Decizia Nr.310 din 13.06.2013

Cu participarea în şedinţa publică a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Borbély Mihail şi de Borbély Enikö în Dosarul nr. 7.008/102/2012 al Tribunalului Mureş – Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 237D/2013.La apelul nominal se constată lipsa părţilor.Procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Huszar Maria a depus o cerere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, arătând faptul că criticile formulate sunt diferite faţă de cele reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că în situaţia din dosar temeiul revizuirii nu se regăseşte în considerentele hotărârii judecătoreşti, partea poate să îşi dea seama dacă este cazul să exercite calea de atac a revizuirii din examinarea dispozitivului hotărârii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 19 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 7.008/102/2012, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 pct. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865.Excepţia a fost invocată de Borbély Mihail şi de Borbély Enikö într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit revizuirea unor hotărâri judecătoreşti, în condiţiile în care s-a evocat fondul, instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, însă, despre care nu s-a putut lua la cunoştinţă decât după motivarea deciziei atacate.Tribunalul Mureş - Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Revizuirea este un mijloc procedural de acces la o instanţă superioară de control, fiind o cale extraordinară de atac de retractare, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege şi exercitată în termenul impus de legiuitor. Aşa fiind, prin acest mijloc procedural instanţa este ţinută să verifice numai dacă există vreunul dintre motivele limitativ prevăzute de lege, neputând să examineze justeţea soluţiei pronunţate.Partea interesată are posibilitatea de a-şi valorifica drepturile în faţa judecătorului fondului ori în faţa judecătorului în căile ordinare de atac, fără a se putea admite soluţia reexaminării sine die a unei hotărâri judecătoreşti, întrucât, cu excepţia materiei penale, liberul acces la justiţie este pe deplin respectat ori de câte ori partea interesată, în vederea valorificării unui drept sau interes legitim, a putut să se adreseze cel puţin o singură dată unei instanţe naţionale.Referitor la termenul de revizuire de o lună pentru hotărârile prevăzute la art. 322 pct. 7 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care se va socoti de la pronunţarea ultimei hotărâri, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că „obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil“ (Decizia nr. 23 din 11 ianuarie 2007). În aceste condiţii, Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 148 alin. (2) şi (4) referitoare la integrarea euroatlantică. Se mai arată că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate prin deciziile nr. 470 din 8 mai 2012 şi nr. 10 din 18 ianuarie 2011.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 324 pct. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate reiese că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865, dispoziţii ce au următoarea redactare: „Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti:1. În cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. 2 de la pronunţarea ultimei hotărâri; [...]“Se observă că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea constată că obiect al excepţiei îl constituie articolele din Codul de procedură civilă din 1865.În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind liberul acces la justiţie şi în art. 148 alin. (2) şi (4) privind integrarea în Uniunea Europeană.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, dar pe baza unor critici diferite. Cu toate acestea, raţiunile care au stat la baza deciziilor Curţii Constituţionale atunci când a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865 subzistă şi în cauza de faţă.Astfel, prin deciziile nr. 10 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 18 martie 2011, şi nr. 470 din 8 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 30 iulie 2012, Curtea a reţinut că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei, care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate.Totodată, Curtea a statuat că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, ipoteza normativă a textelor criticate neprivind aplicarea cu prioritate a dreptului Uniunii Europene sau aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării.Distinct de cele de mai sus, Curtea mai reliefează faptul că partea avea posibilitatea să aprecieze dacă se află în situaţia în care poate exercita calea de atac a revizuirii, luând la cunoştinţă de dispozitivul hotărârii judecătoreşti.Curtea mai remarcă, însă, faptul că, prin noul Cod de procedură civilă, legiuitorul a considerat că trebuie să ofere garanţii procesuale suplimentare, art. 511 alin. (1) prevăzând că termenul de o lună în situaţia descrisă în dosarul de faţă începe să curgă de la comunicarea hotărârii.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Borbély Mihail şi de Borbély Enikö în Dosarul nr. 7.008/102/2012 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a II-a din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 13 iunie 2013.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae