DECIZIE Nr. 309 din 14 iunie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin.
(3) si (7) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 668 din 27 iulie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Rusu - procuror
Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 24 alin. (3) si (7) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, exceptie ridicata de Viorica Chifu in Dosarul nr. 2.108/2004 al
Tribunalului Gorj - Sectia civila.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ca neintemeiata, aratand ca termenele prevazute de art. 24 alin. (3) si (7) din
Legea nr. 10/2001, impuse de ratiuni de celeritate, sunt in deplina concordanta
cu cerintele art. 21 din Constitutie. Astfel, li se da posibilitatea
persoanelor nemultumite de oferta unitatii detinatoare a imobilului revendicat
in conformitate cu Legea nr. 10/2001 de a se adresa justitiei pentru
recunoasterea drepturilor acestora.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 23 decembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
2.108/2004, Tribunalul Gorj - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (3) si (7) din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod
abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Exceptia a fost ridicata
de catre Viorica Chifu cu prilejul solutionarii unei contestatii impotriva
deciziei Ministerului Finantelor Publice de stabilire a cuantumului
despagubirilor acordate in conformitate cu Legea nr. 10/2001.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine,
in esenta, ca art. 24 din Legea nr. 10/2001 incalca liberul acces la justitie.
Astfel, considera ca termenele stabilite in alin. (3) si in alin. (7), pentru a
comunica in scris unitatii detinatoare daca accepta sau refuza oferta de
despagubire prin echivalent si, respectiv, pentru a ataca in justitie decizia
unitatii detinatoare de a nu restitui in natura imobilul preluat de stat in mod
abuziv, se suprapun si impieteaza asupra efectelor pe care Legea nr. 10/2001 a
dorit sa le produca, si anume de a restitui in natura imobilele preluate
abuziv.
Tribunalul Gorj - Sectia civila apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate nu este intemeiata. In acest sens, arata ca cele doua
termene prevazute la art. 24 din Legea nr. 10/2001 nu se suprapun si nu
ingradesc liberul acces la justitie, deoarece termenul de 30 de zile prevazut
de art. 24 alin. (7) "se aplica atunci cand persoana indreptatita contesta
modalitatea de despagubire, respectiv masura de restituire prin
echivalent", pe cand termenul de 60 de zile, prevazut de alin. (3) al
aceluiasi articol, se aplica "atunci cand persoana indreptatita este de
acord cu modalitatea de restituire prin echivalent, respectiv despagubirile
banesti, dar este nemultumita de cuantumul acestora".
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula
punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
Guvernul apreciaza ca textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor
constitutionale invocate. Astfel, considera ca exista o neconcordanta intre
momentul de la care incepe sa curga termenul de 60 de zile, prevazut de art. 24
alin. (3) din Legea nr. 10/2001, si cel de 30 de zile, prevazut de alin. (7) al
aceluiasi articol, insa aceasta necorelare a textelor nu este un aspect de
neconstitutionalitate, ci unul de interpretare si aplicare a legii.
Avocatul Poporului arata ca textele de lege criticate sunt constitutionale.
Astfel, art. 24 alin. (3) si (7) din Legea nr. 10/2001 nu impiedica accesul
liber la justitie, deoarece prevede ca "toate masurile luate de
autoritatile publice si persoanele juridice, in baza Legii nr. 10/2001, pentru
stabilirea si punerea in executare a masurilor reparatorii prin echivalent, pot
fi atacate in justitie de catre persoanele interesate". In plus,
"dispozitiile art. 24 alin. (3) si (7) din Legea nr. 10/2001 sunt norme
procedurale, prin care legiuitorul a stabilit reguli speciale de procedura,
precum si modalitati de exercitare a drepturilor procesuale, in conformitate cu
art. 126 alin. (2) din Constitutie".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei,
precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
24 alin. (3) si (7) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie
2005, dispozitii potrivit carora:
"(3) In termen de 60 de zile de la primirea ofertei persoana
indreptatita este obligata sa raspunda in scris daca accepta sau refuza oferta.
Lipsa raspunsului scris echivaleaza cu neacceptarea ofertei. [...]
(7) Daca oferta este refuzata potrivit alin. (3), persoana indreptatita
poate ataca in justitie decizia prevazuta la alin. (1) in termen de 30 de zile
de la data comunicarii acesteia."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege autorul
exceptiei invoca incalcarea prevederilor art. 21 alin. (1) si (2) si ale art.
44 alin. (1) si (2) din Constitutie, potrivit carora:
- Art. 21 alin. (1) si (2):
"(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea
drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 44 alin. (1) si (2):
"(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt
garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de
proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din
aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la
care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin
lege organica, precum si prin mostenire legala."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca Legea nr.
10/2001 a instituit o procedura administrativa sui-generis avand ca obiect
restituirea in natura a imobilelor preluate in mod abuziv, de catre stat sau de
catre alte persoane juridice, in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
indiferent de destinatia acestor imobile, detinute la data intrarii in vigoare
de persoanele juridice prevazute la art. 20 alin. (1). Legea conditioneaza
acordarea reparatiilor de efectuarea unei notificari, adresata de catre
persoana indreptatita persoanei juridice detinatoare a imobilului. Pentru
evitarea perpetuarii starii de incertitudine in ceea ce priveste situatia
juridica a unor asemenea imobile, Legea nr. 10/2001 a stabilit anumite termene
in care sa se indeplineasca procedura prealabila a notificarii si sa se rezolve
pe cale amiabila si in mod mai rapid cererile de restituire a imobilelor.
Astfel, art. 21 din lege prevede ca, in termen de 60 de zile de la
inregistrarea notificarii, unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte,
prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, asupra cererii de
restituire in natura si sa-i comunice aceasta decizie persoanei indreptatite, in
termen de cel mult 10 zile de la data adoptarii.
Potrivit art. 24 din acelasi act normativ, pentru cazul in care restituirea
in natura nu este aprobata sau nu este posibila, detinatorul imobilului este
obligat ca in termen de 60 de zile sa faca persoanei indreptatite o oferta de
restituire prin echivalent, corespunzatoare valorii imobilului.
In aceeasi logica impusa de celeritate, persoana indreptatita este obligata
la randul sau sa raspunda in scris daca accepta sau refuza oferta unitatii
detinatoare, in termen de 60 de zile de la primirea acesteia. Daca persoana
indreptatita decide sa refuze aceasta oferta, ea va beneficia, prin
interpretarea art. 24 alin. (7), de un nou termen de 30 de zile pentru a ataca
in justitie decizia unitatii detinatoare prin care s-a respins cererea de
restituire in natura a imobilului. Termenul respectiv curge, in mod logic, de
la data la care persoana indeptatita a refuzat, in scris, oferta de restituire
prin echivalent facuta de unitatea detinatoare a imobilului ori, in lipsa unui
asemenea refuz scris, de la expirarea termenului de 60 de zile prevazut de art.
24 alin. (3), iar nu de la data la care aceasta unitate a comunicat decizia de
a nu restitui in natura imobilul respectiv. Acest termen este, asadar, in
deplina concordanta cu cerintele art. 21 din Constitutie, dand persoanei
nemultumite posibilitatea de a se adresa justitiei pentru recunoasterea
drepturilor sale.
Instituirea unui termen de decadere pentru exercitarea drepturilor
procesuale nu este de natura sa impiedice liberul acces la justitie. Prin
Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, s-a statuat ca
liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care
se infaptuieste actul de justitie, iar legiuitorul are competenta exclusiva de
a stabili regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor
judecatoresti.
De altfel, asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 24 din Legea nr.
10/2001, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 43 din 7
februarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75
din 14 februarie 2001, statuand ca aceste dispozitii legale nu contin nici o
prevedere expresa care sa vina in contradictie cu art. 135 din Constitutie. In
aceeasi decizie, Curtea a mai aratat ca aceste texte din lege nu vor putea fi
aplicate decat in concordanta cu prevederile art. 135 si ale art. 41 alin. (1)
si (2) din Constitutie, precum si cu prevederile Legii nr. 213/1998 privind
proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) din
Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin.
(3) si (7) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie
ridicata de Viorica Chifu in Dosarul nr. 2.108/2004 al Tribunalului Gorj -
Sectia civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iunie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Madalina Stefania Diaconu