DECIZIE   Nr. III din 31 octombrie 1995

privind judecarea constitutionalitatii unei dispozitii legale modificate ulterior invocarii exceptiei

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 259 din  9 noiembrie 1995

    Curtea Constitutionala a fost sesizata, prin Incheierea din 14 mai 1993 a judecatoriei Iasi, pronuntata in Dosarul nr. 13.987/1993, ce formeaza obiectul Dosarului Curtii nr. 41C/1994, cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992.
    Ulterior, Curtea Constitutionala a mai fost sesizata cu cinci exceptii de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, inainte de modificarea acestora prin Legea nr. 76/1994, ce formeaza obiectul dosarelor nr. 54C/1994, nr. 55C/1994, nr. 61C/1994, nr. 58C/1995 si nr. 70C/1995, conexate in sedinta completului de judecata din 11 aprilie 1995.
    In forma anterioara modificarii, art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 prevedea: "Contractele de vanzare - cumparare ale locuintelor care nu au fost construite din fondurile statului ci au fost trecute in aceasta proprietate, cele de vanzare - cumparare ale locuintelor de serviciu apartinand societatilor comerciale si regiilor autonome, care contravin prevederilor prezentei legi, precum si orice alt contract incheiat cu incalcarea dispozitiilor Decretului-lege nr. 61/1990 sunt lovite de nulitate absoluta".
    Dupa modificare, prin Legea nr. 76/1994, cuprinsul acestei dispozitii legale este urmatorul: "Contractele de vanzare - cumparare incheiate cu incalcarea dispozitiilor Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi sunt lovite de nulitate absoluta".
    In legatura cu constitutionalitatea prevederilor art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, inaintea modificarii, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 41 din 4 mai 1994, ramasa definitiva ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 23 din 1 martie 1995 ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 76 din 27 aprilie 1995, retinandu-se, in esenta ca sanctionarea cu nulitate absoluta a instrainarii de catre stat a locuintelor ce nu au fost construite din fondurile proprii se intemeiaza pe insesi prevederile Decretului-lege nr. 61/1990, situatie in care dispozitiile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, ce au preluat o nulitate anterioara, nu retroactiveaza.
    Fata de situatia creata prin modificarea textului atacat, la termenul de judecata din 11 aprilie 1995, completul de 3 judecatori a dispus, prin incheiere, in temeiul art. 26 alin. 2 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, sesizarea Plenului Curtii, pentru a statua de principiu in asemenea situatii.

    PLENUL CURTII,
examinand Decizia nr. 41/1994, ramasa definitiva prin Decizia nr. 23/1995, deciziile nr. 71/1994, nr. 3/1994, nr. 42/1994, nr. 8/1994 si nr. 41/1995, incheierile de sesizare din 23 februarie 1994, 27 aprilie 1994, 8 iunie 1994, 30 martie 1995, prevederile din Constitutie si din Legea nr. 47/1992 vizand atributiile si sesizarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
    In dosarul nr. 23C/1993, care a avut ca obiect neconstitutionalitatea art. 34 din Legea nr. 80/1992 privind pensiile si alte drepturi de asigurari sociale ale agricultorilor Curtea Constitutionala a fost sesizata prin incheierea din 25 ianuarie 1993 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti. Pana la solutionare, articolul atacat a fost modificat prin art. 17 din Legea nr. 1/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 9 din 17 ianuarie 1994.
    Federala Agricultorilor Privati din Romania, care a ridicat exceptia de neconstitutionalitate prin Adresa nr. 911 din 4 iulie 1994, a cerut Curtii Constitutionale extinderea exceptiei si asupra art. 17 din Legea nr. 1/1994 pentru modificarea si completarea Legii nr. 80/1992.
    Curtea Constitutionala a respins cererea de extindere a exceptiei la noua reglementare, intrucat aceasta nu s-a facut cu respectarea prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 alin. (11) din Legea nr. 47/1992, nefiind o exceptie ridicata in fata instantelor judecatoresti.
    In Dosarul nr. 102C/1993, care a avut ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a art. 37 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, Curtea Constitutionala a fost sesizata prin Incheierea din 19 noiembrie 1993 a Tribunalului Maramures.
    Potrivit textului, in redactarea de la data sesizarii, agentul constatator si organul care a aplicat sanctiunea nu se citau la judecarea plangerii formulate impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei. Pana la judecarea cauzei, in sedinta din 24 februarie 1994, Guvernul a emis Ordonanta nr. 12 din 14 ianuarie 1994, care a modificat art. 37 din Legea nr. 32/1968 in urmatorul sens: "Plangerea impreuna cu dosarul cauzei se trimit de indata judecatoriei competente care citeaza pe cel care a facut plangerea, organul care a aplicat sanctiunea precum si orice persoana in masura sa contribuie la rezolvarea justa a cauzei". In aceste conditii Curtea Constitutionala a dispus, prin Decizia nr. 8 din 24 februarie 1994, ca exceptia a ramas fara obiect, respingand-o ca vadit nefondata. Aceeasi solutie se regaseste si in Decizia nr. 42 din 4 mai 1994, definitiva, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 15 septembrie 1994.
    In Dosarul nr. 40C/1993, care a avut ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 cu privire la corelarea salariilor prevazute de Legea nr. 53/1991, Legea nr. 40/1991 si Legea nr. 52/1991 cu nivelul salariilor de la societatile comerciale si regiile autonome, Curtea Constitutionala a fost sesizata prin Incheierea din 7 mai 1993 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
    Textul atacat avea urmatoarea redactare: "Salariile realizate prin cumul de functii, potrivit alin. (1), precum si veniturile realizate in afara functiei de baza, indiferent de unitatea in care acestea se obtin, se impoziteaza separat, aplicandu-se impozitul prevazut de lege, majorat cu 100%". S-a sustinut ca aceste prevederi, in esenta, contravin prevederilor art 16 alin. (1) si ale art. 53 alin. (2) din Constitutie.
    Pana la dezbaterea in sedinta publica, textul atacat a fost modificat prin Legea nr. 35 din 15 iunie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 131 din 21 iunie 1993, astfel: "Veniturile sub forma de salarii si alte drepturi salariale primite de salariati pentru munca prestata in afara functiei de baza si a unitatii detinatoare a cartii de munca se impoziteaza separat, pe fiecare loc de munca, cu cotele prevazute la alin. (1) al acestui articol, impozitul majorandu-se cu 30%" (art. I pct. 10 alin. 2 din Legea nr. 35/1993).
    Desi partea care a invocat exceptia a apreciat ca motivele de neconstitutionalitate persista, solicitand sa se constate neconstitutionalitatea noului text, Curtea Constitutionala, in considerentele Deciziei nr. 3 din 6 ianuarie 1994, ramasa definitiva prin nerecurare, a retinut ca "cererea reclamantului nu s-a facut cu respectarea prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora Curtea hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in fata instantelor judecatoresti". Totodata s-a constatat "ca au fost incalcate si dispozitiile art. 23 alin. (4) si (5) din Legea nr. 47/1992 care prevad ca sesizarea Curtii se dispune de catre instanta judecatoreasca prin incheiere, care trebuie sa cuprinda punctele de vedere ale partilor, precum si opinia instantei", motive pentru care exceptia invocata nu a fost examinata in fond.
    In conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala se pronunta asupra exceptiilor de neconstitutionalitate in limitele sesizarii. De aceea Curtea se poate pronunta numai asupra dispozitiilor legale ce fac obiectul sesizarii.
    Daca insa, dupa invocarea exceptiei in fata instantelor judecatoresti, textul de lege a fost modificat, mentinandu-se insa, in noua sa redactare, solutia legislativa de principiu, anterioara modificarii, motivele de neconstitutionalitate fiind aceleasi, pentru solutionarea exceptiei ridicate nu este necesara o noua sesizare.
    Exceptia de neconstitutionalitate are ca obiect o dispozitie legala nu atat in sens formal, ci, mai ales, in sens material, intrucat, sub acest aspect, cel care o invoca sustine ca textul legal este contrar unei prevederi constitutionale. De aceea, cat timp solutia legislativa de principiu din textul de lege modificat a fost preluata din textul anterior modificarii, exceptia de neconstitutionalitate persista. Daca insa aceasta solutie este diferita de aceea a prevederii legale anterioare modificarii, chiar daca interesul urmarit de cel care a invocat exceptia este acelasi, Curtea nu se mai poate pronunta asupra constitutionalitatii dispozitiei legale in noua sa redactare, deoarece ar depasi limitele sesizarii.
    Fata de cele aratate, vazand dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 si 26 din Legea nr. 47/1992, in temeiul art. 26 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale,

     PLENUL CURTII
     DECIDE:
    In cazul in care, dupa invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate in fata instantelor judecatoresti, prevederea legala supusa controlului a fost modificata, Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii prevederii legale, in noua sa redactare, numai daca solutia legislativa din legea sau ordonanta modificata este, in principiu, aceeasi cu cea dinaintea modificarii.
    Deliberarea a avut loc la data de 31 octombrie 1995 si la ea au participat: Ioan Muraru, presedinte, Costica Bulai, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Ioan Deleanu, Antonie Iorgovan, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu, Victor Dan Zlatescu, judecatori.

         PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
         prof. univ. dr. IOAN MURARU

         Magistrat asistent,
         Gabriela Dragomirescu