Decizia Nr.3046 din 07.09.2011

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva Sentinţei civile nr. 4.430 din data de 17 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Cluj, în Dosarul nr. 3.260/117/2010, în contradictoriu cu reclamantele Asociaţia pentru Protecţia Animalelor „Arca lui Noe“, Lupu Ana şi Federaţia Română pentru Protecţia şi Controlul Animalelor, având ca obiect - anulare act administrativ. La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă intimata Lupu Ana, personal, intimata Asociaţia pentru Protecţia Animalelor „Arca lui Noe“ prin avocat Lupu Ana, care depune Împuternicire avocaţială nr. CJ/042043/B/2011 şi intimata Federaţia Română pentru Protecţia şi Controlul Animalelor prin avocat Cleja Roxana Iuliana, care depune Împuternicire avocaţială nr. CJ/032904/B/2011 din 2 septembrie 2011, lipsind recurentul. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei următoarele: Procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, achitată cu Ordinul de plată nr. 1.116 din data de 26.07.2011, aflată la fila 10 din dosar şi timbru judiciar de 0,15 lei. Prin Serviciul registratură, la data de 2 septembrie 2011 intimata Federaţia Română pentru Protecţia şi Controlul Animalelor a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în 3 exemplare. Curtea, din oficiu, în temeiul art. 159¹ alin. (4) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 21 din Constituţie, art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă general, material şi teritorial să judece pricina. Intimata Lupu Ana, în nume propriu şi ca reprezentant al intimatei Asociaţia pentru Protecţia Animalelor „Arca lui Noe“, depune la dosar concluzii scrise, iar reprezentanta intimatei Federaţia Română pentru Protecţia şi Controlul Animalelor depune copia chitanţei şi a facturii reprezentând onorariul avocaţial. Nemaifiind excepţii de invocat şi cereri de formulat, instanţa acordă cuvântul asupra recursului. Intimata Lupu Ana, în nume propriu şi ca reprezentant convenţional al intimatei Asociaţia pentru Protecţia Animalelor „Arca lui Noe“, solicită respingerea recursului declarat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca ca nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei civile recurate ca legală şi temeinică, criticile formulate de recurent fiind nefondate, în opinia acesteia consiliul local, în temeiul art. 36 din Legea nr. 215/2001 „are iniţiativa şi hotărăşte în toate problemele de interes local“, dar omite cu rea-credinţă excepţia prevăzută de acelaşi articol de lege, şi anume „Consiliul local nu poate hotărî în acele probleme care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale“. Totodată arată că instanţa de fond în mod corect a analizat legalitatea hotărârii din prisma art. 36 din Legea nr. 215/2001, care constituie cadrul general al atribuţiilor pe care le poate exercita consiliul local. Reprezentanta intimatei Asociaţia pentru Protecţia Animalelor „Arca lui Noe“ susţine că prin Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor, cu modificările şi completările ulterioare, se recunoaşte persoanelor fizice şi persoanelor juridice dreptul de a deţine animale, însă fără a se restricţiona numărul acestora, atât timp cât sunt respectate normele de igienă, şi totodată se prevede care sunt obligaţiile deţinătorilor de animale. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor este autoritatea centrală care potrivit legii are atribuţii pe linia protecţiei animalelor, iar prin Ordinul nr. 31/31.03.2008, emis de această autoritate, nu se restricţionează numărul animalelor deţinute de o persoană atât timp cât se respectă anumite obligaţii. În situaţia în care, în urma controlului efectuat de echipe mixte de control formate din reprezentanţi ai Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor, se constată că deţinătorul de animale încalcă prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 205/2004, faptele constituie contravenţie şi trebuie sancţionate ca atare. Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a înţeles să adopte Hotărârea Consiliului Local nr. 89/9.03.2010 în scopul asigurării confortului, ordinii, curăţeniei şi liniştii populaţiei, apoi asigurarea condiţiilor privind bunăstarea animalelor. Un alt motiv invocat pentru adoptarea hotărârii a cărei anulare s-a solicitat menţionează că de-a lungul timpului inspectorii din cadrul Serviciului control protecţia mediului au constatat lipsuri în legislaţia privind creşterea şi întreţinerea animalelor, cum ar fi creşterea unui număr mare de animale în locuinţa proprie, fapt ce deranjează vecinii prin zgomot, miros etc. Faţă de aceste motive care au fundamentat hotărârea consiliului local, reprezentanta intimatelor arată că lipsurile constatate în legislaţia privind protecţia animalelor nu se pot suplini prin hotărâre dată de consiliul local, iar sesizările şi reclamaţiile cetăţenilor deranjaţi de deţinătorii de animate sau nerespectarea de către deţinătorii de animale a condiţiilor de igienă nu se pot soluţiona prin emiterea unui act administrativ normativ. Pentru considerentele expuse intimata Lupu Ana, în nume propriu şi ca reprezentant convenţional al intimatei Asociaţia pentru Protecţia Animalelor „Arca lui Noe“, solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, fără cheltuieli judiciare. Reprezentanta intimatei Federaţia Română pentru Protecţia şi Controlul Animalelor susţine poziţia procesuală a celorlalte intimate solicitând respingerea recursului formulat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi menţinerea hotărârii pronunţate de prima instanţă ca legală şi temeinică, apreciind că Hotărârea Consiliului Local nr. 89/2010 a fost adoptată cu încălcarea competenţelor consiliului local, raportat la faptul că art. 8 din Legea nr. 205/2004 desemnează Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ca autoritate competentă să reglementeze în domeniul protecţiei animalelor. În continuare critică hotărârea adoptată de reclamant întrucât dispoziţiile art. 1 limitează numărul de animale deţinut de o persoană fizică sau juridică chiar şi pe terenurile particulare la un număr de 5 capete, iar potrivit art. 2 se interzice creşterea câinilor şi pisicilor în locuinţele colective, permiţându-se ca numărul acestora să fie mai mare de doi numai cu aprobarea asociaţiei de proprietari. Raportat la conţinutul celor două articole din Hotărârea Consiliului Local nr. 89/2010, se poate concluziona că o persoană care locuieşte la casă nu poate deţine mai mult de 5 capete, în timp ce o persoană care locuieşte la bloc şi care are acordul asociaţiei de locatari poate creşte mai mult de cinci capete. Susţine reprezentanta intimatei Federaţia Română pentru Protecţia şi Controlul Animalelor că în situaţia în care Hotărârea Consiliului Local nr. 89/2010 va rămâne în vigoare, pentru a nu încălca legea, deţinătorii de animale, care deţin un număr mai mare de animale decât cel prevăzut de norma atacată, vor fi nevoite fie să le abandoneze, fie să le ucidă, fapte care constituie infracţiuni. Pentru motivele expuse solicită respingerea recursului declarat de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, cu cheltuieli judiciare, conform chitanţei şi facturii depuse la dosar. Curtea, raportat la concluziile părţilor prezente şi actele dosarului, reţine cauza în pronunţare. CURTEA Prin Sentinţa civilă nr. 4.430 din 17 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 3.260/117/2010, sa admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele Asociaţia pentru Protecţia Animalelor „Arca lui Noe“, Lupu Ana, Federaţia Română pentru Protecţia şi Controlul Animalelor, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca. S-a anulat Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca nr. 89/2010. A fost obligat pârâtul la plată către reclamanta Federaţia Română pentru Protecţia şi Controlul Animalelor a sumei de 2.384 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 10 mai 2010 cu nr. 3.260/117/2010, reclamanta Asociaţia pentru Protecţia Animalelor „Arca lui Noe“ a solicitat anularea, precum şi suspendarea executării Hotărârii Consiliului Local nr. 89/2010 ca act administrativ nelegal, emis cu exces de putere. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că atunci când iniţiază hotărâri în probleme de interes local, consiliul local are dreptul să aprecieze măsurile pe care le ia, dar numai în condiţiile legii, cu stricta aplicare şi executare a legii şi nicidecum măsurile luate prin hotărârea consiliului local nu pot încălca prevederile legii şi nu pot adăuga la lege. Mai departe, reclamanta a prezentat pe scurt prevederile actului contestat, apoi a detaliat prevederile legale pe care le-a considerat relevante, insistând asupra faptului că legea nu restrânge numărul de animale deţinute de o persoană, cu respectarea anumitor condiţii. De asemenea, reclamanta a mai argumentat de ce, în opinia sa, tocmai o asemenea reglementare ar crea situaţii în care animalele ar fi abandonate, iar deţinătorii obligaţi să comită infracţiunile prevăzute de Legea nr. 205/2004. În concluzie, reclamanta a considerat că prin emiterea acestei hotărâri, consiliul local a acţionat cu încălcarea competenţei, iar instanţa de judecată este singura abilitată să constate, în concret, dacă un deţinător de animale deranjează sau încalcă dreptul de proprietate al altor persoane. În drept, reclamanta a invocat actele normative prevăzute în preambulul Hotărârii Consiliului Local nr. 89/2010, precum şi în Constituţia României. În probaţiune, reclamanta a depus dovada îndeplinirii procedurii prealabile, actul contestat, referatul ce a stat la baza emiterii acestuia. Cereri de chemare în judecată similare şi întemeiate în esenţă pe acelaşi argumente au formulat şi reclamantele Lupu Ana şi Federaţia Română pentru Protecţia şi Controlul Animalelor în dosarele nr. 3.262/117/2010 şi nr. 3.270/117/2010, iar instanţa a dispus conexarea acestora la prezenta cauză, pentru o soluţionare unitară. Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de anulare a Hotărârii Consiliului Local nr. 89/2010, arătând, în esenţă, că a fost emisă în temeiul art. 36 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi având în vedere confortul, ordinea, curăţenia şi liniştea populaţiei cu respectarea exigenţelor minimale privind suprafeţele necesare persoanelor, conform prevederilor Legii locuinţei nr. 114/1996 şi ale Ordinului ministrului sănătăţii nr. 536/1997, asigurarea condiţiilor necesare pentru sănătatea şi bunăstarea animalelor de companie, prevederile art. 4 din Legea nr. 60/2004 privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie, asigurarea condiţiilor minime de spaţiu, prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001. Pârâtul a mai arătat că prin actul contestat nu exclude posibilitatea creşterii unui număr mai mare de animale de companie în locuinţe colective atât timp cât nu se deranjează vecinătăţile, de aceea creşterea unui număr mai mare de animale de companie în apartamente s-a lăsat la latitudinea asociaţiei de proprietari. De asemenea, pârâtul a prezentat o serie de cazuri particulare de genul cărora s-a dorit a fi prevenite şi soluţionate prin reglementarea în speţă. Pârâtul a depus în probaţiune actele ce au stat la baza emiterii Hotărârii Consiliului Local nr. 89/2010. În cursul judecării cauzei, s-a renunţat la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării Hotărârii Consiliului Local nr. 89/2010. Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, precum şi susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale relevante, instanţa a reţinut următoarele: Prin Hotărârea Consiliului Local Cluj-Napoca nr. 89/09.03.2010, autoritatea publică locală a modificat şi completat Hotărârea Consiliului Local nr. 330/1998 astfel: sa interzis creşterea anumitor animale domestice şi a păsărilor de curte pe raza municipiului Cluj-Napoca, cu anumite excepţii expres prevăzute; s-a interzis creşterea animalelor în locuinţele comune, cu excepţia câinilor şi pisicilor, dar nu mai mult de câte două exemplare, în anumite condiţii, inclusiv cu aprobarea asociaţiei de proprietari. Încălcarea dispoziţiilor acestei hotărâri a consiliului local a fost considerată contravenţie sancţionabilă cu amendă. În conformitate cu prevederile art. 42 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, în formula introductivă a acestui act administrativ normativ au fost menţionate autoritatea emitentă, denumirea generică a actului, precum şi temeiurile juridice pe baza şi în executarea cărora actul a fost emis, respectiv art. 36, art. 39 alin. 1 şi art. 45 din Legea nr. 215/2001, Legea nr. 205/2004, Legea nr. 60/2004, Ordinul ministrului sănătăţii nr. 536/1997, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Acest text legal trebuie coroborat cu art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, care prevede că actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă. Ceea ce a analizat instanţa în cele ce urmează este legalitatea adoptării acestei hotărâri de consiliu local raportat la dispoziţiile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 („Consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale“), precum şi la cele ale art. 36 alin. (2)-(9), care constituie cadrul general al atribuţiilor pe care le poate exercita consiliul local. Această analiză s-a făcut inclusiv prin raportare la principiul general aplicabil în materia dreptului public, conform căruia o autoritate publică nu are dreptul să întreprindă nicio acţiune ce nu îi este în mod expres permisă, nefiind aplicabil principiul din sfera dreptului privat conform căruia „tot ce nu este interzis este permis“. Autorităţile publice administrative nu pot acţiona decât în temeiul şi în vederea executării legii şi nu pot exercita decât acele atribuţii care sunt în mod expres date în sarcina lor prin Constituţie sau prin lege. Instanţa a observat că niciuna din atribuţiile expuse pe larg în alin. (3)-(8) nu se referă la posibilitatea consiliului local de a hotărî interzicerea creşterii animalelor, limitarea numărului acestora, limitarea teritoriului în care pot fi deţinute sau stabilirea condiţiilor de deţinere, cum este cazul în speţă. Mai departe, instanţa a constatat că această atribuţie nu se încadrează nici în alin. (9) al art. 36, respectiv nu este conferită consiliului local printr-o lege, alta decât Legea nr. 215/2001. Dimpotrivă, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 205/2004, condiţiile de deţinere, adăpostire şi întreţinere a animalelor se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, ca unică autoritate cu atribuţii în acest domeniu. Ulterior, în aplicarea Legii nr. 205/2004, a fost emis Ordinul nr. 31/31.03.2008 prin care au fost aprobate normele metodologice şi care la art. 4 prevede expres că numărul de animale, cu excepţia animalelor sălbatice, deţinut de o persoană fizică sau juridică, nu este restricţionat, cu condiţia respectării normelor de sănătate, protecţie şi bunăstare a acestora, prevăzute de legislaţia în vigoare. De asemenea, un întreg capitol al normelor (cap. III „Protecţia şi bunăstarea animalelor de companie“) detaliază diverse aspecte referitoare la deţinerea animalelor, făcând explicit trimitere inclusiv la prevederile Legii nr. 60/2004 prin care s-a ratificat Convenţia europeană pentru protecţia animalelor de companie. Verificarea respectării legislaţiei relevante se realizează, potrivit Legii nr. 205/2004, de către echipe mixte de control formate din persoane împuternicite potrivit atribuţiilor de serviciu din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, precum şi din cadrul unităţilor aflate în subordinea acestora. Faţă de aceste dispoziţii legale care exclud competenţele consiliului local în domeniu nu pot fi reţinute argumentele pârâtului conform cărora măsura s-a impus ca urmare a constatării unor lipsuri ale legislaţiei (chiar şi în această ipoteză consiliul local nu avea dreptul de a „completa“ legislaţia), precum şi ca urmare a numeroaselor sesizări ale cetăţenilor (aspect de oportunitate care nu se mai impune a fi analizat). De asemenea, invocarea unor texte legale care se referă la competenţe ale consiliului local vizând dreptul la un mediu sănătos, suprafeţele necesare persoanelor sau ocrotirea vieţii private nu are relevanţă, aceste eventuale atribuţii fiind necesar a fi exercitate fără a se aduce atingere unor alte dispoziţii legale. Se mai impune a observa că motivele de oportunitate (cazurile particulare) invocate de pârât sunt chestiuni a căror soluţionare se putea face fără a se recurge la emiterea unui astfel de act administrativ normativ, prin simpla îndeplinire a atribuţiilor pe care legea le prevede în sarcina organelor competente. Reiterând principiul de drept public conform căruia orice autoritate publică nu poate acţiona decât în limitele competenţelor stabilite expres de lege, instanţa a constatat că nu există niciun act normativ care să confere consiliului local atribuţia de a stabili condiţiile în care animalele domestice sau de companie pot fi deţinute, astfel că, în speţă, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a acţionat în afara atribuţiilor ce îi revin conform legii, şi nu în exercitarea acestora, motiv pentru care instanţa a apreciat că hotărârea în litigiu a fost adoptată cu încălcarea legii şi a fost anulată. În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata către reclamanta Federaţia Română pentru Protecţia şi Controlul Animalelor a sumei de 2.384 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariul achitat avocatului care a reprezentat partea (1.190 lei + 1.190 lei), precum şi taxa judiciară de timbru achitată de această reclamantă în Dosarul nr. 3.270/117/2010 - 4 lei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, reprezentat prin primar, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în speţă, în sensul respingerii în întregime a acţiunii formulate de către reclamante. În motivare s-a arătat că: În ceea ce priveşte nelegalitatea actului administrativ - Hotărârea Consiliului Local nr. 89/2010, invocată de către instanţa fondului, raportat la încălcarea limitelor competenţelor Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, consideră că în mod eronat instanţa o reţine astfel, înţelegând în acest sens să se prevaleze de prevederile Legii nr. 215/2001, cu modificările ulterioare. Astfel, art. 36 din această lege prevede faptul că acesta „are iniţiativa şi hotărăşte în toate problemele de interes local...“. Contrar celor reţinute de către instanţa de judecată, art. 8 din Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor se referă la „condiţiile de deţinere, adăpostire şi întreţinere a animalelor“, şi nu la numărul animalelor care pot fi deţinute. Acest articol prevede: „(1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor reprezintă autoritatea naţională în domeniul protecţiei animalelor. (2) Condiţiile de deţinere, adăpostire şi întreţinere a animalelor se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.“ Ca atare, într-adevăr, autoritatea în materie este instituţia mai sus menţionată, însă, prin adoptarea acestei hotărâri a consiliului local, nu se încalcă sub nicio formă această autoritate în domeniu, iar restricţionarea numărului de capete deţinute de către persoanele fizice sau juridice în locuinţele colective, prin actul administrativ emis de către instituţia pârâtă, nu încalcă de asemenea prevederile articolului enunţat, care se referă strict la condiţiile de deţinere şi întreţinere a animalelor, nu şi la numărul acestora. Mai mult decât atât, şi hotărârea consiliului local atacată în cauză reiterează obligaţiile deţinătorilor de animale referitoare la normele generale de curăţenie, igienă şi întreţinere ale acestora. Apoi, reiterează, în virtutea reglementărilor legale, prevăzute de Legea nr. 215/2001, consiliul local este autorizat să exercite atribuţii menite să vegheze la interesul comunităţii locale (a se vedea art. 36 din această lege). În acest sens reiterează raţiunea şi necesitatea adoptării acestui act administrativ, care a fost tocmai „de interes local“, vizând dreptul cetăţenilor municipiului la un mediu sănătos, astfel cum este acesta prevăzut de art. 35 din Constituţia României, precum şi sănătatea şi bunăstarea animalelor de companie. În concret, la elaborarea Hotărârii Consiliului Local nr. 89/2010 s-au avut în vedere următoarele: – confortul, ordinea, curăţenia şi liniştea populaţiei cu respectarea exigenţelor minimale privind suprafeţele necesare persoanelor, conform prevederilor Legii locuinţei nr. 114/1996, actualizată, şi ale Ordinului ministrului sănătăţii nr. 536/1997, actualizat, pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei, care prevăd o suprafaţă utilă de 37 m² - pentru 1 persoană, 52 m² - 2 persoane, 68 m² - 3 persoane, 76 m² - 4 persoane, 91 m² - 5 persoane, 97 m² - 6 persoane, 111 mp - 7 persoane, 114 mp - 8 persoane;

– asigurarea condiţiilor necesare pentru sănătatea şi bunăstarea animalelor de companie, în funcţie de specie şi rasă, după cum urmează: cantitate suficientă de hrană şi apă, adăpost corespunzător, posibilitate de mişcare suficientă, îngrijire şi atenţie, aşa cum prevede art. 5 pct. 1 din Legea nr. 205/2004, actualizată, privind protecţia animalelor;

– prevederile art. 4 din Legea nr. 60/2004 privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie, semnată la Strasbourg la 23 iunie 2003, respectiv art. 4: „Orice persoană care deţine un animal de companie sau care are grijă de un animal de companie trebuie să fie responsabilă de sănătatea şi bunăstarea acestuia; orice persoană care deţine un animal de companie sau care se ocupă de acesta trebuie săi asigure toate condiţiile, îngrijirile şi atenţia, ţinând cont de nevoile etologice, în funcţie de specie şi rasă, şi în special trebuie: a) să îi asigure, în cantitate suficientă, hrană şi apă; b) să îi asigure posibilitatea de mişcare; c) să ia măsurile necesare pentru a nu lăsa animalele să devină libere.“Un animal nu poate fi deţinut ca animal de companie, dacă condiţiile enumerate nu sunt îndeplinite sau condiţiile sunt îndeplinite, dar animalul nu se poate adapta în captivitate. – asigurarea condiţiilor minime de spaţiu, respectiv 1,9 m² pentru animalele cu talie mare şi mijlocie şi 1,10 m² pentru cele mici, este prevăzută în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001, actualizată.În altă ordine de idei învederează instanţei faptul că Hotărârea Consiliului Local nr. 89/2010 nu exclude posibilitatea creşterii unui număr mai mare de animale de companie în locuinţe colective, atât timp cât nu se deranjează vecinătăţile. Asociaţiile de proprietari, prin adunarea generală a proprietarilor, au atribuţia de a adopta hotărâri referitoare la buna funcţionare a acestora, conform prevederilor art. 27 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. De aceea, creşterea unui număr mai mare de animale de companie în apartamente s-a lăsat la latitudinea asociaţiei de proprietari. De asemenea, unul dintre obiectivele urmărite prin limitarea creşterii numărului de animale de companie este de a se preveni şi soluţiona situaţiile reclamate de genul celor întâlnite pe Str. Trotuşului (50 de câini), Viile Nădăşel nr. 29 (60 de câini), str. Drăgălina nr. 2 (multe pisici), str. Traian nr. 77-79 (16 pisici), Str. Plopilor nr. 6 (10 pisici), Str. Someşului nr. 16 (7-8 câini), Str. Lunii nr. 8 (20 de câini), str. M. Veliciu nr. 42 (50 de pisici), Str. Oaşului nr. 1-3 (număr mare de câini), str. P. Şandor (25 de câini) etc., pentru care a depus acte justificative. Având în vedere cele menţionate mai sus şi faptul că, aşa cum a mai arătat, fiecare cetăţean are dreptul la un mediu sănătos, conform art. 35 din Constituţia României, şi că autoritatea publică are rolul de a ocroti viaţa intimă, familială şi privată, şi înţelegând să invoce şi prevederile art. 26 alin. (2), conform cărora: „persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri“. Aşadar, în opinia pârâtului nelegalitatea actului administrativ atacat, astfel cum a fost reţinută de către instanţa de fond, nu poate fi luată în considerare, nefiind încălcate normele invocate. Având în vedere toate considerentele mai sus arătate, solicită instanţei de judecată admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în cauză, în sensul respingerii acţiunii formulate de către reclamante, ca fiind nefondată, corelativ cu menţinerea ca legală a Hotărârii Consiliului Local nr. 89/2010. Deliberând asupra recursului, Curtea constată următoarele: Prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca nr. 89/2010, autoritatea publică locală a modificat şi completat Hotărârea Consiliului Local nr. 330/1998 astfel: s-a interzis creşterea anumitor animale domestice şi a păsărilor de curte pe raza municipiului Cluj-Napoca, cu anumite excepţii expres prevăzute; s-a interzis creşterea animalelor în locuinţele comune, cu excepţia câinilor şi pisicilor, dar nu mai mult de câte două exemplare, în anumite condiţii, inclusiv cu aprobarea asociaţiei de proprietari. Încălcarea dispoziţiilor acestei hotărâri a consiliului local a fost considerată contravenţie sancţionabilă cu amendă. Reclamantele din cele 3 dosare care au fost conexate la fond au cerut instanţei anularea acestui act normativ, în principal pe considerentul că autoritatea deliberativă locală şi-a depăşit competenţele conferite de lege, reglementând într-un domeniu care este sustras ariei sale de intervenţie. Tribunalul a achiesat acestei poziţii, admiţând acţiunea şi dispunând anularea actului atacat, reţinând că, în emiterea lui, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a acţionat în afara atribuţiilor ce îi revin, şi nu în exercitarea acestora, de asemenea că „motivele de oportunitate“ invocate de către instituţia pârâtă în motivarea adoptării hotărârii consiliului local atacat în cauză sunt chestiuni a căror soluţionare se putea face fără adoptarea acesteia, prin simpla îndeplinire a atribuţiilor pe care legea le prevede în sarcina organelor competente. Se mai arăta că „condiţiile de deţinere, adăpostire şi întreţinere a animalelor“ se stabilesc prin Ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, ca unică autoritate cu atribuţii în acest domeniu, şi ca atare sunt excluse competenţele Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca în domeniu. Prima critică din recursul declarat de către pârât este legată de modul în care prima instanţă a interpretat şi aplicat prevederile art. 8 din Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor, care, în opinia recurentei, se referă la „condiţiile de deţinere, adăpostire şi întreţinere a animalelor“, şi nu la numărul animalelor care pot fi deţinute. Curtea constată însă că o astfel de modalitate de abordare este neavenită, în condiţiile în care acest articol prevede: „(1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor reprezintă autoritatea naţională în domeniul protecţiei animalelor. (2) Condiţiile de deţinere, adăpostire şi întreţinere a animalelor se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.“ Instanţa apreciază că noţiunea de „număr al animalelor deţinute“ face parte din sfera noţiunii de „condiţii de deţinere“, neexistând suport legal pentru susţinerile din recurs. Mai mult decât atât, la art. 4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 205/2004 privind protecţia animalelor, aprobate prin Ordinul comun nr. 523/2008 al ministrului internelor şi reformei administrative şi al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor se prevede că: „Numărul de animale, cu excepţia animalelor sălbatice, deţinut de o persoană fizică sau juridică nu este restricţionat, cu condiţia respectării normelor de sănătate, protecţie şi bunăstare a acestora, prevăzute de legislaţia în vigoare“. În continuare, recurentul susţine că hotărârea anulată nu ar fi fost dată cu încălcarea atribuţiilor sale, întrucât art. 36 din Legea nr. 215/2001 i-ar permite să hotărască „în toate problemele de interes local“, iar numărul de animale deţinute este o problemă de interes local. Intimata arată însă în cuprinsul întâmpinării, în mod pertinent, că recurentul citează trunchiat textul legal sus-amintit, text care, în realitate, prevede la alin. (1): „Consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale“. Aşa fiind, legiuitorul interzice deliberativului local să intervină în atribuţiile unei alte autorităţi, centrale în acest caz, date fiind prevederile mai sus citate ale art. 8 din Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor. Recurentul mai susţine că normele atacate ar reitera în fapt prevederile legale în vigoare, însă Curtea constată că prin acţiunea introductivă au fost expuse pe larg motivele pentru care s-a apreciat că această hotărâre adaugă la lege, făcând referire la numărul de animale şi la vecinătăţile locului unde este amplasată reşedinţa deţinătorului de animale, încălcând astfel atât prin spiritul, cât şi prin litera sa, mai multe prevederi legale naţionale şi chiar comunitare: Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor, Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 205/2004 privind protecţia animalelor, aprobate prin Ordinul nr. 523/2008 al ministrului internelor şi reformei administrative, Legea nr. 60/2004 privind ratificarea Convenţiei Europene pentru protecţia animalelor de companie, Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor proclamată la Paris în 15 octombrie 1978 la sediul UNESCO, Ordinul nr. 536/1997 al ministrului sănătăţii, Constituţia României, Protocolul 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă. Corecte sunt şi apărările din întâmpinare conform cărora, deşi scopul în care a fost adoptată hotărârea atacată este unul lăudabil, el constând în protejarea atât a populaţiei, cât şi a animalelor, modalitatea de a pune în aplicare această intenţie contravine atât intereselor populaţiei, cât şi protecţiei animalelor, întrucât: Din economia Legii nr. 205/2004 se desprinde ideea că animalul este un bun suspus aproprierii de către persoanele fizice sau juridice, constituind obiectul dreptului de proprietate, fiind deci evaluabil în bani. Constituţia României, precum şi Protocolul 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, la care statul nostru este parte, garantează dreptul la proprietate şi liberul exerciţiu al acestuia, neputând fi deci îngrădit în mod arbitrar şi fără o justificare rezonabilă. Totodată, se arată că nu trebuie să se generalizeze pornind de la cazuri particulare şi că, în cazurile izolate în care se încalcă Legea privind protecţia animalelor, trebuie să se intervină punctual numai în baza legislaţiei naţionale în vigoare. Recurentul susţine că nu exclude posibilitatea creşterii unui număr mai mare de animale de companie în locuinţele colective, atât timp cât există acordul asociaţiei de proprietari. Deşi aceste apărări ar putea părea, la prima vedere, ca fiind întemeiate, nu este mai puţin adevărat că necesitatea obţinerii acordului asociaţiei de proprietari nu face decât să lase loc subiectivismului, putând genera abuzuri şi conflicte în cadrul comunităţii, pe fondul discriminării persoanelor care iubesc animalele. În plus, la art. 2 al hotărârii atacate se interzice creşterea câinilor şi pisicilor în locuinţele colective, permiţând ca numărul acestora să fie mai mare de două numai cu aprobarea asociaţiei de proprietari, însă în acest mod se poate ajunge la situaţii absurde, cum ar fi: • o persoană care locuieşte la casă (situaţie reglementată de art. 1) să nu poată deţine mai mult de 5 pisici, în timp ce o persoană care locuieşte la bloc (situaţie reglementată de art. 2) şi care are acordul asociaţiei de locatari să poată creşte mai mult de 5 pisici; sau • o persoană să fie sancţionată în temeiul acestei hotărâri întrucât deţine în apartamentul său (locuinţă colectivă reglementată de art. 2 din hotărârea atacată) o reptilă sau o broască ţestoasă ori un hamster sau chiar nişte peşti de acvariu. Prin urmare, acest text normativ interzice creşterea oricăror animale domestice în locuinţele colective (inclusiv peşti de acvariu, broaşte ţestoase, hamsteri), excepţie făcând doar câinii şi pisicile, al căror număr însă este limitat de existenţa acordului asociaţiei de proprietari. Nu sunt de neglijat nici efectele pe care le-ar putea produce actul atacat, din perspectiva faptului că, pentru a nu încălca legea, persoanele care deţin în proprietate un număr mai mare de animale decât cel prevăzut de norma atacată se vor vedea nevoite fie să le abandoneze, fie să le ucidă, fapte care constituie infracţiuni prevăzute şi pedepsite de Legea nr. 205/2004. Drept urmare, Curtea achiesează susţinerilor conform cărora prevederile Legii nr. 205/2004 pentru protecţia animalelor sunt suficiente pentru a crea pârghiile necesare intervenţiilor în cazul în care se săvârşesc abuzuri cum sunt cele enumerate de recurent; ceea ce lipseşte însă - şi nu se poate suplini prin hotărârea atacată, care acţionează asupra efectelor şi nu asupra cauzelor - este aplicarea corectă şi promptă a legii. În consecinţă, recursul declarat va fi respins, în baza prevederilor art. 312 din Codul de procedură civilă, art. 20 din Legea nr. 554/2004, sentinţa atacată fiind menţinută, constatându-se că nu a fost combătut în mod pertinent argumentul principal de nelegalitate, constând în încălcarea principiului de drept public conform căruia orice autoritate publică nu poate acţiona decât în limitele competenţelor stabilite expres de lege. Totodată, se va dispune efectuarea publicităţii în conformitate cu art. 23 din Legea nr. 554/2004 iar recurentul va fi obligat să plătească intimatei Federaţia Română pentru Protecţia şi Controlul Animalelor suma de 1.240 lei, cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu avocaţial, în baza prevederilor art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă. PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva Sentinţei civile nr. 4.430 din 17 decembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.260/117/2010 al Tribunalului Cluj, pe care o menţine în întregime. Dispune efectuarea publicităţii în conformitate cu art. 23 din Legea nr. 554/2004. Obligă recurentul să plătească intimatei Federaţia Română pentru Protecţia şi Controlul Animalelor suma de 1.240 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 septembrie 2011. PREŞEDINTE, MARIA HRUDEI Judecător, Mirela Budiu Judecător, Floarea Tămaş Grefier, Daniela Chirilă