DECIZIE Nr.
313 din 13 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 1 alin. 1 si 2 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 301 din 17 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 861 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Stelian Pîrvu, Doina Tereze Bede şi Ionela Tatiana Fesa în Dosarul nr.
87/P/2006 şi de Robert Arcadie Budi şi Marius Ilia în Dosarul nr.
114/1.372/2006 ale Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Marian Ovidiu
Telanu, apărătorul ales cu delegaţie la dosar. Se constată lipsa celorlalte
părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.562D/2007 şi nr. 1.795D/2007
au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul părţii Marian Ovidiu Teleanu este de
acord cu conexarea celor două dosare.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune
conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea Dosarului nr. 1.795D/2007 la Dosarul
nr. 1.562D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul părţii Marian Ovidiu Teleanu solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece este neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 19 octombrie 2007 şi 21 noiembrie
2007, pronunţate în dosarele nr. 87/P/2006 şi nr.
114/1.372/2006, Tribunalul pentru Minori şi Familie
Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 861 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală.
Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de
Stelian Pîrvu, Doina Tereze Bede şi Ionela Tatiana Fesa, respectiv de Robert
Arcadie Budi şi Marius Ilia.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (2) referitoare la liberul acces
la justiţie şi ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la
apărare, deoarece este inechitabil ca martorii cu identitate protejată să fie
ascultaţi în faţa instanţelor judecătoreşti în secret, fără a se da
posibilitatea tuturor părţilor în cauză de a adresa acestora întrebări în mod
nemijlocit, lipsind astfel posibilitatea ca toate părţile implicate în procesul
penal, precum şi organele judiciare, să perceapă, în mod direct, fizionomia şi gestica acestor martori.
Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul României consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece măsura
protecţiei datelor de identificare a martorului este impusă de necesitatea asigurării
acestuia a dreptului la viaţă, integritate fizică şi libertate individuală,
valori supreme şi garantate în statul român de drept, în conformitate cu
dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie. De asemenea, dispoziţiile legale
criticate constituie limitări normale ale dreptului la apărare, în considerarea
apărării ordinii publice, a sănătăţii, a drepturilor şi libertăţilor
cetăţenilor, precum şi în vederea desfăşurării instrucţiei, penale, în
concordanţă cu dispoziţiile art. 53 şi art. 126 alin. (2) din Legea
fundamentală.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece normele
criticate nu aduc atingere principiului privind liberul acces la justiţie, iar
instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor
judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii
deosebite, reguli speciale de procedură şi competenţă.
Cât priveşte critica faţă de
prevederile art. 24 din Constituţie, Avocatul Poporului arată că prevederile
art. 861 alin. 1 şi
2 din Codul de procedură penală doar restrâng, în limitele prevăzute de Legea
fundamentală, exerciţiul dreptului la apărare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 861 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală
Protecţia datelor de identificare a martorului, care au următorul
conţinut: „Dacă există probe sau indicii temeinice că prin declararea
identităţii reale a martorului sau a localităţii acestuia de domiciliu ori de
reşedinţă ar fi periclitată viaţa, integritatea corporală sau libertatea lui
ori a altei persoane, martorului i se poate încuviinţa să nu declare aceste
date, atribuindu-i-se o altă identitate sub care urmează să apară în faţa
organului judiciar.
Această măsură poate fi dispusă de către procuror în
cursul urmăririi penale, iar în cursul judecăţii de instanţă, la cererea
motivată a procurorului, a martorului sau a oricărei alte persoane
îndreptăţite."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi
invocate şi în prezenta cauză. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 193
din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
461 din 24 mai 2004, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 861 din Codul de procedură penală, reţinând în esenţă că dispoziţiile
legale supuse criticii de neconstituţionalitate reprezintă o concretizare a
prevederilor constituţionale citate, necesitatea asigurării protecţiei datelor
de identificare a martorului determinând restrângerea prin lege a dreptului la
apărare al persoanei supuse acuzării. Această măsură este impusă de necesitatea
asigurării pentru martor, precum şi pentru ceilalţi cetăţeni care ar fi expuşi
prin declararea identităţii reale a martorului a dreptului la viaţă, la
integritate fizică şi libertate individuală, valori supreme şi garantate în
statul român de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) din
Constituţie, republicată. Restrângerea dreptului la apărare este proporţională
cu situaţia care a determinat-o, realizându-se numai dacă sunt probe sau
indicii temeinice că prin declararea identităţii reale a martorului sau a
localităţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţă ar fi periclitate drepturile
şi libertăţile menţionate, şi nu încalcă acest drept, contrar celor susţinute
de autorii excepţiei. Totodată, Curtea a mai reţinut că această problemă a fost
examinată şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, în jurisprudenţa
sa, a statuat că se admit excepţii de la principiul potrivit căruia elementele
de probă trebuie produse în faţa acuzatului în şedinţă publică, în vederea unei
dezbateri în contradictoriu. Aceasta însă sub rezerva respectării drepturilor
apărării, care impun, ca regulă generală, să se asigure acuzatului, la unul sau
la altul dintre stadiile procedurii, o ocazie adecvată şi suficientă de a contesta o mărturie în acuzare şi de a
interoga autorul mărturiei, şi cu respectarea condiţiei ca, în ipoteza în care
de-a lungul întregii proceduri acuzatului nu i s-a acordat posibilitatea de a
chestiona martorul şi de a combate mărturia acestuia, hotărârea de
condamnare să nu se întemeieze
în totalitate sau în mod determinant pe această mărturie (Cazul Kostovski contra Olandei, 1989).
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 861 alin.1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Stelian Pîrvu, Doina Tereze Bede şi Ionela Tatiana Fesa în Dosarul nr.
87/P/2006 şi de Robert Arcadie Budi şi Marius Ilia în Dosarul nr.
114/1.372/2006 ale Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru