DECIZIE   Nr. 305 din 29 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 din Legea nr. 211/2004 privind unele masuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 292 din 3 mai 2007

Ion Predescu                         - preşedinte

Nicolae Cochinescu              - judecător

Aspazia Cojocaru                  - judecător

Acsinte Gaspar                     - judecător

Kozsokar Gabor                    - judecător

Petre Ninosu                         - judecător

Şerban Viorel Stănoiu          - judecător

Tudorel Toader                     - judecător

Ion Tiucă                               - procuror

Afrodita Laura Tutunaru       - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, excepţie ridicată de Viorel Sandu în Dosarul nr. 3.043/46/2006 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, deoarece autorul acesteia solicită completarea textului legal criticat.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 25 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.043/46/2006, Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, excepţie ridicată de Viorel Sandu în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie civilă.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 22 referitoare la Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 11 alin. (2) referitoare la includerea în dreptul intern a tratatelor ratificate de Parlament, art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi ale art. 3 şi 14 referitoare la Interzicerea torturii, respectiv la Dreptul la un recurs efectiv, ambele din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale instituie o măsură de protecţie a victimelor numai cu privire la prejudiciul ce poate fi cuantificat. Astfel, se aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât victimele infracţiunilor de violenţă care nu pot face dovada unui prejudiciu cuantificabil, dar care au suferit un handicap permanent (cum ar fi pierderea unui organ de simţ), nu pot beneficia de protecţia instituită de lege.

De asemenea, compensaţia financiară acordată este lipsită de eficienţă practică, deoarece exclude acoperirea prejudiciului moral rezultat din infracţiunile de violenţă şi care constă în mutilări ori handicapuri permanente, punându-se pe o poziţie superioară necesitatea de a acorda despăgubiri pentru distrugerea sau degradarea unor bunuri ale victimelor. Aşa fiind, valoarea socială a protejării bunurilor pare mai importantă decât aceea a protejării integrităţii fizice şi psihice a unei persoane.

Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate reprezintă tocmai asumarea de către stat a obligaţiei pozitive concretizate în acordarea unei forme de protecţie persoanei care a suferit prejudicii ca urmare a unei infracţiuni.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate, stabilind acordarea unei compensaţii financiare pentru anumite categorii de prejudicii suferite de victima unei infracţiuni, se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei juridice, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.

Cât priveşte critica faţă de prevederile art. 22 din Constituţie, raportate la art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Avocatul Poporului arată că, dimpotrivă, dispoziţiile legale criticate reprezintă o concretizare la nivel legislativ a textelor constituţionale referitoare la garantarea dreptului la viaţă, precum şi a dreptului la integritate fizică şi psihică al persoanei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004, care au următorul conţinut:

„(1) Compensaţia financiară se acordă victimei pentru următoarele categorii de prejudicii suferite de aceasta prin săvârşirea infracţiunii:

a) în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. a):

1.  cheltuielile de spitalizare şi alte categorii de cheltuieli medicale suportate de victimă;

2.   prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a bunurilor victimei ori din deposedarea acesteia prin săvârşirea infracţiunii;

3.  câştigurile de care victima este lipsită de pe urma săvârşirii infracţiunii;

b) în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b):

1. cheltuielile de înmormântare;

2.  întreţinerea de care victima este lipsită din cauza săvârşirii infracţiunii.

(2)  Compensaţia financiară pentru prejudiciile materiale prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. 2 se acordă în limita unei sume echivalente cu 10 salarii de bază minime brute pe ţară stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de compensaţie financiară.

(3)   Sumele de bani plătite de făptuitor cu titlu de despăgubiri civile şi indemnizaţia obţinută de victimă de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin săvârşirea infracţiunii se scad din cuantumul compensaţiei financiare acordate de stat victimei."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei este nemulţumit nu de conţinutul reglementării deduse controlului de contencios constituţional, ci de forma eliptică a acesteia. Astfel, ar trebui ca, pe lângă situaţiile expres şi limitativ prevăzute de textul legal atacat, să fie introdusă şi posibilitatea despăgubirii victimei pentru daune morale. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, excepţie ridicată de Viorel Sandu în Dosarul nr. 3.053/46/2006 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2007.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru