DECIZIE   Nr. 3 din 15 iunie 2010

privind organizarea judiciara

ACT EMIS DE: PRIMUL-MINISTRU

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 866 din 23 decembrie 2010

Dosar nr. 3/2010

Sub presedintia doamnei judecator Lidia Barbulescu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,

Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita în Sectii Unite, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii cu privire la stabilirea calitatii procesuale a Fondului de protectie a victimelor strazii (art. 251 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare) si a posibilitatii obligarii acestuia, în cadrul procesului penal, la despagubiri civile catre persoanele pagubite prin accidente de vehicule neasigurate pentru raspundere civila.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, fiind prezenti 73 de judecatori din 113 aflati în functie.

Procurorul general al Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procuror Scutea Gabriela - adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili ca, în procesul penal, Fondul de protectie a victimelor strazii are calitatea de parte responsabila civilmente, conform art. 24 alineatul ultim din Codul de procedura penala. Acesta va raspunde civil pentru inculpat, suportând plata despagubirilor pe care le avanseaza si pe care, în final, le va recupera pe calea regresului.

Constatându-se ca pentru pronuntarea asupra chestiunilor de drept la care se refera recursul în interesul legii se impune ca Sectia civila si de proprietate intelectuala sa formuleze un punct de vedere cu privire la practica neunitara pronuntata în aceasta materie, în vederea deliberarii, pronuntarea a fost amânata la 7 iunie 2010 si apoi la 15 iunie 2010.

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constata urmatoarele:

I. In practica instantelor judecatoresti nu exista un punct de vedere unitar cu privire la calitatea procesuala a Fondului de protectie a victimelor strazii si la posibilitatea obligarii acestuia, în cadrul procesului penal, la despagubiri civile catre persoanele pagubite prin accidente de vehicule neasigurate pentru raspundere civila, examenul jurisprudentei evidentiind 5 orientari.

Potrivit primei orientari a practicii, instantele au considerat Fondul un garant si l-au obligat, cu sau fara mentionarea expresa a acestei calitati, în solidar cu inculpatul, la plata despagubirilor. Temeiul în drept al acestei obligari l-au constituit fie dispozitiile art. 998 si urmatoarele din Codul civil, fie dispozitiile art. 998 si urmatoarele din Codul civil alaturi de dispozitiile privind Fondul de protectie a victimelor strazii, fie chiar dispozitiile art. 1003 din Codul civil.

Intr-o a doua orientare, instantele au considerat Fondul de asemenea un garant si au motivat lipsa calitatii acestuia de parte responsabila civilmente, obligându-l, cu invocarea dispozitiilor privind Fondul de protectie a victimelor strazii, la plata despagubirilor în solidar cu inculpatul sau singur ori au obligat numai inculpatul, Fondului constatându-i calitatea de garant al obligatiei de despagubire în cauza.

Potrivit celei de-a treia orientari a practicii, s-a considerat ca Fondul are calitatea de asigurator de raspundere civila, fiind obligat în solidar cu inculpatul la plata despagubirilor.

In a patra orientare a practicii, instantele au considerat Fondul garant al obligatiei de despagubire, mentionând expres acest aspect, obligând numai inculpatul la plata despagubirilor. O parte a acestei jurisprudente a motivat introducerea în cauza a Fondului numai pentru opozabilitatea hotarârii.

Intr-o ultima orientare, instantele au considerat ca Fondul nu poate avea o simpla obligatie de garantare a despagubirii, nefiind un simplu garant, ci „un obligat principal" la despagubirea persoanei pagubite. In aceasta orientare s-a retinut ca, în procesul penal, nu exista decât partile definite în dispozitiile art. 23-24 din Codul de procedura penala, aceea de garant nefiind una dintre ele; printr-un ordin al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nu se pot crea parti, participanti în procesul penal, si, pentru acest motiv, nu se poate vorbi de un garant, ca participant în procesul penal.

II. Analizând problema de drept care formeaza obiectul recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectiile Unite constata urmatoarele:

Legislatia comunitara reglementeaza asigurarea de raspundere civila auto si controlul obligatiei de asigurare a acestei raspunderi în Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 septembrie 2009, prin care au fost codificate: Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislatiilor statelor membre cu privire la asigurarea de raspundere civila auto si introducerea obligatiei de asigurare a acestei raspunderi, a doua Directiva 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislatiilor statelor membre privind asigurarea de raspundere civila pentru pagubele produse de autovehicule, a treia Directiva a Consiliului 90/232/CEE din 14 mai 1990 privind armonizarea legislatiei statelor membre referitoare la asigurarea de raspundere civila pentru pagubele produse de autovehicule, Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 mai 2000 privind apropierea legislatiilor statelor membre referitoare la asigurarea de raspundere civila auto si de modificare a directivelor 73/239/CEE si 88/357/CEE ale Consiliului (a patra directiva privind asigurarea auto) si Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 11 mai 2005 de modificare a directivelor 72/166/CEE, 84/5/CEE, 88/357/CEE si 90/232/CEE si a Directivei 2000/26/CE.

Cap. 4 din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de raspundere civila auto si controlul obligatiei de asigurare a acestei raspunderi (versiunea codificata) stabileste regulile referitoare la despagubirea pentru prejudiciile cauzate de un vehicul neidentificat sau de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinita obligatia de asigurare.

Art. 10 din cap. 4 al Directivei 2009/103/CE, consacrat „organismului responsabil cu despagubirea", stabileste în alin. (1) paragraful 1 ca „fiecare stat membru instituie sau autorizeaza un organism responsabil cu despagubirea, cel putin în limitele obligatiei de asigurare, a pagubelor materiale sau a vatamarilor corporale cauzate de un vehicul neidentificat sau de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinita obligatia de asigurare", iar în alin. (1) paragraful 2 teza finala ca „statele membre nu pot autoriza organismul sa conditioneze plata despagubirii de dovedirea de catre victima, într-un fel sau altul, a incapacitatii sau refuzului persoanei responsabile de a plati".

In îndeplinirea obligatiei de transpunere în dreptul intern a prevederilor cuprinse în directivele privind asigurarea de raspundere civila auto si controlul obligatiei de asigurare a acestei raspunderi, prin dispozitiile art. 251 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost reglementat Fondul de protectie a victimelor strazii - „organism responsabil cu despagubirea", în sensul art.10 din Directiva 2009/103/CE.

Scopul constituirii Fondului de protectie a victimelor strazii este, potrivit dispozitiilor art. 251 alin. (10) lit. b) din Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, între altele, acela de a despagubi persoanele pagubite prin accidente de vehicule, „daca autovehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a ramas neidentificat sau nu era asigurat pentru raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, cu toate ca, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligatia sa încheie o astfel de asigurare".

Normele privind Fondul de protectie a victimelor strazii, adoptate în temeiul Legii nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, si puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 1/2008, cu modificarile ulterioare, prevad: în art. 3 alin. (1), ca Fondul acorda despagubiri persoanelor pagubite prin accidente de vehicule, daca vehiculul care a provocat accidentul a ramas neidentificat ori nu era asigurat pentru raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate ca legea prevedea obligativitatea asigurarii; în art. 3 alin. (3), ca în cazul în care pentru vehiculul care a provocat accidentul nu a fost îndeplinita obligatia de a încheia asigurarea R.C.A., „Fondul acorda persoanelor prejudiciate despagubiri atât pentru daune materiale, cât si pentru vatamari corporale sau decese"; iar în art. 3 alin. (4) teza I, ca „Fondul intervine ca garant pentru respectarea obligatiei de despagubire fara însa a putea opune persoanelor pagubite beneficiul de discutiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului".

Aceleasi norme reglementeaza, în acord cu art. 10 din Directiva 2009/103/CE, procedura prin care Fondul acorda despagubiri persoanelor pagubite prin accidente de vehicule, pe baza unei cereri de despagubire - procedura ce constituie regula în materia despagubirii persoanelor pagubite prin accidente de vehicule, provocate fie de un vehicul neidentificat, fie de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinita obligatia de asigurare.

Nici legislatia comunitara, nici dreptul intern nu exclud însa posibilitatea valorificarii drepturilor persoanelor pagubite prin accidente de vehicule în raport cu Fondul de protectie a victimelor strazii pe calea actiunii în justitie. In acest caz, Normele privind Fondul de protectie a victimelor strazii prevad: în art. 11 alin. (1), ca drepturile persoanelor pagubite prin accidente de vehicule supuse înmatricularii, în care autorul a ramas neidentificat sau vehiculul nu este asigurat de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se exercita împotriva Fondului; în art. 11 alin. (2), ca „persoanele prejudiciate care au înaintat actiune în justitie împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului vor fi despagubite de Fond în baza hotarârii judecatoresti", Fondul având „legitimare procesuala pasiva, în calitate de garant al obligatiei de despagubire, în limitele si în conditiile prevazute de reglementarile legale în vigoare"; iar în art. 13 teza I, ca „dupa plata despagubirilor, Fondul se subroga în drepturile persoanelor prejudiciate".

Atât dispozitiile legislatiei comunitare, cât si dispozitiile dreptului intern stabilesc asadar reguli speciale conform carora Fondul de protectie a victimelor strazii acorda despagubiri persoanelor pagubite prin accidente de vehicule. In cadrul acestor reguli se disting cele referitoare la valorificarea drepturilor persoanelor pagubite pe calea actiunii în justitie, potrivit carora: drepturile persoanelor pagubite prin accidente de vehicule, în care autorul a ramas neidentificat sau vehiculul nu este asigurat de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se exercita împotriva Fondului; persoanele prejudiciate care au înaintat actiune în justitie împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului vor fi despagubite de Fond în baza hotarârii judecatoresti; Fondul are legitimare procesuala pasiva, în calitate de garant al obligatiei de despagubire, fara însa a putea opune persoanelor pagubite beneficiul de discutiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului; iar dupa plata despagubirilor, Fondul se subroga în drepturile persoanelor prejudiciate.

In ipoteza în care accidentul a fost provocat de un vehicul ce nu este asigurat de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, drepturile persoanei pagubite pot fi valorificate prin exercitarea actiunii civile alaturate actiunii penale în cadrul procesului penal.

In conformitate cu dispozitiile art. 14 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, actiunea civila, care poate fi alaturata actiunii penale în cadrul procesului penal prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila, are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului si a partii responsabile civilmente, iar potrivit art. 24 alin. 3 din acelasi cod, persoana chemata în procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului se numeste parte responsabila civilmente.

Or, în raport cu dispozitiile Legii nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale normelor adoptate în temeiul acestei legi, Fondul de protectie a victimelor strazii este persoana chemata sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului, autor al accidentului, în ipoteza în care vehiculul nu este asigurat de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule si, în consecinta, în aceasta ipoteza, Fondul are calitatea de parte responsabila civilmente.

Raspunderea civila a Fondului de protectie a victimelor strazii, ca parte responsabila civilmente, este însa guvernata de regulile speciale cuprinse în dispozitiile Legii nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale normelor adoptate în temeiul acesteia, dispozitii care transpun legislatia comunitara, urmaresc obiectivul înscris în preambulul Directivei 2009/103/CE ca victima sa nu ramâna nedespagubita în cazul în care vehiculul care a provocat accidentul nu este asigurat (pct. 14) si pornesc de la ideea, reflectata în preambulul aceleiasi directive, ca, în cazul unui accident cauzat de un vehicul neasigurat, organismul care despagubeste victimele accidentelor cauzate de vehicule neasigurate are o pozitie mai buna decât victima la intentarea unei actiuni împotriva partii responsabile (pct. 18). In acest sens, Normele privind Fondul de protectie a victimelor strazii stabilesc, în art. 11 alin. (1) si (2), ca drepturile persoanelor prejudiciate se exercita împotriva Fondului si ca aceste persoane vor fi despagubite de Fond în baza hotarârii judecatoresti, iar în art. 13 ca, dupa plata despagubirilor, Fondul se subroga în drepturile persoanelor prejudiciate, persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului având obligatia sa ramburseze Fondului despagubirile platite. Normele invocate conduc la concluzia ca Fondul va putea fi obligat, singur, la plata despagubirilor, iar dupa plata acestora se va subroga în drepturile persoanelor prejudiciate, îndreptându-se împotriva inculpatului, autor al accidentului, pentru recuperarea despagubirilor achitate.

Prin urmare, solutionând actiunea civila alaturata actiunii penale în cadrul procesului penal, instanta de judecata, prin hotarâre judecatoreasca, va putea obliga Fondul, singur, iar nu în solidar cu inculpatul, autor al accidentului, la plata despagubirilor pentru prejudiciile produse prin accident, în ipoteza în care vehiculul nu este asigurat de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

In consecinta, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 4142 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul în interesul legii si a se stabili - în interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 251 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate cu cele ale art. 24 din Codul de procedura penala - ca, în procesul penal, Fondul de protectie a victimelor strazii are calitatea de parte responsabila civilmente si poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despagubirilor civile catre persoanele pagubite prin accidente de vehicule neasigurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

In numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie. In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 251 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate cu cele ale art. 24 din Codul de procedura penala, se stabileste ca:

In procesul penal, Fondul de protectie a victimelor strazii are calitatea de parte responsabila civilmente si poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despagubirilor civile catre persoanele pagubite prin accidente de vehicule neasigurate.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedura penala.

Pronuntata, în sedinta publica, astazi, 15 iunie 2010.

PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

LIDIA BARBULESCU

Prim-magistrat-asistent,

Adriana Daniela White