DECIZIE Nr.
310 din 3 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 din Legea locuin?ei nr. 114/1996,
art. 480 si art. 1436 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 228 din 7 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 din Legea locuinţei nr. 114/1996,
art. 480 şi 1436 din Codul civil, excepţie ridicată de Graţiana Pavel în
Dosarul nr. 3.894/55/2008 al Tribunalului Arad - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 28 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.894/55/2008, Tribunalul Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 din
Legea locuinţei nr. 114/1996, art. 480 şi 1436 din Codul civil. Excepţia a
fost ridicată de Graţiana Pavel într-o cauză civilă ce are ca obiect o acţiune
în rezilierea unui contract de închiriere.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autoarea
acesteia consideră că neprorogarea de drept a contractelor de închiriere
determină încălcarea dispoziţiilor constituţionale şi din tratatele
internaţionale invocate. Arată că, în diferite state
europene, prorogarea de drept a contractelor de
închiriere operează în favoarea chiriaşilor. Susţine că statul recunoaşte doar
formal dreptul la locuinţă, prin prevederile art. 23 din Legea locuinţei acest
drept nefiind garantat, mai mult, prevederile criticate aducând atingere
demnităţii chiriaşilor şi producând traume sufleteşti acestora. Cu privire la
prevederile art. 480 şi 1436 din Codul civil, autorul nu formulează o motivare
din care să rezulte în ce constă contrarietatea faţă de dispoziţiile
constituţionale şi din tratatele internaţionale invocate.
Tribunalul Arad - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
Apreciază că dispoziţiile constituţionale şi din tratatele internaţionale
invocate nu reglementează materia locatiunii şi nici a proprietăţii, astfel
încât nu pot exista neconcordanţe între acestea şi textele de lege criticate.
Totodată, arată că autorul excepţiei nu motivează excepţia de
neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 480 şi 1436 din Codul
civil.
Potrivit dispoziţiilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile criticate sunt constituţionale, nefiind contrare dispoziţiilor
constituţionale şi din tratatele internaţionale invocate, de vreme ce prin
acestea se creează cadrul legal pentru ocrotirea interesului public şi a
drepturilor şi intereselor cetăţenilor. De asemenea, apreciază că dispoziţiile
constituţionale ale art. 57 nu sunt incidente în cauză. Totodată, consideră că
analiza situaţiei de fapt, respectiv dacă evacuarea chiriaşului dintr-un spaţiu
locativ este conformă cu legea, reprezintă un aspect al aplicării acesteia, ce
intră în competenţa exclusivă a instanţelor de judecată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 23 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, art. 480 şi 1436 din Codul civil,
având următorul conţinut:
-Art. 23 din Legea nr. 114/1996: „In cazul în care părţile nu convin asupra reînnoirii contractului
de închiriere, chiriaşul este obligat să părăsească locuinţa la expirarea
termenului contractual.";
- Art. 480 din Codul civil: „Proprietatea
este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv
şi absolut, însă în limitele determinate de lege.";
-Art. 1436 din Codul civil: „Locaţiunea
făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului,
fără să fie trebuinţă de o prealabilă înştiinţare.
Dacă contractul a fost fără termen, concediul
trebuie să se dea de la o parte la alta, observându-se termenele defipte de obiceiul locului."
Autoarea excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la valorile supreme în statul
de drept, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art.
20 relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 47
privind nivelul de trai şi ale art. 57 referitoare la exercitarea cu
bună-credinţă a drepturilor şi a libertăţilor. Totodată, consideră că textele
de lege criticate sunt contrare şi dispoziţiilor art. 25 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului privind dreptul oricărei persoane la un nivel
de viaţă corespunzător asigurării sănătăţii sale, bunăstării proprii şi a
familiei, inclusiv dreptul la locuinţă, ale art. 11 din Pactul internaţional cu
privire la drepturile economice, sociale şi culturale, conform cărora statele
părţi la Pact recunosc dreptul oricărei persoane la un nivel de trai suficient
pentru ea însăşi şi familia sa, inclusiv dreptul la locuinţă, şi ale art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
privind dreptul la un proces echitabil.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
I. Cât priveşte prevederile
art. 480 şi 1436 din Codul civil, analizând excepţia, Curtea reţine că autoarea
nu aduce niciun argument privind neconstituţionalitatea acestora. In aceste
condiţii, Curtea nu se poate substitui acesteia în ceea ce priveşte precizarea
unor motive de neconstituţionalitate, astfel încât, în temeiul art. 10 alin.
(2) din Legea nr. 47/1992, nu este competentă să se pronunţe asupra unei
excepţii nemotivate, excepţia având ca obiect aceste prevederi urmând a fi
respinsă ca inadmisibilă.
II. In ceea ce priveşte
prevederile art. 23, Curtea reţine că, potrivit acestora, în cazul în care
părţile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriaşul este
obligat să părăsească locuinţa la expirarea termenului contractual. Astfel, dacă
pentru contractele în cauză nu a operat prorogarea legală (astfel cum s-a
întâmplat în cazul contractelor de închiriere prelungite de drept conform Legii
nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere
privind unele suprafeţe locative), la expirarea termenului prevăzut în contract
încetează dreptul de folosinţă al chiriaşului, instanţa urmând să dispună
evacuarea lui. Reînnoirea contractului de închiriere putea interveni însă numai
prin convenţia părţilor, înţelegerea lor în acest sens putând fi expresă sau
tacită, aceasta din urmă rezultând din folosinţa locuinţei de către chiriaş,
dacă locatorul nu s-a opus continuării raporturilor de locaţiune prin anunţarea
concediului înainte de expirarea termenului contractual sau dacă relocaţiunea
tacită nu a fost exclusă printr-o clauză expresă din contractul iniţial.
Prin urmare, conform
prevederilor criticate, după expirarea termenului contractual, locatorul are
dreptul să pună capăt raporturilor de închiriere oricând şi necondiţionat, cerând
evacuarea chiriaşului.
In prezenta speţă, prin încheierea de sesizare,
instanţa a reţinut faptul că imobilul care face obiectul contractului de
închiriere a fost restituit fostului proprietar, iar autorul excepţiei a
beneficiat de protecţia maximă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999
privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu
destinaţia de locuinţe, în ceea ce priveşte prelungirea contractului de
închiriere, ulterior restituirii imobilului fostului proprietar, şi nu este
îndreptăţit la a solicita şi obţine, la aproximativ 7 luni de la data la care
acesta nu mai are titlu locativ, acordarea unei noi prelungiri judiciare a
contractului, deoarece s-ar depăşi perioada maximă prevăzută de lege.
In aceste condiţii, Curtea constată că prevederile
criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi din tratatele
internaţionale invocate, dreptul la locuinţă al autoarei fiind pe deplin
garantat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca fiind
inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi art.
1436 din Codul civil, excepţie ridicată de Graţiana Pavel în Dosarul nr.
3.894/55/2008 al Tribunalului Arad - Secţia civilă.
II. Respinge, ca fiind
neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 din
Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi
dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu