Decizia Nr.30 din 19.01.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (2¹) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Robinson“ - S.R.L. din Beiuş, prin lichidator judiciar Romexpert IPURL din Oradea, în Dosarul nr. 3.607/RL/111/2008 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi contencios administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.237D2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece nemulţumirea autorului acesteia vizează aspecte ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea nr. 2.062/F/2011 din 22 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.607/RL/111/2008, Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (2¹) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Robinson“ - S.R.L. din Beiuş, prin lichidator judiciar Romexpert IPURL din Oradea, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei proceduri de insolvenţă, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006, în cadrul căreia creditorul care deţine peste 50% din valoarea totală a creanţelor a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că nu îşi găsesc aplicabilitatea în speţă prevederile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, în condiţiile în care nu se pune problema confirmării sau, după caz, a înlocuirii administratorului/lichidatorului judiciar desemnat provizoriu de către adunarea creditorilor sau, potrivit art. 19 alin. (2¹), de către creditorul ce deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, şi nici cele ale art. 22 alin. (2) din aceeaşi lege, referitoare la înlocuirea administratorului/lichidatorului judiciar, la cererea comitetului creditorilor, deoarece în cauză nu există o astfel de cerere.Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece, uzitând de dreptul conferit de prevederile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, un creditor majoritar care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, indiferent dacă are calitatea de creditor garantat sau doar calitatea de creditor chirografar, ar beneficia de o poziţie dominantă, inclusiv în raport cu creditorii titulari ai unei creanţe garantate, în ceea ce priveşte dreptul de decizie privind înlocuirea administratorului judiciar şi fixarea remuneraţiei acestuia. În aceste condiţii se creează un regim discriminatoriu între creditori în cadrul procedurii concursuale a insolvenţei, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului îşi menţine punctul de vedere exprimat anterior şi reţinut de Curtea Constituţională în deciziile nr. 619 din 27 mai 2008, nr. 898 din 16 iunie 2009, nr. 900 din 16 iunie 2009 şi nr. 556 din 3 mai 2011.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 alin. (2) şi (2¹) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:– Art.19 alin. (2) şi (2¹): „(2) La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. În cazul în care remuneraţia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvenţă. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic.(2¹) Creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia.“ În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit căruia „Nimeni nu este mai presus de lege“, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 124 alin. (2) care prevede că „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi“ şi art. 126 alin. (1) conform căruia „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege“. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea acesteia este nemulţumită de modul de interpretare şi aplicare a prevederilor legale de către instanţele de judecată la litigiul dedus judecăţii. Or, în ce ceea ce priveşte modul de interpretare şi aplicare a normelor legale, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale constante, spre exemplu Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, sau Decizia nr. 1.474 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2012, acesta este atributul instanţelor de judecată şi nu intră în sfera contenciosului constituţional. În atare situaţie, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost ridicată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (2¹) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Robinson“ - S.R.L. din Beiuş, prin lichidator judiciar Romexpert IPURL din Oradea, în Dosarul nr. 3.607/RL/111/2008 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi contencios administrativ. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu