DECIZIE Nr.
313 din 6 aprilie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 266 alin. 3 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 411 din 11 mai 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mădălina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266 alin. 3 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 885/CM/2005 al Curţii de Apel Galaţi
- Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece
dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale
invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 decembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 885/CM/2005, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări
sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 266 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Marin Frunză cu prilejul
soluţionării unei revizuiri îndreptate împotriva unei hotărâri a Tribunalului
Galaţi.
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine,
în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care
hotărârea instanţei nu se comunică din oficiu şi în cazul când aceasta este
necesară în exercitarea căilor extraordinare de atac ale revizuirii şi
contestaţiei în anulare. Textul legal criticat încalcă astfel dreptul la un
recurs efectiv la o instanţă naţională, „dreptul privind interzicerea
discriminării, dreptul la un proces echitabil, principiul universalităţii,
principiul statului de drept şi dreptul la apărare".
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări sociale apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 266 alin. 3 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost
modificate prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziţii
potrivit cărora „Hotărârea se va comunica părţilor, în copie, în cazul când
aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau
recursului".
In susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de
lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 1, 11, 15, 16, 20,
21, 24, 31, 53, 124 şi 126 din Constituţie, referitoare la statul român,
dreptul internaţional şi dreptul intern, universalitatea, egalitatea în
drepturi, tratatele internaţionale privind drepturile omului, accesul liber la
justiţiei dreptul la apărare, dreptul la informaţie, restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi, înfăptuirea justiţiei şi instanţele judecătoreşti.
De asemenea, se invocă încălcarea art. 6, 13, 14, 17
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, dreptul la un
recurs efectiv, interzicerea discriminării si interzicerea abuzului de drept,
precum si a art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Art. 266 alin. 3 din Codul de procedură civilă
reglementează comunicarea hotărârilor judecătoreşti. Astfel, ori de câte ori
legea prevede că termenul de exercitare a apelului sau recursului curge de la
comunicare, hotărârea va fi transmisă părţilor, în copie, precum şi
procurorului, dacă acesta a participat la judecată, în conformitate cu art. 284
alin. 4 şi art. 316 din Codul de procedură civilă. In situaţia în care termenul
de apel sau recurs curge de la pronunţare, hotărârea nu se mai comunică
părţilor, însă, după introducerea cererii de formulare a căii de atac, va fi
comunicată apelantului sau recurentului, deoarece termenul pentru depunerea
motivelor se calculează de la comunicarea hotărârii (art. 303 alin. 2 din Codul
de procedură civilă).
Această procedură de comunicare nu contravine
dispoziţiilor constituţionale sau internaţionale invocate de autorul excepţiei,
ci reprezintă garanţia unui proces echitabil şi transparent, în care părţilor
li se comunică, ori de câte ori le este necesară, hotărârea judecătorească
respectivă. Scopul comunicării este ca părţile să ia act de conţinutul
hotărârii şi să-şi poată formula, dacă este cazul, criticile împotriva acesteia
pe calea apelului sau recursului.
In aceste căi de atac, hotărârea instanţei este
necesară părţii care doreşte reformarea ei, deoarece, potrivit art. 287 şi 3021 din Codul de procedură civilă, în
cererea de apel şi de recurs trebuie indicate, sub sancţiunea decăderii,
respectiv a nulităţii, motivele pentru care partea nemulţumită contestă
raţionamentul instanţei de fond.
Alta este situaţia în cazul contestaţiei la executare
şi al revizuirii, unde cererile de promovare a acestor căi de atac nu sunt
supuse aceloraşi rigori. Aşa fiind, din acest punct de vedere, situaţia părţii
care promovează un apel sau un recurs este diferită de cea a părţii
îndreptăţite să formuleze contestaţie în anulare sau revizuire, ceea ce
justifică existenţa unor reguli de comunicare a hotărârii diferite.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 266 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Marin Frunză în Dosarul nr. 885/CM/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia
conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 aprilie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. d'r. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mădălina Ştefania Diaconu