (4) ca "Arestarea se face in temeiul unui mandat emis de magistrat [...]", acopera si situatia magistratului care este procuror;
    - cap. VI al titlului III din Constitutie, referitor la autoritatile publice, capitol intitulat "Autoritatea judecatoreasca", prevede, pe langa sectiunea 1, intitulata "Instantele judecatoresti", si sectiunea a 2-a, denumita "Ministerul Public", iar in sectiunea a 3-a, in art. 133 alin. (1), printre atributiile Consiliului Superior al Magistraturii, se prevede competenta acestuia de a propune presedintelui Romaniei numirea in functie a judecatorilor si a procurorilor, cu exceptia celor stagiari, in conditiile legii, in considerarea calitatii de "magistrati" a procurorilor;
    - procurorii indeplinesc o importanta functie judiciara in procesul penal, intrucat intreaga faza a urmaririi penale se desfasoara prin activitatea sau sub supravegherea lor. In cadrul urmaririi penale, in afara activitatii de strangere a probelor privind existenta faptei si a vinovatiei faptuitorului, au loc si acte procesuale de o importanta hotaratoare pentru dinamizarea procesului penal, si anume punerea in miscare a actiunii penale sau trimiterea in judecata a inculpatului, precum si masuri procesuale necesare efectuarii urmaririi penale, intre care se afla si masurile preventive privative sau restrictive de libertate;
    - procurorul este un "alt magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare", in sensul art. 5 paragraful 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si in sensul art. 23 alin. (4) din Constitutie;
    - jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului pune in discutie independenta procurorului, si anume prin hotararea pronuntata in cauza "Schiesser contra Elvetiei", 1979, Curtea a decis ca nu s-au incalcat prevederile art. 5 paragraful 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece procurorul de district a actionat exclusiv ca organ de instructie, examinand daca trebuie sa il inculpe pe cel vinovat si sa il plaseze in detentie provizorie si apoi, efectuand instructia dosarului, si-a respectat obligatia de a cerceta cu aceeasi grija atat faptele in favoarea acuzarii, cat si cele impotriva acesteia, fara a suporta nici o ingerinta exterioara, ci exercitandu-si astfel propria putere de decizie pe care i-o atribuie legea.
    Curtea Constitutionala constata ca, ulterior sesizarii sale, dispozitiile art. 136, in ansamblul lor, art. 137^1 alin. 2, art. 139 alin. 3, art. 146 si 156 din Codul de procedura penala au fost modificate si completate prin Legea nr. 281/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. In noile reglementari procurorul nu mai poate lua, in principiu, masura arestarii preventive. In mod exceptional, procurorul poate dispune, in conditiile legii, masura arestarii preventive provizorii a invinuitului (art. 146) sau a inculpatului (art. 149^1) pe durata maxima de 3 zile, cu obligatia ca, in termen de 24 de ore de la emiterea mandatului, procurorul sa prezinte dosarul cauzei instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza, cu propunerea de luare a masurii. Instanta de judecata poate admite sau respinge propunerea de arestare preventiva provizorie prin incheiere motivata.
    In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit carora "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare [...]", rezulta ca exceptia de neconstitutionalitate a devenit inadmisibila si urmeaza sa fie respinsa.
    2. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, si ale art. 8 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 42/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, Curtea constata ca solutionarea cauzei autorului exceptiei nu depinde de aceste dispozitii legale. Potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei", prevederi coroborate cu cele ale alin. (6) al aceluiasi articol ["Daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o respinge printr-o incheiere motivata, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala."], rezulta ca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila si urmeaza sa fie respinsa.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca devenita inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. 2 teza a doua, art. 137^1 alin. 2, art. 139 alin. 3, art. 146, art. 151 alin. 1 si art. 156 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Fanel Pavalache in Dosarul nr. 1.676/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala.
    2. Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate prevederilor art. 40 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, republicata, si ale art. 8 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 17 iulie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu